485 matches
-
bine seama de ce, când și cum, devenise, probabil, un infern. O dragoste neîmpărtășită sau vreun viciu ascuns În cine știe ce Încrețitură sufletească au avut un rezultat nefast, transformând o distinsă doamnă, ce-i drept, trecută totuși de prima tinerețe Într-un furnicar de melci. Nu era de mirare că masterandul o vedea noaptea cu părul despletit la geam, așteptând să crească luna plină. E posibil ca metamorfoza să nu fi fost deplină și În anumite zile, În locul scorburei pe care ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
AM FOST TARE OCUPATĂ. \ TREIZECI ȘI PATRU DE ORAȘE, INNELDA. DOAR UN SINGUR MORT DEOCAMDATĂ ȘI NUMAI DATORITĂ UNUI ACCIDENT. GÎNDEȘTE-TE TOTUȘI DESPRE CE E VORBA. NU E O GLUMĂ, E O REALITATE. CONTINENTUL ÎNTREG A ÎNCEPUT SĂ FIARBĂ CA UN FURNICAR RĂSTURNAT. URIAȘUL A DISTRUS NUMAI CLĂDIRILE FIRMELOR MICI, LĂSÎND NEATINSE MARILE COMPANII. S-A STÎRNIT UN ADEVĂRAT VAL DE ZVONURI ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ, ȘI MĂ TEM CA ORICÎTĂ PROPAGANDĂ AM FACE, S-AR DOVEDI INUTILĂ ATÎTA VREME CÎT SE MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
niciodată picior de om urcând spre gudronul fierbinte al acoperișului. Eu însumi m-am aventurat o singură dată până la marginea lui împrejmuită doar cu un jgheab de tablă subțire. De acolo am putut vedea cum mișuna jos, în stradă, un furnicar de oameni cât unghia și m-a cuprins amețeala... Odăița noastră avea doi metri lungime și doi lățime. O găsise Zenobia. Avea și mobilă : o sofa ieșită de mult la pensie și un scaun, încă bun. Altceva n-ar mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de vis dens, ceea ce vedeam nu putea fi real, zburam de o jumătate de oră deasupra orașului și acesta nu se mai termina, eram atât de jos încât distingeam mașinile pe străzi, ca niște cutii de chibrituri, mișunând într-un furnicar de case, suprafețe nesfârșite de oraș, cu pete mov presărate printre case. Atunci am aflat că acele pete mov sunt coroanele geacarandei mov, unul din cei mai spectaculoși arbori australieni, folosiți de australieni până la dezmăț. Mă bucuram să intru într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vapor, încearcă... Tramvaiul mă lasă la rond. Fabrica de mătase nu mai are geamuri, în trotuarul spart au crescut tufe până la genunchi. Niște țevi imense și profiluri din beton lângă poartă. Altădată, mai ales la ieșirea din schimb, era un furnicar de oameni pe stradă, plecau pe jos, în coloană, ca la demonstrație sau agățați de uși, mulțumiți c-au mai scos vreun cupon ascuns în cracii pantalonilor sau sub fuste, niște eșarfe și sutiene bune de schimbat pe vegeta, conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nimic. Știam că în apropiere erau mușuroaie; în partea aia savana e plină de ele și știam că-i un loc tocmai bun să te debarasezi de un cadavru. Am găsit foarte ușor un mușuroi și am avut noroc. Un furnicar făcuse o gaură destul de mare într-o parte a mușuroiului și am reușit s-o măresc puțin, iar apoi să bag trupul înăuntru. Apoi am îndesat înăuntru pietre și pământ și am măturat în jurul moviliței cu o ramură de arbust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de oarecare însămănări. Deci începem." 1. (A)casă este locul unde ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți îl recunoștea cu ochii închiși. Valea Bârgăului, acolo unde cu câteva zile în urmă un furnicar negru mișuna într-o gravitație browniană, era scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Liturghia.) Ca la comandă, cete de îngeri se culegeau de pe unde i-a apucat noaptea: umerii brazilor, podul bisericii, beciuri, ferestre, cărți, clopote, vise, apoi, în cea mai perfectă ordine, își ocupau locul indicat de mai marii cerului. Biserica, un furnicar plin cu îngeri: cei friguroși își încălzeau picioruțele deasupra sfeșnicelor, somnoroșii moțăiau în strană, zglobii se balansau de frânghiile policandrului, îngerii bătrâni se ascundeau printre pagini de Psaltire; în fundație îngeri, în cărămidă, în gaura cheii; pe umerii călugărilor, stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze; obștea, ca un furnicar în vreme de secetă, alerga dezordonată în toate direcțiile, fiecare să mai salveze ceva, fiecare să dosească pentru sine câteva firimituri din pâinea sfinților. Părinte Gherasim, fugi și trage clopotul într-o dungă! Părinte Ilarion, bate toaca a nenorocire! Frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
marș în pizda mă-ti! 73. A(casă) este acolo unde ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți l-a recunoscut cu ochii închiși. Valea Bârgăului, unde cu 7 zile în urmă, un furnicar negru mișuna în ritmul bătăilor de clopot, era precum un tablou după Bacovia: soarele gelatinos se lua după cizme, peste cenușă, bruma, o poleire a nimicului. În munte urmele se șterg primăvara. (După ce a tras ultima tușă, un pictor anonim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Shahkot și ajungând chiar mai departe de atât. În februarie, imaginea acesta fu tiprită chiar în Times of India, alături de titlul „Baba din Shahkot în locuința sa din copac“. Livada cea pașnică din afara Shahkot-ului, scria, s-a transformat într-un furnicar de vizitatori care se grăbesc spre copac pentru a-l vedea pe ermitul din Shahkot, a cărui simplitate rară și înțelepciune adâncă aduc consolare și speranță multora dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
această înălțime, aerul era curat și răcoros și producea un efect exhilarant. Rămase un moment în picioare lângă bariera înaltă dincolo de care transportorul se odihnea. Primul pas, își zise, este trecerea dincolo de barieră. Era simplu la bază. Locul era un furnicar; cu greu ar putea fi observat un om în plus. Problema consta în intrarea acolo fără să fie văzut cum se materializează. Fără regrete, își zise. acum că se hotărâse. Întârzierea ușoară provocată de accidentul său - scăpase din ascensor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
străbunici, stră-străbunici, stră-stră-străbunici, stră-stră-stră-străbunici, stră-stră-stră-stră-străbunici, stră-stră-stră-stră-stră-străbunici, și așa mai departe, ad infinitum, se vor adăuga una după alta, ca frunzele care se desprind din copaci și vor cădea peste frunzele toamnelor trecute, mais où sont les neiges d´antan, la furnicarul interminabil al celor care, Încet-Încet și-au trăit viața pierzându-și dinții și părul, al legiunilor celor cu vederea slabă și auzul dificil, ale celor cu hernie, ale celor cu catar, ale celor care și-au fracturat colul femural, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu atât mai mult cu cât constă din mecanisme complicate, dintr-un ansamblu de angrenaje, de artificii, de capcane. După dumneata, eu fac ceva diferit? — M-am gândit întotdeauna că dumneavoastră scrieți așa cum unele animale își sapă vizuini, își construiesc furnicare sau stupi. Nu sunt sigur că ceea ce spui dumneata e foarte măgulitor pentru mine - am replicat - în orice caz, iată, acum mă vezi la față, sper că nu ești dezamăgită. Corespund imaginii pe care ți-o făcuseși despre Silas Flannery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Koi, acesta a întâmpinat-o ca pe o vedetă rock, apoi a fost sărutată pe ambii obraji — cu venerație și cu exclamația „dată naibii de frumoasă, Adriana!” — de maître d’, un tip altfel destul de antipatic. Au fost imediat conduse prin furnicarul de doritori de sushi și băutori de sake și așezate la una dintre cele mai bune mese din restaurant, o superlocație care oferea o priveliște de 360 de grade spre zona de mese și bar și spre grădina pentru cocteil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și altceva aproape că nici nu scrie), izolarea în atmosfera babilonică și „de carnaval“, cum observa Jean Cassou, a capitalei franceze (să ne gândim doar că Unamuno ajunge la Paris în 1924, anul publicării primului manifest suprarealist!), experiența singurătății în mijlocul furnicarului uman, întrebările privitoare la legitimitatea exilului, spaima lacerantă de a nu muri departe de Spania, de acea biată Spanie nebună de care nu se poate despărți cu niciun chip, cum nici Pirandello de mama sa cu mințile duse, tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e deloc cum mi-l aminteam. Nu-mi vine să cred cât e de murdar. Cât de agitat. În după-masa asta, când am ajuns în gara Paddington, am fost aproape buimăcită de mulțimile de navetiști ce se agitau ca un furnicar prin holul gării. Am simțit în nări mirosurile care-ți mută nasul. Am văzut mizeria. Lucruri pe care nici măcar nu le remarcam înainte. Oare cum de nu le vedeam niciodată ? Oare eram atât de obișnuită cu ele că făceau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i-o înainte, Îl chem eu, o explicație există, fără îndoială. Se ridică de pe bancă, mai mângâie o dată câinele pe cap, și plecară, Cipriano Algor nu observă că furnica nu va mai călca niciodată pe drumul care o ducea la furnicar, încă își ține spicul strâns vitejește între mandibule, dar călătoria ei s-a sfârșit acolo, de vină a fost țopăiala lui Găsit, care nu se uită unde-și pune labele. În timpul mesei, parcă răspunzând unei întrebări, Marçal îl informă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un ins furios și executată de un nebun, nu-i îmbunătăți dispoziția, cu toate că, din fericire, presentimentul său neliniștitor și tulbure începuse să mormăie în surdină. Observă că alinierea vizibilă a cartierelor de barăci ajunsese mult mai aproape de șosea, ca un furnicar care se întoarce la potecă după ploaie, își zise, ridicând din umeri, atacurile camioanelor vor fi curând reluate, și, în sfârșit, făcând un enorm efort pentru a îndepărta umbra care-l însoțise, pătrunse în traficul confuz al orașului. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să întrebe neantul. Da, ar fi răspuns și apoi ar fi spus: Nu, neștiind care din răspunsuri e mai trist, și ar fi sfârșit prin acel „nu știu“ mai apăsător decât oricare și și-ar fi reamintit jocurile profane ale furnicarului... fabricarea untului,nituirea vapoarelor, coaserea uniformelor, dansul, discursurile, agrafe biciclete peruci discuri cravate trenuri conserve sutiene tunuri cărți, competiția inventivă a zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vede decât pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată, închisorile, toți, toți, suprapopularea închisorilor, așa bombănea recepționerul, privind furnicarul oboist neobosit, să apuce clipa, într-o clipă, înainte ca imensa talpă neagră a surdomutului Gulliver să strivească brusc masa de nimicuri vibratile. Pașii pornesc greu și anapoda. Urcă într-un autobuz, într-un tramvai, în alt tramvai, alt autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
schimbi, că s-ar fi schimbat de la sine. Cară-te cu întrebările tale sâcâitoare. Nu se întâmplă nimic, sau orice, iar prezicerea viitorului e interzisă.“ S-a ridicat de pe locul supliciului. Să iasă în stradă, în primăvară, unde supraviețuia, umilit, furnicarul. Să vadă ce efect are bufonul asupra unui mediu îngrădit. A luat liftul, tramvaiul, troleibuzul. A coborât, adică, în stradă, în paradis. Cu un singur gând: se va duce la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic. Femeia reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
simplă din doi pari. 25 iulie 2004 ORAȚIE LA ANIVERSARE Venit din zări de peruzea Din vraja lumii sfinte, Ai poposit ca înger-stea Sub ploi de jurăminte. Să dai farmec vieții celor Azi de suflete păstori În timp incert, multicolor - Furnicar de impostori. Venit cu aripi sidefii Pe raze siderale, Tu te-ai oprit aici să fii Flamă sub cardinale, O încântare pentru cei Ce-n vreme de ispite Drept ocrotesc - ca obicei - Speranțe risipite. Ca înger ai venit la timp
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
îndemână, ei le foloseau, precum egiptenii, pentru a-și imortaliza existența. Ca și la popoarele care au băut apă din același pahar cu mesagerii divini și au dormit sub același acoperiș, zidindu-și trecutul-prezent ca pe un viitor, așa și furnicarul brăilean își găsea ocupație întărind prezentul prin modificarea zidurilor trecutului într-un viitor prezent perpetuu. Dacă mergi în cartierele mărginașe cu antenele satelit la poartă, să nu te aștepți la cine știe ce. Locuitorii ies din casă la vederea ta ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]