404 matches
-
Text and Typology of a Compositional Form. Trad. Valentina Zavarin, Susan Wittig. Berkeley & Los Angeles: University of California Press. Vinogradov, V. V. 1980. The Problem of Skaz in Stylistics. In Ellendea Proffer, Carl R. Proffer, coord. The Ardis Anthology of Russian Futurism. Ann Arbor: Ardis. [Vinogradov. 1983. Problema "skaz"-ului în stilistică. Trad. Nicolae Iliescu. In Mihai Pop, coord. Ce este literatura?, pp. 632-644. București: Univers.] Vitoux, Pierre. 1982. Le Jeu de la focalisation. "Poétique" 51:359-68. Vološinov, V. N. 1973. Marxism and
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Tot din preocuparea de a construi ieșise și cubismul, însă el era „o muncă de laborator, restrânsă numai la expresia plastică”. Cubismul a fost învins de constructivism, pentru că acesta din urmă poseda un „caracter de viață în spațiu”. Încorporându-și futurismul și integrând toate artele plastice în arhitectură, constructivismul a scos arta în stradă, devenind astfel „stilul epocii, expresia secolului”. Concepția constructivistă exclude suprarealismul care, instituind ca principii de artă „hașișul”, „visul”, „dezagregarea excesivă”, se întoarce la un izvor din trecut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
reprezinte ,,paiața", o femeie cu forme impunătoare care dansa în cabarete pariziene (vezi tablourile lui Lautrec 71). Futuriștii, pictori îndrăgostiți de viteză, energie, acțiune, zgomot, dinamism, au avut ambiția de a introduce în artă mișcarea. Umberto Boccioni, fondatorul și exponentul futurismului, considera gestul o senzație dinamică eternizată ca atare. În operele futuriștilor predomină obiecte și forme descompuse, personaje în mișcare și planuri suprapuse, linii de rotație, tonuri de culoare de o mare vivacitate etc. Plasând întreaga operă sub semnul mișcării corpului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și de a ține o conferință în octombrie 1923. Atitudinea pluralistă a C. se menține, de altfel, de-a lungul întregii sale apariții, iar interesul publicației îmbrățișează o arie foarte largă de manifestări ale artei moderne, prin noile curente, constructivismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul. Cele dintâi note și însemnări ale conducătorilor revistei, Ion Vinea și Marcel Iancu, au în vedere nu literatura, ci arta în general, în speță curentul abstracționist, strâns înrudit cu constructivismul. În niște Note de pictură se pledează pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
și cu ilustrații de Victor Brauner, e numit Poeme în aer liber (1929). Imaginația poetului sugereză o permutare continuă, dinamică și fantezistă a elementelor și faptelor, într-o libertate deplină, iar expresia se află la confluența esențială a dadaismului și futurismului, a suprarealismului și constructivismului, în dorința de a cuprinde „optimismul naturii” („Noi infuzăm atomului dinamică / elastici constructivi / plămânii orașelor / vertebre de bronz / mușchii schije de platină / suntem în aorta zilei...”). De altfel, autorul experimentează întreaga succesiune de impresii ale avangardei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
Feței înșelătoare. Cei vrednici de harul inalienabil al poeziei vor învia în și mai înalte lumi". Avem și astăzi destui literați care clamează moartea poeziei, cu totul spre paguba lor. Neîncrezător în statutul liric al diverselor curente ce bîntuiau epoca, futurism, dadaism etc., se delimitează: "Poezia e contrariul stării permanente de revoluție, cum o definea mai deunăzi unul dintre acești esteți. E o lirică dezordine rezolvată în liniște". Are, cum încă o dată recunoaște, o singură evlavie: Edgar Poe și trei admirații
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și cel din Indochina (Vietnam). A fondat Agenția Magnum (1947) Împreună cu Cartier-Bresson, Seymour, Rodger și Vandiver. Pictorul francez Marcel Duchamp (1887-1968) a debutat sub influența impresionismului și cubismului. Spre 1911, a Început să practice o disociere a formelor apropiată de futurism. După 1923, a abandonat pictura. Încă din 1913, a practicat un soi de nihilism estetic, expunând obiecte scoase din context, Într-o parodie a operelor de artă, Portsticle. După o epocă de dadaism, a Început să nege calitatea estetică obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din perspectiva schimbării artistico-estetice din ultimii 100 de ani cele trei curente menționate au conlucrat la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Turn, p. 87. 197 Ibidem, nota 6 de la pagina 94. 198 De pildă: Noțiunea de modernism la Hassan fără a fi cu mult diferită de aceea a multor critici englezi și americani contemporani include avangarda "istorică" în sens european (adică futurismul, dadaismul, constructivismul, realismul etc.), dar este și mult mai cuprinzătoare, incluzând virtual orice mișcare și aproape orice personalitate de oarecare importanță în cultura occidentală din prima jumătate a secolului XX" (Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, pp. 140-141); Dacă luăm
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în publicațiile vremii, cu surprinzătoare (întrucât nu a frecventat cercurile literare) texte programatic avangardiste. În ,,Limba română” din 1929 și 1930 (la care colaborau Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Mircea Vulcănescu), semnând Victor = Valeriu Martinescu și Delombra, va face comentarii asupra futurismului (F. T. Marinetti), înscriind între predecesorii mișcării, de care se simțea apropiat prin ,,impulsul pentru libertate”, pe Walt Whitman, D’Annunzio, Verhaeren și exprimându-și regretul că revoluția produsă de marinettism s-a limitat ,,numai la sunet, la suprafață, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
studii - incluse în publicații de specialitate - consacrate unor scriitori din diferite perioade (Dante, Tommaso Campanella, Jacoppo Sannazaro, Vittorio Alfieri, Leopardi, Luigi Pirandello, Grazia Deledda, Giovanni Tomasi di Lampedusa, Emilio De Marchi, Claudio Magris ș.a.), unor curente literare și concepte (neorealism, futurism, „poezie pură”, modernism, verism), aflate adesea în interacțiune și în alte spații culturale (francez, american), precum și unor aspecte ale receptării acestei literaturi. Monografia Boccaccio, proiectată ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
ionalist�85. E greu de �n? eles cum cineva familiarizat cu literatura universal? că Iorga putea adopta asemenea doctrine estetice! Na? ionalismul lui cultural explic? respingerea violent? a curentelor moderne ? i criticile aspre la adresa simbolismului etc.86 Ură să fă?? de futurism l? a f? cut s? �mpiedice primirea lui Marinetti (cu toate c? Iorga �ncerca s? �ntre? în? rela? îi bune cu Mussolini)87. Iorga consideră c? piesele lui Shaw s�nt �hidoase� ? i l? a etichetat pe Mark Twain drept
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
c? pe m? sur? ce anii treceau, departe de a fi mai deschis, Iorga devenea din ce �n ce mai �nchistat �n conservatorismul lui literar ? i tot mai combativ �n aceast? direc? ie. Iorga a f? cut tot posibilul (din cauza urii sale fă?? de futurism) că Academia Rom�n? s? nu? l primeasc? pe Marinetti, �n ciuda faptului c? acesta era un apropiat al structurilor puterii fasciste din Italia. Enrico Corradini a fost �n schimb bine primit de Iorga, care �l numea �vulturul român al lui Mussolini�, explic�nd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Gropius ? i Le Corbusier. Lui Iorga nici m? car Enescu sau Br�ncu? i nu? i puteau trezi interesul ? i pasiunea pe care le avea el pentru literatur?. Iorga continuă s? se opun? oric? rui curent literar modern (că simbolismul, futurismul sau suprarealismul). Se opunea p�n? ? i realismului cu aceea? i vigoare �realist na? ionalist? � cu care sovieticii se opuneau adev? ratei literaturi realiste (�n ciuda marilor tradi? îi ruse? ți), atunci c�nd această contrazicea lumea propagandist? visat? de ei. At
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
lege de conduită în folosul prezentului, cum Dumnezeu să tragă una pentru același prezent din nebulosul viitor! Credem că Malraux a vrut, pur și simplu, să se amuze. Și, ca orice modern ce se respectă, și-a plasat cumva predicția între futurism și futurologie. Pentru că, altfel, vedem cu toții cam cît de însîngerat-religios debutează secolul XXI. 2002 Dacă nu-ți plac, te gîtui! 3 ianuarie Două frumoase elvețiene (de expresie franceză), încă tinere, își propun o evadare în Mediterana, dorindu-și astfel să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Laude, si e tot mai prezent în revistele de avangardă. Susține apariția, în octombrie 1924, a revistei „75 HP”. Student la Pavia, este corespondent al revistei ,,Integral”, în care îi apar De vorbă cu Pirandello (1925) și texte-manifest substanțiale (De la futurism la integralism). Îl cunoaște pe F. Ț. Marinetti, care devine prezenta epistolara în aceeași publicație. Stabilit în Franța, S. se integrează mișcării suprarealiștilor, în iunie 1928 contribuind la apariția revistei ,,Discontinuité”, împreună cu Arthur Adamov ș.a. După un an e inclus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
Alăturându-se grupului de la ,,Integral”, S. renunța la cadrele formale, fracturând ,,cu metoda” sintaxa poetica, pulverizând tema în nuclee semantice independente. O ,,interferență a seriilor”, în terminologia bergsoniana, creează o dispută ironică, actanții fiind mereu ,,Candoarea și Amarul”. Eseul De la futurism la integralism, dincolo de faptul că poate fi considerat un manifest al revistei, rămâne relevant pentru opțiunea lirica personală; spre deosebire de violență negatoare a altor programe avangardiste, textul afirmă valorile mișcărilor moderniste anterioare, care se vor potenta în sinteză integralista. Că eseist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
31 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 751. 32 Urmuz, op. cit., p. 22. 33 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 495. 34 Urmuz, op. cit., p. 22. 35 Formula pare să ilustreze un principiu al futurismului exprimat în Manifestul lui Marinetti din 1915: "E o prostie să ții seama de verosimilitate [...], e o prostie a voi să explici tot ce e reprezentat cu ajutorul logicii, de vreme ce nici în viață nu sesizăm un eveniment în toate cauzele și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1968, p. 152. 107 Ibid., p. 153. 108 François Bloch-Lainé, "Justification des choix", în Urbanisme, nr. 89, "Les métropoles d'équilibre", 1965, p. 10. 109 Principalele figuri ale acestei mișcări sunt: grupul Bahaus (1919-1933) în Germania, constructivismul rus, Stijl-ul olandez, futurismul italian și, bineînțeles, Le Corbusier, care, odată cu Carta de la Atena, redactează textul de referință al doctrinei urbanismului modern. 110 Fondat pe refuzul separării între "artele frumoase" și "artele aplicate", Bahaus "făcea o revoluție în învățământul artelor care trebuia să fie
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
implicații mai mult sau mai puțin artistice, mai mult sau mai puțin teoretice. Pornit la vânătoarea formelor tradiționale - indiferent de orientare -, cum ar fi ordinea, inteligibilitatea și însăși noțiunea de capodoperă, avangardistul sfârșește adesea prin a uita de viitor, pentru că futurismul teoretic al a. ajunge uneori un simplu pretext pentru utilizarea tehnicilor subversive și subminatoare. Evoluând sub auspiciile refuzului categoric, ale unui „nu” autofondator, a. lansează pe piața culturală un nou produs: artistul-om, pentru care viața e spectacol, iar spectacolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
față de Tudor Arghezi sau colaborarea permanentă cu B. Fundoianu. Concomitent s-au făcut eforturi de sincronizare cu mișcările avangardiste europene. În comparație cu romantismul și simbolismul, perioade cu defazări mai spectaculoase, a. românească se racordează mai bine la tendințele momentului, excepție făcând futurismul și dadaismul, receptate cu oarecare întârziere. În a. de la noi pot fi identificate mai multe „vârste” poetice, chiar dacă suprapunerile, interferențele și discontinuitățile nu ocolesc acest traseu: constructivismul, integralismul și suprarealismul. Prima și cea mai importantă tribună a constructivismului este „Contimporanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
futuriste, dar și al unor texte izvorâte din voința de sincronizare: Hidrofil, Strofă I, Strofă II. Primii noștri avangardiști se arată deschiși la sugestii constructiviste venite din dadaism (negarea convențiilor poetice, anularea subiectivității creatorului etc.), dar mai cu seamă din futurism (energetismul, scriitura „de aparat Morse”, proprie unui „secol-viteză”, disprețul pentru metafizică ori pentru arta ca mimesis). Ilarie Voronca, St. Roll, Ion Vinea practică o poezie sincopată, din care lirismul este izgonit cu o brutalitate voioasă, cuvintele ajungând „în libertate” prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
în privința "realismului naționalist"85. E greu de înțeles cum cineva familiarizat cu literatura universală ca Iorga putea adopta asemenea doctrine estetice! Naționalismul lui cultural explică respingerea violentă a curentelor moderne și criticile aspre la adresa simbolismului etc.86 Ura sa față de futurism l-a făcut să împiedice primirea lui Marinetti (cu toate că Iorga încerca să întrețină relații bune cu Mussolini)87. Iorga considera că piesele lui Shaw sînt "hidoase" și l-a etichetat pe Mark Twain drept "nihilist". L-a acuzat pe Zola
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Istoria literaturii românești. S-ar părea că pe măsură ce anii treceau, departe de a fi mai deschis, Iorga devenea din ce în ce mai închistat în conservatorismul lui literar și tot mai combativ în această direcție. Iorga a făcut tot posibilul (din cauza urii sale față de futurism) ca Academia Română să nu-l primească pe Marinetti, în ciuda faptului că acesta era un apropiat al structurilor puterii fasciste din Italia. Enrico Corradini a fost în schimb bine primit de Iorga, care îl numea "vulturul roman al lui Mussolini", explicînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înălțate clădirile funcționale ale lui Gropius și Le Corbusier. Lui Iorga nici măcar Enescu sau Brâncuși nu-i puteau trezi interesul și pasiunea pe care le avea el pentru literatură. Iorga continua să se opună oricărui curent literar modern (ca simbolismul, futurismul sau suprarealismul). Se opunea pînă și realismului cu aceeași vigoare "realist naționalistă" cu care sovieticii se opuneau adevăratei literaturi realiste (în ciuda marilor tradiții rusești), atunci cînd aceasta contrazicea lumea propagandistă visată de ei. Atît sovieticii cît și Iorga fiecare în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]