1,501 matches
-
noroi a priceput dl. Constantin ce-a fost cu licărul din ochii lui Albert. Furia l-a împiedicat însă să priceapă bunele intenții pe care acesta le avusese inițial. Ușor fiind, Albert sărea din piatră în piatră în vreme ce dl. Constantin gâfâia în urmă trăgându-și sufletul și pantofii din noroi. Privirile-i aprinse încercau să extermine ființa ce se afla înainte. Pe măsură ce înaintau însă către punctul terminus drumul devenea practicabil. Un bărbat, rezemat în coate de gard privea calm, mascându-și
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
m-a asigurat că, de când începuserăm plimbarea, parcă ar fi prins aripi. Se jura că nu se simțise așa bine de ani de zile. Avea programare la cardiolog în chiar săptămâna următoare. L-am felicitat, căci observasem și eu că gâfâia cam des în ultima vreme. Brusc s-a oprit din povestit. De pe-o clipă pe alta a făcut un pas înapoi și-a căzut pe spate dintr-o bucată, ca o scândură. Adoptase parcă intenționat poziția clasică de relaxare
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
luă soțul de gât, iar el, extaziat, deschise ușa repede și alergă cu ea în brațe până la plajă... - Uită-te la noi!... Suntem nebuni de legat... Eu, gata îmbrăcată pentru dineu, tu în pijamale, amândoi pe plaja pustie... Râzând și gâfâind, Nicu o duse direct în mare și o aruncă cu rochie cu tot în apă, apoi el se băgă cu capul la fund și înotă printre picioarele ei. Elena se învârti, urmărindu-și soțul prin apă, neștiind dacă să fie
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
și plăcerea condusului, cu o țigară-n colțul gurii, un ochi închis și o sticlă de bastârcă pe jumătate goală, așezată strategic lângă el, pentru a fi mânuită rapid, fără chinuri inutile. - Hai, noroc și spor la treabă! Merge, merge, gâfâi cu mult tact și subtilă măiestrie Aristică prăvălindu-se pe un balot de paie ce ținea loc de banc de lucru, dar și de pat, la nevoie, când era de muncă și peste noapte la garaj. - Hai, să trăiești, nea
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
acelui creier ce nu devenise creier universal încă. (ca și cum ar plânge, înspăimântat) I-a avertizat de răsturnarea clepsidrei, de posibilitatea morții, de spectrul revenirii la materia stelară. (tare) Și le-a spus, revoltați-vă împotriva clepsidrei! (urlând) Opriți-o! ( speriat, gâfâind) Și ei chiar au încercat lucrul acesta, însă nu s-a putut. ( urlând ) Nu s-a putut! Nu s-a putut! (după câteva momente) Doamneee, cât de greu îmi este! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Și poate că de fiecare dată se întâmplă
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
este numai prefigurarea întregului, sau cum se spune, este încercarea de a fi întreg eșuată... este numai un avorton umilit al întregului. (tragic) Este ca și cum ai vrea să atingi cerul cu mâna, și-ți dai seama că nu reușești. (obosit, gâfâie) Și atunci m-am apucat eu și am făcut întregul. Dar vai, după ce l-am făcut n-a fost suferință mai mare decât a mea! Era întreg dar era din piatră! Era întreg, dar era mort. (ca și cum ar halucina) Ceea ce
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
bine să fiu eu sigur. Să fiu liniștit. (mică pauză) Ce lucru uriaș, să fii liniștit, senin în fața universului ! (se întoarce. Observă dispariția domnișoarei Pagany) Unde ești? ( clipește des din ochi, se vede că este disperat) Unde ești ?? (respiră des, gâfâind) Ai plecat ? (arată speriat și mirat în același timp ) Poate că nici n-a fost...A fost doar amintirea ei, doar o părere...(tace câtva timp) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (împăcat) Bine că a venit. Îmi era dor de femeie...Mi-a
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
viitor. Doamne, ce dor îmi este, adânc și mut, ca un izvor negru, ce-i dă conținut ființei. Îmi e dor după timp, îmi e dor după ce aș fi putut sa fac ca artist, dacă aș fi fost ființă eternă. (gâfâie epuizat) Ce dor îmi e după ce n-o să fac niciodată! (după câteva minute) Am fost, Doamne! De aceea mă simt vinovat. Mă simt vinovat. Ce sentiment e acesta pe care-l trăiesc? Cum să-l numesc dacă e dor? Ciudată
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ultimul intrat. Din gura-i știrbă îi curgeau balele, iar mirosul său îl depășea cu mult în intensitate și specific pe cel anterior, pe care Silvia îl crezuse insuportabil. Ei bine, se înșela, iar arătarea își desfăcea și ea brăcinarul, gâfâind. Reacția doamnei era, surprinzător, una indiferentă. Ea tot mai aștepta să iasă din coșmar. Numai că, înainte de a-și duce la bun sfârșit intențiile, noul pretendent, din cauze, momentan, oarecum neclare, se prăbuși pe podeaua din cărămizi, inert, ca un
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
ne-ai calit...” Vorba lui Ion Creangă: “mai căliți ca acuma, ca anul trecut și ca de când ne știm, n-am fost niciodată...”. Consider că acum a sosit momentul să scoatem din funcție mașinăria veche a lumii, care încă mai gâfâie din greu cu cărbune, petrol și gaz, în “lampa lui Lenin”, și să pornim noua mașină a timpului sacru, care va funcționa cu energie solară, prin generatoare solare, portabilă, aparate de zbor neconvenționale, etc... ...Consider, de asemenea, că aceasta “Troită-Rezonator
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
departe, împrăștiate pe sticla deloc prietenoasă, pe care primele semne ale gerului de afară desenau stranii figuri. Doar parbrizul era dezaburit cum se cuvine... După aproape două ore de patrulare, mașina urca anevoios pe un deal destul de înalt și râpos, gâfâind, cum s-ar spune, în extrema stângă a municipiului. Au coborât toți la semnul șefului, după ce acesta a asigurat mașina cu frâna de mână și cu maneta schimbătorului de viteze în treapta a doua. S-au deplasat în liniște la
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
urc primul, urmat de tovul din spate. A și pornit, dar ambreiajul ne mai funcționând ca lumea nu am putut să fug în același ritm cu nărăvașa creatură nemțească! Eu țineam mâinile pe ghidon, fugind pe langa ea, iar după noi, gâfâind tovarășul cu burtică de la partid! La un moment dat nu am mai putut pasul cu viteza motocicletei așa ca mi-a scâpat din mâini și dusă a fost într-o râpă. Și mie și tovului ne venea să plângem! Cum
SARCINA DE PARTID de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352215_a_353544]
-
televizorul toată noaptea, de ziceai că trece o mașină peste pod. Peste podul de peste rîu, pe care se hurducăie de două ori pe zi o Dacie albastră antideluviană, un fel de dinozaur carpato-danubian, care scoate fum cît trei termocentrale și gîfîie urcînd panta ca o locomotivă cu aburi. În acele clipe noi, văgăunenii, ne putem corecta ceasurile biologice, vacile, care pasc libere prin tot satul, mugesc amuzate, cocoșii, chiar și ăia de tablă de pe case, dau alarma angoasați, de parcă s-ar
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
gesturi largi, generoase, cu o mișcare cât se poate de subtilă și delicată în același timp, pe cât e de masivă, frazează excelent cu vocea ei cultivată de câteva decenii încoace, ba chiar de aproape jumătate de veac. Nu transpiră, nu gâfâie, cu obosește, nu se oprește, nu stă locului, e permanent la dreapta, la stânga, în spatele unuia sau altuia dintre interpreți, susținându-i, suflându-le cuvintele, îndemnându-i, susținându-i de parcă și-ar învăța puii să zboare și le ține aerul. Perfect
O MIE DE VOCI ÎNTR-UNA SINGURĂ: MARIANA NICOLESCO. OMAGIU PRIMEI DOAMNE A LIRICII ROMÂNEŞTI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356774_a_358103]
-
la biserică va ține vreo două ore, așa că avea timp să se întoarcă și să-și ia frații acasă. Cît făcea ea pînă la mal? Vreo douăzeci de minute, nu mai mult, așa că avea timp destul ... Cînd a ajuns sus, gîfîind de oboseală, dar fericită, s-a așezat pe un buștean, ca să nu-și murdărească rochița, și și-a îndreptat privirile spre cer, ca să se bucure de imensitatea lui amețitoare. Și, deodată, a încremenit. Ca din senin apăruse deasupra pomilor acel
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
vreo două poze mișto rău de tot, care le va incita să se masturbeze ca niște îndrăgostite dar, pînă una alta, se frecau așa, la rece, încercînd să-și imagineze cum va fi cînd vor avea pozele, și nechezau și gîfîiau ca proastele, iar madam Marea Marmara le privea disprețuitoare și le zicea că de nimic nu sînt bune, nici să și-o tragă cu un tip mișto din vreo revistă americănească. Cam astea erau și veștile bune și alea rele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
cine-i ieșea în cale. Am fugit. În graba cu care sărisem gardul înapoi, Ioniță scăpase într-o imensă groapă și nu putea să mai iasă. Îl așteptai cu sufletul la gură lângă umrele crucilor din cimitir. Veni la mine gâfâind: -Bă, ia privește, să fiu al dracului, am descoperit o comoară! Îmi întinse un pumn de giuvaieruri care străluceau fantastic în diferite culori sub lumina pală a lunii. -Unde le-ai găsit? -În groapa în care-am căzut! S-a
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
nr. 599 din 21 august 2012. Pășea cu botuța ei, anevoie, de parcă ar fi tras toate durerile lumii după ea. „Este bugăt până la inimă satului” își zicea, „doară, doară s-o-ndura oarecine de mine să mă ia”, nădăjduia bătrânica. Gâfâia sub năframa neagră. Peste treizeci Celsius și răcorirea mult așteptată, o ploaie or fie ce-o fi, nu mai venea. E prea anevoie așa. Trăgea nădejde c-o mai apuca-o pe doctoriță la dispensar. O doare, nici nu mai
SLAVOMIR ALMĂJAN [Corola-blog/BlogPost/355260_a_356589]
-
aiștea.” Loganul venea ... Citește mai mult Pășea cu botuța ei, anevoie, de parcă ar fi tras toate durerile lumii după ea. „Este bugăt până la inimă satului” își zicea, „doară, doară s-o-ndura oarecine de mine să mă ia”, nădăjduia bătrânica. Gâfâia sub năframa neagră. Peste treizeci Celsius și răcorirea mult așteptată, o ploaie or fie ce-o fi, nu mai venea. E prea anevoie așa. Trăgea nădejde c-o mai apuca-o pe doctoriță la dispensar. O doare, nici nu mai
SLAVOMIR ALMĂJAN [Corola-blog/BlogPost/355260_a_356589]
-
părea frumos, liniștit. Copiii umpleau cu larma lor parcul din apropierea spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați în copacii ale căror ramuri dese opreau razele puternice ale soarelui de vară. La poartă mă strigă puternic, speriat, gâfâind de cât fugise, un copilaș mult drag mie care, suspinând, abia reușește să îmi spună o veste proastă: “Nepotul dvs. a căzut dintr-un pom”. Fugii spre parc. Copilul era întins pe iarbă, cu umărul întors, rupt, strigând ca din
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
strigă Ofelia cu glasul sugrumat de emoție, deschizând cu mare grabă ușa. Iustin... acela... s-a trezit! Amândoi medicii au zvâcnit pur și simplu, intrând ca o avalanșă în salon, înghesuind-o pe asistentă în tocul ușii. Se opriră aproape gâfâind lângă pat. Iustin era liniștit, cu fața în sus. Avea ochii deschiși. Își trăsese singur masca de oxigen și o ținea în mâna răzimată de piept... Ochii medicilor au examinat mai înainte de toate indicațiile aparaturii la care era cuplat pacientul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
cum vrea, ci cum poate. - Părinții mei încep să îmbătrânească. Pământ puțin. Mâncarea nu e suficientă. Și nici măcar cum ar trebui să fie. Îl văd eu pe tata când merg acasă că nu mai are putere ca altădată. Obosește repede, gâfâie din orice. Și parcă s-a făcut mai mic. Propriile lui haine îi sunt mari acum. Îmi e milă de el.Aș vrea să-l ajut dar nu pot. Nu știu cum. Seamănă cu un copil sărman. Oftează. Apoi: - Mă gândesc dacă
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți!” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun! Ies copiii-n grabă-afară Și se-apropie sfioși; Moșul gâfâind coboară: - Văd că sunteți sănătoși! Ei se-opresc, nu-și vin în fire, Se foiesc și nu răspund; Două lacrimi de iubire Ochii moșului ascund ... Referință Bibliografică: LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1820
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370379_a_371708]
-
castanii. Se întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal de straie, Să își spele finul puf, O gutuie cheamă-o ploaie. Ultimele berze trec, Gâfâind pe bolta rece; Un harbuz bătrân și sec Le-ar urma, dar cum să plece? Referință Bibliografică: TOAMNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1680, Anul V, 07 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368103_a_369432]
-
Din nou, Calul îl refuză. Fiind povara așa mare, Muri Măgarul în cărare. Lăsând-ul pe-al său stăpân Singur cu căruța-n drum. Epilog: Spre seară, intră-n oraș Cunoscutul nostru căruțaș. Acum, căruța o trăgea Calul, ce greu gâfâia, Ducând, în plus, pe șaua lui Și pielea Măgarului. Referință Bibliografică: Calul și Măgarul / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2152, Anul VI, 21 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elisabeta Silvia Gângu : Toate Drepturile Rezervate
CALUL ȘI MĂGARUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362764_a_364093]