1,318 matches
-
masă și înalță fruntea și brațele în sus: — Întâi de toate lui Jupiter, pentru că ne-a îndeplinit rugile și am câștigat războiul... Ianuarius oftează înfundat. De câștigat, l-am câștigat, dar pace tot nu avem și banii se duc pe gârlă... Augustus coboară privirea spre el. Își linge degetul de untde lemn ca să nu se păteze, după care amenință nervos: — Să nu te prind că te scumpești unde nu trebuie! Ianuarius consimte cu o mină sumbră. Luptele de gladiatori sunt cea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici un preț pe cinste, nici pe virtuți. Nu s-ar înjosi să coboare la nivelul unor astfel de ființe nedemne de numele de cetățean, de vreme ce totul pentru ei se învârte în jurul ba nului, în care se scaldă ca într-o gârlă. Respiră adânc, încercând să se elibereze de povara din piept. Dar nici la soața lui n-a găsit prea multe calități sufletești. Cinste, da, fără discuție. Înțeleasă ce-i drept într-un fel mai pu țin obișnuit. Numai că, în loc de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
primăvara anului viitor"765. Dificultăți deosebite întâmpina serviciul sanitar în plasa Sulina unde, "cu toată bunăvoința d-lui Doctor de plasă, în unele timpuri mai ales la inundațiuni (...) este o literă moartă, nefiind căi de comunicație ci numai bălți și gârle"766. În aceste condiții, prefectul afirma că va "face intervenire locului competent a trimite un medic militar la Chilia Veche, care să fie obligat a da consultațiuni și adjutor locuitorilor"767. De altfel, prefectul menționa că "d-l Inspector sanitar
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
În anul 1884 a fost construit sediul primăriei comunei. Populația comunei era de 2 320 de locuitori, din care: 1 759 erau români, 143 țigani, 60 bulgari, 16 evrei, 11 lipoveni și 11 armeni 1045. Comuna Parkeș era situată pe gârla Somova, la 16 km vest de orașul Tulcea. Se învecina cu Isaccea și cu localitățile rurale: Niculițel, Telița și Somova. Localitatea era formată din satul Parkeș, locuit în majoritate de către români. În anul 1899 în comuna Parkeș exista o singură
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
strângerii în brațe - Pe veci pierduto, vecinic adorato! {EminescuOpI 121} FREAMĂT DE CODRU Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. Din izvoare și din gârle Apa sună somnoroasă; Unde soarele pătrunde Printre ramuri a ei unde, Ea în valuri sperioase Se asvîrle. Cucul cântă, mierle, presuri - Cine știe să le-asculte? Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Și vorbesc cu-atît de multe In? elesuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care își petrec viața doar între un răsărit și un apus de soare și vulturi care trăiesc sute de ani...” (Geogeta Ionescu, Lecturi geografice) „ Cât zărești cu ochii se întinde în dreapta și în stânga un șes plin de bălți și de gârle, de toate mărimile și de toate formele. Printre ele vezi păduri (zăvoaie) de sălcii și plopi, lanuri de semănături și iezere limpezi, pe deasupra cărora zboară nenumărate stoluri de păsări” (Al. Vlahuță) „ La picioarele acestor trestii, înalte și încurcate ca vlăstarii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
aur și aleanul lor însemnează unul din aleanurile infinitului!...” (Gala Galactioin, Prin țară ) „ Cea din urmă ispravă a Dunării, atât de bogată în minunății, e Delta. Închipuiți-vă un parc uriaș, lăsat în paragină. Pădurile cresc în neștire, păpurișul umple gârlele și lacurile; iarba sătulă de umezeală trece de un stat de om, iar stuful atinge înălțimea copacilor. Cine intră într-un astfel de labirint se poate rătăci ca și într-o pădure ecuatorială. Alături de vegetația buiacă și sălbatică, o sumedenie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. Cu cofița pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu Vin cântând în stoluri fete De la râu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plin; Fumul alb alene iese Din cămin. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. Focul e-nvelit pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
prostituate, cântăreți, fotbaliști. Asta înseamnă să ai șansă! Câte persoane doldora de carte fac rating? Mulțimii trebuie să-i dai ce-i place, nu ce trebuie. Sătulă de muncă, are nevoie să râdă prostește, ca să uite de necazurile care curg gârlă, pentru că cei ce dirijează au nevoie de liniște. Ăsta-i omul de tip nou. S-au schimbat opțiunile. Degeaba știi carte dacă nu faci bani. Contează să știi să faci bani. Și cui nu-i place cum se prezintă omul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
zăcea neclintit pe biroul spațios de stejar. Craig se ridică și se duse la fereastra cu arcada de la colțul camerei. Dedesubt se întindea un bulevard larg, mărginit de copaci; cât vedeai cu ochii străluceau clădiri placate cu marmură. Banii curseseră gârlă pe această stradă și în această cameră. Se gândi căt de des se considerase unul dintre acei norocoși, aflat la limita de jos a clasei cu venituri mari, un om care ajunsese la poziția de vârf în compania lui după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
directorul și cadreleșcolare), Înscrise În catalog toate orătăniile din ogradă, după ce le botezase, În prealabil, cu nume cât mai colorate. Școala ei deschisă În șopron era frecventată și de găini, și de gâște, și de rațele ce se duceau la gârlă, și de văcuța cu numele de Clavdia, și de juncuța Evdochia, și de cea cu numele de Pulheria, pe care Încerca cu tot dinadinsul să le facă să-și Însușească deopotrivă alfabetul chirilic, cât și cel latin. Ceata o completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mare pare un pic diferit: mai nesfârșit, cu ape mai prietenoase sau radical mai neprietenoase, mai generos. Mai plin de vapoare uriașe despre care mai să crezi că sunt SF. Pe ceruri defilau avioane cu reclame despre cină la malul gârlei sau în croazieră. Existau și locuri tip Eforie Nord și Techirghiol pline de buticuri și de kitschuri, ultraînghesuite, cu lume pestriță și muzici proaste. Existau și locuri ca acela ales de noi, o mică poezie pentru semiboemi și existau plajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o s-o mai scurteze cu revistele, - mă refer la cele de modă - din Apus, cică nu folosesc, că se poate și fără ele, și că n-au atâția bani, e vorba de valută, că sunt scumpe, că-s bani pe gârlă, c-avem și noi o asemenea revistă. Avem, nu-i vorbă, o cumpăr și eu, dar nu se compară cu cele de la Paris, să vedeți ce hârtie, ce reproduceri și mai ales ce modele. - Și fără modele din străinătate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vârât jigăniile adânc în codru. Eu socot, uncheșule, că cum s-a pișca lumina, se schimbă vremea... Amândoi își ridicară ochii spre luna plină care cernea ca o pâclă argintie peste satul revărsat pe costișă și fulgera în vale pe gârlele Moldovei. Moș Calistru își scutură pletele albe. Nu încă, grăi el, nu se schimbă. După cum scrie la gromovnic, în zilele acestea sunt legate vânturile și furtunile, până și-a cloci ouăle în stâncile mării paserea alchion... Boghean nu răspunse. —Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unui vaporaș. Puțini au cercetat-o în cotloanele ei misterioase. Măreața ei îmbulzeală de ape, colectată dintr-o jumătate de Europă, se alină în această blândă margine a șesurilor și în aburul ei apare apa morților, cu năluciri de vis. Gârlele ei au îmbrățișat, din veacurile cele mai vechi, bucăți de pământ, rupându-le și adâncindu-le într-o parte, sporindu-le cu nămoluri în altă parte, alcătuind limanuri ale crapilor. Lunca și păpurișurile par necontenit schimbătoare; dar ele nu urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și pe dumnealor unde te duci acum dumneata. Am întrebat zâmbind: Unde m-oi fi ducând eu, Ștefan Gâdea? —Dumneata te duci acum în Fundul Lintiții, răspunse barcagiul. Este acolo colibă și polog. Dormi bine, iar mâne dimineață arunci undița în gârlă, cu câștig. Este pește acolo, sodom; dacă vei avea noroc, poți prinde și pe împăratu crapilor. Mă mulțămesc și cu crapi de rând, Ștefan Gâdea. Se poate și să nu prind nimic. Imposibil, boierule; acolo e altă socoteală. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ștefan Gâdea, am zâmbit eu iar; fă cum binevoiești. Gâdea s-a lăsat cu toată greutatea în lopeți. Câteva clipe am plutit pe lângă o fereastră perdeluită de sălcii: era o deschidere, din canalul pe care pluteam, înspre un cot de gârlă. Dintrodată am auzit acolo zgomot de plescăiri în apă și am văzut roind curcubee de stropi. Erau cormoranii la vânat. O parte din familie gonea cu bătăi puternice de aripi albitura (cum spun pescarii peștelui mărunt) în cotlon, și alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pleca și pădurea de sălcii a început a fâlfâi lin. Pe fruntea mea fierbinte a suflat răcoarea. Atunci, la un mal de grind, am văzut alt spectacol nou. Vreo douăzeci de țigănuși se scăldau în nomol, luptându-se, la malul gârlei. Au salutat cu răcnete de entuziasm trecerea noastră, arătându-ne întreagă goliciunea lor de coloarea castanei. Unii întindeau o mână: —Mă, unchiule, dă-mi un ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că avem de-a face cu copiii rudarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Frumoasă muiere, am răspuns eu. —Asta-i una Raruca, m-a informat Gâdea. Parcă s-a mai subțiat și a întinerit iar, s-a mirat el. Rudăreasa nu ne vedea însă; era atentă înspre un canal adânc ce dădea în gârla mare, unde pluteam noi. Pe celălalt mal al acelui canal văzuse pe cineva, care rămânea ascuns pentru noi. Dintrodată dădu glas. Avea glas frumos. Îl pornise însă cu ceartă. Alei, Gogule, ce-ai făcut? Gogule maică, de-acu ne desparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se mâniase. Fă! viu la tine și te calc în picere. —Tu? pe mine? se zvârcoli ea scuturându-și sânii. Vai de mine, că vrea să mă ucidă Gogu! Aoleo, Gogu mă bate! Pune talpă lată lângă talpă lată, trece gârla să mă bată. Fugire-aș de el, că pute ca lupu. Scârbi-m-aș de el ca de măgarul lui Calapod, care-a crăpat în capu grindului și trăgeau câinii de el. Bată-te un Dumnezeu și optzeci și opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de tinereță. Eu socot, domnule, că dacă azi n-ai prins nimic cu undița pe acolo pe unde ai fost, apoi mâni dimineață, aci, în Fundul Lintiții, prinzi numaidecât. Ieși din polog când se jimbează de ziuă. Atuncea stă abur pe gârlă. Cum arunci, cum acați crapul. L-am oprit o clipă, introducând în vorbirea lui monotonă istoria cu împăratu crapilor a lui Gâdea. — Dă-l holerei pe Gâdea! C-o vorbă de-a lui eu nu cumpăr nici o testea de linguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ducem la Mitrea; a venit un boier cu undița; la dânsul ne ducem. Grăind astfel, uncheșul sorbea câte puțintel din paharul verde. Pe fața întunecoasă i se veseliseră ochii și sticleau în lumină. Noaptea se lăsase deplin asupra bălții, asupra gârlelor, asupra pădurii și stufurilor în întreg acel cotlon al împărăției dunărene. Zborurile de paseri conteniseră; tăcuseră și broaștele, așteptând cu ochi bulbucați o apariție misterioasă. Luna însă trebuia să răsară ceva mai târziu. Pescarul „hăl bătrân“, cum îi spusese Gâdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nene Caloiene, ți-ai dat fata după Sandu? —N-am dat-o; mi-a cumpărat-o. —Mulțumit ești? Sunt. — O mai vezi câteodată? — Cum nu? vine acasă din când în când. A urmărit-o pe Raruca. A știut pe ce gârlă intră. I-a dus cu barca și cu undița, cum umbli dumneata, și a găsit grădina de la Răzoare și bordeiul. S-a uitat pe ici, s-a uitat pe dincolo. A lăsat să treacă o lună și a umblat iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și mierlei. Cucoșii trâmbițau în satul rudarilor; zarea de ziuă zbucnise în înaltul răsăritului. M-am spălat pe ochi cu apă uncropită din baltă. După ce adierea dimineții a mânat de pe luciu aburii, mi-am căutat locul cel mai potrivit la gârlă, acolo unde apele Lintiții scapătă printre gard și curg spre Dunăre. Toate păreau liniștite, deși toate erau tresăriri și fierberi, zboruri și chemări, amestec al vieții și morții. Mi-am pregătit trei undiți și le-am desfășurat în apă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nesimțit în toată zidirea. Pe varga undiții din mijloc a venit dintrodată și s-a așezat un pui de rândunică. Și-a netezit o clipă penele cu ciocușorul, pe urmă s-a uitat la celălalt pui de rândunică din oglinda gârlei. Vârful vergii a tresărit svâcnind de două ori scurt și a treia oară înclinându-se prelung. Puiul și-a luat zborul țârâind. Am smuncit strunga și crapul cel mare, pe care îl vestise uncheșul, s-a învăluit învolburând apa. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]