504 matches
-
precedent, din 1989, ponderea moldovenilor era de 37 la sută. Din minoritățile etnice cele mai numeroase sunt ucrainenii - 29 668 persoane și rușii 24 341 persoane, fiind urmați de polonezi - 856 persoane, evrei - 409, bulgari - 296 persoane, rromi - 272 persoane, găgăuzi 272 persoane alte etnii - 1514 locuitori. Majoritatea populației e bilingvă, în special vorbitorii de limbă româna cunosc și rusa, pe când vorbitori de rusă preferă să nu învețe româna. „Comunitatea rusă din Bălți” a fost fondată la 18 septembrie 1997. Scopul
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
reapărut, devenind în anii 1990-1992 oficial în ambele țări, în legătură cu prăbușirea « taberei comuniste ». În acei trei ani, controversa s-a stins din nou, de data aceasta în profitul « românismului ». Republica Moldova era atunci considerată oficial ca un stat multinațional adăpostind Bulgari, Găgăuzi, Români, Ruși, Ucraineni ș. a., toți putîndu-se deopotrivă defini ca membri ai unor popoare și culturi depășind granițele Republicii, printre care poporul român. Odată cu renașterea mișcărilor comuniste și recunoașterea internațională a zonei de influență excluzivă a Rusiei asupra a 12 dintre
Moldovenism () [Corola-website/Science/317276_a_318605]
-
județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.437 locuitori din sat, 2.409 erau români (98.85%), 18 bulgari (0.74%), 7 ruși (0.29%), 2 găgăuzi și 1 turc. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
de Bugeac, și rămâne turcească până la 1812. În 1812, populația locală de greci, români moldoveni și tătari (căreia i se alăturaseră lipovenii în sec XVII), este atunci în mare parte strămutată în Dobrogea, în locul ei venind de acolo bulgari și găgăuzi, iar din Rusia, ruși și ucraineni. Dintre vechii locuitori rămân doar o parte dintre greci și dintre lipoveni, care își continuă îndeletnicirea de pescari.
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
Moldovei"). Instalarea administrației moldovenești în sudul Basarabiei a dus la nemulțumiri în rândul coloniștilor bulgari, ale căror agitații s-au desfășurat cu banii și sprijinul Imperiul Țarist . Deși statul moldovenesc și apoi cel român păstrase toate drepturile coloniștilor bulgari și găgăuzi așezați după 1812 de administrația rusă, deși fusese aprobată prin lege înființarea de școli primare de limbă bulgară, a unei biblioteci și a unei tipografii la Bolgrad (1860) și se deschisese în 1858 Liceul bulgar din Bolgrad, coloniștii bulgari au
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
o comunitate mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.944 locuitori din sat, 3.882 erau bulgari (98.43%), 26 români (0.66%), 11 ruși (0.28%), 7 evrei, 6 turci și 2 găgăuzi. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aceștia distribuind clandestin țăranilor pliante și arme cu scopul de a pregăti o insurecție armată. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
fiind practic pe frontieră. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Bulgărica a făcut parte din componența României, în Plasa Traian a județului Cahul. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici de găgăuzi, români și ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.404 locuitori din sat, 2.119 erau bulgari (91.10%), 134 găgăuzi (5.57%), 69 români (2.87%), 64 ruși (2.66%), 7 evrei, 6 greci
Bulgărica, Bolgrad () [Corola-website/Science/318247_a_319576]
-
Cahul. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici de găgăuzi, români și ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.404 locuitori din sat, 2.119 erau bulgari (91.10%), 134 găgăuzi (5.57%), 69 români (2.87%), 64 ruși (2.66%), 7 evrei, 6 greci, 3 ucraineni și 3 evrei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie
Bulgărica, Bolgrad () [Corola-website/Science/318247_a_319576]
-
și comunități mici de români și ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 4.365 locuitori din sat, 4.273 erau bulgari (97.89%), 31 ruși (0.71%), 29 români (0.66%), 9 ucraineni și 1 găgăuz. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aceștia distribuind clandestin țăranilor pliante și arme cu scopul de a pregăti o insurecție armată. În iunie 1918, locuitorii din Pandaclia nu au recunoscut
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
din bulgari, existând și comunități mici de români și ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 6.222 locuitori din sat, 6.090 erau bulgari (97.88%), 41 români (0.66%), 26 ruși (0.42%), 5 găgăuzi și 5 evrei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel
Ciișia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318258_a_319587]
-
din bulgari, existând și comunități mici de români și ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.892 locuitori din sat, 1.444 erau bulgari (76.32%), 409 români (21.62%), 27 ruși (1.43%), 9 găgăuzi și 3 evrei. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.109 locuitori ai satului, 2.056 erau bulgari (97.49%), 29 români (1.41%), 22 ruși (1.07%) și 2 evrei (0.03%). În perioada interbelică, începând din 1920-1921, satul
Împuțita, Bolgrad () [Corola-website/Science/318259_a_319588]
-
din bulgari, existând și comunități mici de ruși și români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.507 locuitori din sat, 1.231 erau bulgari (81.69%), 175 ruși (11.61%), 94 români (6.24%), 6 găgăuzi și 1 polonez. La 1 ianuarie 1940, din cei 1.725 locuitori ai satului, 1.406 erau bulgari (81.51%), 161 ruși (9.33%) și 158 români (9.16%). În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes
Băneasa, Bolgrad () [Corola-website/Science/318272_a_319601]
-
desfășurat o activitate intensă pentru a-i convinge pe bulgari să se așeze pe teritoriile anexate recent de ruși, de unde fuseseră alungați tătarii. Coloniștii bulgari s-au așezat nu doar în Basarabia, ci și în regiunea Cherson. Refugiații bulgari și găgăuzi din Basarabia sunt menționați pentru prima dată în 1769. Recensământul din 1817 a găsit bulgari în 12 sate basarabene aflate în văile râurilor Ialpug și Lunga: în aceste 12 sate locuiau 482 familii bulgare și găgăuze și 38 familii românești
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
menționați pentru prima dată în 1769. Recensământul din 1817 a găsit bulgari în 12 sate basarabene aflate în văile râurilor Ialpug și Lunga: în aceste 12 sate locuiau 482 familii bulgare și găgăuze și 38 familii românești. Conducătorul bulgarilor și găgăuzilor era un bărbat cu numele de Copceac. Șapte dintre cele 12 sate erau găgăuze (Baurci, Beșalma, Ceadîr-Lunga, Chessău, Dezghingea, Gaidar și Tomai) și 5 erau bulgărești. După stabilirea lor în Basarabia, bulgarii și găgăuzii și-au întemeiat propriile localități, cum
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
38 familii românești. Conducătorul bulgarilor și găgăuzilor era un bărbat cu numele de Copceac. Șapte dintre cele 12 sate erau găgăuze (Baurci, Beșalma, Ceadîr-Lunga, Chessău, Dezghingea, Gaidar și Tomai) și 5 erau bulgărești. După stabilirea lor în Basarabia, bulgarii și găgăuzii și-au întemeiat propriile localități, cum sunt orașele Bolgrad (1819) și Comrat, și aproximativ 64 (după unele surse ) sau 43 (după alte surse ) sate. În 1856, după Tratatul de la Paris, două ținuturi din sudul Basarabiei, Ținutul Cahul și Ținutul Ismail
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
sau 43 (după alte surse ) sate. În 1856, după Tratatul de la Paris, două ținuturi din sudul Basarabiei, Ținutul Cahul și Ținutul Ismail, au fost retrocedate către Principatul Moldovei (din 1861 — România). Acest teritoriu includea orașele Bolgrad, Ismail și Chilia. Coloniștii găgăuzi așezați în jurul orașului Comrat au rămas, totuși, în Imperiul Rus. Un gimnaziu bulgar a fost înființat în Bolgrad la 28 iunie 1858 de către autoritățile moldovenești de sub conducerea caimacamului Nicolae Vogoride, ceea ce a avut un efect pozitiv asupra dezvoltării educației și
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
sau 43 (după alte surse ) sate. În 1856, după Tratatul de la Paris, două ținuturi din sudul Basarabiei, Ținutul Cahul și Ținutul Ismail, au fost retrocedate către Principatul Moldovei (din 1861 — România). Acest teritoriu includea orașele Bolgrad, Ismail și Chilia. Coloniștii găgăuzi așezați în jurul orașului Comrat au rămas, totuși, în Imperiul Rus. Un gimnaziu bulgar a fost înființat în Bolgrad la 28 iunie 1858 de către autoritățile moldovenești de sub conducerea caimacamului Nicolae Vogoride, ceea ce a avut un efect pozitiv asupra dezvoltării educației și
Bulgarii din Ucraina () [Corola-website/Science/318288_a_319617]
-
înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Tabacu a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate importantă de găgăuzi, precum și una mai mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.908 locuitori din sat, 1.191 erau bulgari (62.42%), 540 găgăuzi (28.30%), 97 turci (5.08%), 48 români (2.52%), 24
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
populației era formată din bulgari, existând și o comunitate importantă de găgăuzi, precum și una mai mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.908 locuitori din sat, 1.191 erau bulgari (62.42%), 540 găgăuzi (28.30%), 97 turci (5.08%), 48 români (2.52%), 24 ruși (1.26%) și 2 greci. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.000 locuitori ai satului, 1.024 erau bulgari (51.2%), 960 găgăuzi (48.0%) și 16
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
bulgari (62.42%), 540 găgăuzi (28.30%), 97 turci (5.08%), 48 români (2.52%), 24 ruși (1.26%) și 2 greci. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.000 locuitori ai satului, 1.024 erau bulgari (51.2%), 960 găgăuzi (48.0%) și 16 români (0.8%). În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS. Mai mulți săteni au fost arestați pentru propagandă bolșevică. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina
Tabacu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318289_a_319618]
-
Satalâc-Hagi, întâlnit și sub forma Alexandrești (în , în , în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Bolgrad din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent găgăuzi. Satul este situat la o altitudine de 75 metri, în partea de nord-est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 45 km est de centrul raional Bolgrad. Din apropierea acestei localități izvorâște râul Catalpugul Mic, care traversează satul
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1823, coloniștii bulgari au fondat satul Satalâc Hagi pe locul unei tabere a tătarilor cu aceeași denumire. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Satalâc-Hagi s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari și găgăuzi din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române în Basarabia, la solicitarea Sfatului Țării, a dus la reprimarea revoltei bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Satalâc-Hagi a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și o comunitate mică de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.213 locuitori din sat, 3.127 erau găgăuzi (97.32%), 28 ruși (0.87%), 20 români (0.62%) și 8 bulgari (0
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și o comunitate mică de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.213 locuitori din sat, 3.127 erau găgăuzi (97.32%), 28 ruși (0.87%), 20 români (0.62%) și 8 bulgari (0.25%). În timpul administrației românești, a funcționat în sat un spital de stat . Conform datelor oficiale, erau în sat 136 de familii fără pământ. Ca urmare a
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]