3,883 matches
-
o tipă prea deșteaptă, dar cele cîteva lucruri pe care știa să le facă, le făcea bine. Știa să-ți facă injecție fără să te doară; se pricepea de minune să introducă supozitorul În fundul colonelului, aproape fără ca acesta să simtă; gătea acceptabil și mai știa, de asemenea, să facă dragoste fără prea multe nazuri. Totuși, de această dată comisese o greșeală și nu-și dădea seama care anume. CÎteva secunde, prin mintea ei se perindară mai multe epitete jignitoare la adresa maiorului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mesaj, dar asta nu m-a făcut mai fericit. Pablo Încetă să mai mănînce. Rămase cu gura deschisă și cu mîncarea nemestecată În gură. Nu era vorba decît de niște spaghete cu cașcaval, Încălzite la cuptorul cu microunde; maiorul Smith gătea rar și prost, de obicei mînca În oraș. — De unde știai? Întrebă. — Întîmplarea face că, În timp ce băteai la ușă, tocmai visam un soldat care mă Împușca. Potrivit codului meu de vise, asta Înseamnă că urmează să primesc o veste importantă. Din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și-odată chestia asta. — Bravo, frumos mai vorbești câteodată! — Nu fac decât să spun adevărul, ripostează ea. Toată ziua mă spetesc muncind la bucătărie, iar tu mănânci de parcă ar arde undeva, iar ăsta - ăsta a ajuns la concluzia că mâncarea gătită de mine nu-i destul de bună pentru el. Preferă să se-mbolnăvească și să mă bage și pe mine-n toți sperieții. Ce-a făcut? — Nu vreau să-ți faci sânge rău. Hai s-o lăsăm baltă. Dar de lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
după-amiază de septembrie... Și nu simt și eu, oare, aceeași ușurare? Oare nu pentru asta m-am rugat eu unui Dumnezeu în a cărui existență nici măcar nu cred? N-ar fi fost de-a dreptul inimaginabilă viața fără ea, care gătește pentru noi, care face curat pentru noi, care... toate celea pentru noi! Pentru asta m-am rugat și am plâns: să treacă cu bine peste operație și să nu moară. Iar apoi să vină acasă, să redevină unica și singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fiecare aripă a mașini, ca să vadă toți șoferii de pe drum ce puternici și virili sunteți; și apoi, ajunși acasă, luați aceste căprioare - care nu v-au făcut nimic, dar absolut nimic rău - luați aceste căprioare, le tăiați bucăți-bucățele și le gătiți într-o oală. Nu e destulă mâncare pe lumea asta, trebuie să mănânce până și căprioare! Ăștia mănâncă orice le încape în labele alea de goi! Și, ca un corolar înfricoșător, fac, de asemenea, orice. Căprioarele mănâncă ce mănâncă ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a conchis ea cu o undă de sarcasm drăgălaș, sunt convinsă că ți-ar plăcea. Mi-a povestit că, doar cu o lună în urmă, când făcuse o viroză, primise vizita unui cuplu de cunoscuți, care se oferiseră să-i gătească cina. După ce au luat masa, i-au spus că ar vrea s-o aibă de spectatoare la futoiul lor. Zis și făcut. S-a ridicat în capul oaselor în pat cu o febră de 39 de grade, iar cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și că seifurile cu bijuterii ale mamei lui Lauren sunt motivul pentru care rezervele de smaralde ale Columbiei sunt În scădere. Trecuseră doar trei săptămâni de la divorțul lui Lauren, dar, de atunci, ieșise Întruna În lume. O amuza să se gătească În rochia Chanel pe care o purtase la cina de după repetiția pentru nuntă, rochie care era de-a dreptul grea de atâta dantelă Lesage albă, și să-și pună unul dintre cele trei inele de logodnă pe care le avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Dacă era să poarte ceva de supercalitate, era musai de la Ossie Clarke sau Dior, și era În stare să zboare până la Londra special ca să se aprovizioneze cu ceea ce avea mai bun de oferit Dover Street Market 1. Totuși, să se gătească de zile mari era adevărata obsesie a lui Lauren. Dacă treceai pe la ea Întâmplător În mijlocul după-amiezii, era la fel de probabil să fie Îmbrăcată Într-o ținută de cocktail din organdi de culoarea cireșelor, creată de Christian Lacroix ori În costumul mulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
opta să Încapă În jeans Kate Moss: era mult mai bine ca Phoebe să fie imitată cu multă admirație și ca soția să facă un efort să fie radioasă pentru soțul ei și nu tristă până la deznădejde. Aveam să-i gătesc lui Hunter un rizotto foarte gustos, apoi urma să mă schimb Într-o rochie nouă, din jerse, pe care o cumpărasem de la Daryl K cu câteva zile Înainte ca el să se Întoarcă. Avea o croială oarecum neconvențională, fapt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
picioare lipsite de genunchi sau tendoane era că nu aveau cum să sângereze în cazul în care i-ar fi trecut cuiva prin cap să le secționeze. Păreau sintetice, plastifiate. Rămăsese la ei timp de patru nopți. Prima Seară: Carol gătise chilli con carne și băuseră o sticlă de Matéus Rosé. A Doua Seară: Carol făcuse o plăcintă ciobănească din carnea tocată rămasă și băuseră câteva cutii dubioase de Mackesons, pe care Dan „le găsise“ prin frigider. A Treia Seară: Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de doi litri pe care Dan o adusese special acasă, fiind, de altfel, cel care consumase cel mai mult din ea. Mama lui se prefăcuse că nu observă. În cea de-a patra seară, Carol nu se mai deranjase să gătească. Înnebunit, Dan zbierase la ea chiar în fața mamei, ca și cum faptul că aceasta era de față îi dădea dreptul să se poarte în halul ăsta. Se năpustise afară din casă și se întorsese abia pe la patru dimineața, izbind, trântind și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și își trânti pe podea servieta modernă de aluminiu. — Ah, bună, dragul meu, spuse Carol. Se prefăcuse că nu observă intrarea lui și acum se grăbi să-l sărute prelung pe buzele cu colțurile lăsate. Dan observă imediat că se gătise și se dăduse și cu parfum. Purta un șorț dintr-acelea lungi, imprimat cu imaginea unui corp gol. Dar acesta nu-i ascundea pantofii cu toc cui și nici ciorapii de mătase. Era o chestie absolut neobișnuită. Carol nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cale de unificare, ca Skaggerack și Kattegat, cu Bull pe post de Iutlanda. Din păcate, trebuie totuși să spunem că, deși pentru Bull sentimentul acesta aducea cu dragostea, știa, în adâncul sufletului, că de fapt era vorba despre o dependență gătită în haine de gală. Alan nu era decât un reprezentant, nu organizația însăși. După ce făcuseră dragoste, cei doi se ridicaseră și se curățaseră pe ei și apartamentul cu o eficiență tipic masculină. Alan reconstruise telefonul distrus și se ghemuise, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Nou. De obicei, sărbătoarea prilejuiește organizarea de curse de cai și de cămile la care participă întreaga comunitate. La cei din etnia dong (majoritatea în provincia Guizhou din sud-vestul Chinei) este obiceiul să se meargă la pescuit, iar peștii sunt gătiți la dejun, ca simbol al norocului în Noul An. Etnia zhuang (majoritatea în regiunea autonomă Guangxi-Zhuang din sud-vestul Chinei): de obicei prepară în ziua de Revelion mâncăruri pentru Anul Nou, ceea ce simbolizează de asemenea noroc și prosperitate în Noul An
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Guangxi-Zhuang din sud-vestul Chinei): de obicei prepară în ziua de Revelion mâncăruri pentru Anul Nou, ceea ce simbolizează de asemenea noroc și prosperitate în Noul An. Etnia qiang (majoritatea în pronvincia Sichuan din sud-vestul Chinei): în cursul perioadei sărbătorilor, fiecare familie gătește carne de oaie și de vită ca jertfă în memoria strămoșilor. Un alt obicei interesant al acestora este adunarea în jurul unui butoi de vin și folosirea unor paie lungi de un metru pentru băutul licorii. Etnia shui (majoritatea în provincia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ea și i-a dat să mănânce un terci din orez cleios și nuci. Întremat, Sakyamuni s-a așezat sub un tei pentru a medita și acest episod ar fi, potrivit legendei, momentul întemeierii budismului. În amintirea acestui eveniment, credincioșii gătesc anual acest fel special cunoscut ca Laba Zhou. 2. Obiceiuri populare Solstițiul de iarnă Astronomii chinezi din antichitate au împărțit anul calendaristic în 24 de termene solare, în funcție de sezoane. Există un termen la câte două săptămâni, iar solstițiul de iarnă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cele mai frumoase haine, își vizitează prietenii și petrec până târziu în cursul celei mai lungi nopți a anului. Mâncarea joacă un rol important în cadrul acestor festivități, dar obiceiurile variază de la o zonă la alta. În regiunea nordică rece, oamenii gătesc carne de oaie și de câine, care reprezintă un aport energetic pentru organism, făcându-l mai rezistent la frig. Tăițeii sunt populari în zonele insulare, în vreme ce Tangyuan (un fel de gălușcă cu umplutură, făcută din orez cleios și servită în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
poate naște artă din nimic. În crucile colorate, împodobite cu versuri, din Cimitirul Vesel, e tot atâta artă cât în ștergarele, puse pe vremuri deasupra plitei, pe care scria cu ață: „Bărbățelului să-i faci/ sărmăluțe, cozonaci”, „Pentru tine când gătesc/ Eu să știi că te iubesc”, „Păunașul codrilor/ Numai de tine mi-e dor”. Și aceste ziceri au măcar calitatea de a nu fi crunt agramate, cum sunt cele de la Săpânța... Pe la 1935, un ins din zonă, Stan Ioan Patraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
patru, s-a petrecut într-unul din D-uri, în care întreaga sufragerie, pereți, pardoseală și tavan, s-a umplut de ciuperci din cauza caloriferelor reci și a aburilor de la aragaz, până când proprietăreasa, o literată am impresia, culmea!, după ce a tot gătit ciulama, tocăniță, șnițele, drob, plăcinte, doar dulceață de ciuperci n-a făcut, a înțeles ce noroc a picat pe capul ei, a demisionat dintr-un teatru, unde era secretar-literar, și s-a îmbogățit în Piața Moghioroș, vânzând la tarabă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nimerești. Noi ne-am ascuns între niște tufe din cimitir, ne-am întins păturica pe-o piatră mare de tot (pe care cineva cioplise niște litere și niște numere), ne-am aranjat lucrurile prin casă și ne-am apucat să gătim într-o cutie de conserve ruginită (în care cineva aprinsese niște lumânări), eu am adus patru râme, le-am rupt bucățele și le-am lăsat să fiarbă în tocăniță, fetele au mărunțit petale de trandafiri, boboci de crăițe, frunze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zice un gazetar mustăcios de la „România liberă“, altfel ziarul ei favorit, în special pentru rubrica de decese). N-a mai vrut să plece, cu vremea n-a mai acceptat nici să fie plătită, o certa pe mama că nu-i gătește cum trebuie copilului, că nu-i calcă și nu-i coase, s-a ofuscat când un băiețel mai mare, în parc, nu i-a dat lui Pușița o sabie, iar mai târziu s-a făcut foc și pară când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Calea Vitan, la o femeie (știți, zicea el, știți, zic și eu) nemăritată. Mai târziu, când Matei trecuse de kilometrul trei ani și jumătate al cursei, în joia în care mama s-a întors de la unchiul ei Didi (căruia îi gătise ceva după ce tocmai îi murise nevasta), tata a cerut niște senvișuri. Mama și tata erau în divorț, cu acte în regulă și cu termene de judecată. Mama n-a vrut să facă senvișuri, fiindcă nu mai era cazul. Tata, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și când în legătură cu matematicile și cu literatura, domenii în care era convins că strălucește. Iar după ce strălucea, își aprindea o țigără, mai strălucea puțin, apoi se făcea alb-verde la față și-și turna un păhărel, observând că ea, mama, nu gătește niciodată ciorbe și-și hrănește copiii cu multivitamine și cavit. Totdeauna, ofițerul s-a răfuit cu rămășițele mic și mari burgheze din apartamentul 40 și, în sens mai larg, din familia maică-mii, însă eu îl bănuiesc că uneori, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tropăind bezmetică, am găsit melcii și scorbura furnicilor. Întotdeauna crezusem despre furnici că nu merită nici cea mai mică atenție și că mai mult de-un ingredient de felul piperului într-o tocăniță absurdă (cu râme și petale de flori) gătită de fete nu vor fi niciodată. Era evident că greșisem. Ceea ce se întâmpa în fosta grădină, actualul sanctuar, împrumutase ceva din sobrietatea unui ritual sacru, în care melcii (și nu era vorba de unu sau doi, ci de nouă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
niște animate japoneze. Văzându-mă a albit la față și s-a ridicat. - Domnule Tocilescu! a exclamat. - Fii atent, Nicolae, i-am zis. În curând s-ar putea să ai un nou tatic, adică pe mine. - Aoleu! - Exact. Maica-ta gătește bine? - Ăăă... da, cred că da... - Perfect. De mâine, nu mai ai voie să te joci cu Popeștii. - Dar... - Și nici la animate japoneze nu mai ai voie să te uiți. Tom și Jerry sau nimic, e clar? - ... - Și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]