834 matches
-
chibrituri, fiindcă am reținut ce spusese Zsolt, că dacă după aceea îi pun cele două piulițe și înfășor totul în plastic și-l arunc de la etajul patru, atunci șuruburile astea uriașe, de roată de tractor, explodează cu atâta forță încât găuresc până și asfaltul, de-aia aveam de gând să cumpăr chibrituri, cel puțin patru-cinci cutii, dar la cofetăria de unde obișnuiam să cumpăr, nu ne mai serveau de când pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Ține strâns! Mai fă un nod! Ține de amândouă capetele! (I se mai vede creștetul.) Gata! (Către acel ceva din adâncul gropii.) Marș! Marș! GRUBI (Aplecat mult peste groapă.): Iar mușcă? BRUNO (Din adânc.): Ce? GRUBI: Iar mușcă? BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la bătaie cărându-și pumni și picioare atât unii altora cât și maiștrilor care pășesc prin tuneluri de colo-colo cu pas larg, păzind ca treaba să meargă strună. Iar în ochii femeii spălăcite, o blondă cu bube, de la mașina de găurit nasturi, în ochii ei nici albaștri nici verzi se distilează o rază X, un venin fără pereche, scopul oricărui plan cincinal, și psss! Totul se dizolvă. Un tremur cuprinde priveliștea, o clatină și-o răstoarnă, ducă-se! Ducă-se totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că altul n-avea, și-acum cu ce avea să se acopere, mă rog? Ca să nu mai vorbim că ieșind din ungherul ei dintre scânduri, albă cu pete cenușii, cu ochii roșii de mânie, cățeaua îl înșfăcase zdravăn de gleznă, găurindu-i pielea. Bietul Ilie lăsase pătura pe jos și de-abia scăpase, urlând. Cățelușa nu fugise după el, dar lui i se păruse că blocul 4, unde se aprindeau primele lumini, îi luase urma, așa că gonea din răsputeri. Peste maidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ridică din umeri, dând să se-ntoarcă în cămăruța lui. Se răzgândi. Surâse, pocnindu-și mâinile ca și cum ar fi prins o gâză în palme. - Sau, dacă mai treceți mâine pe la mine, aduc eu o sculă de acasă și v-o găuresc cum trebuie. Dacă nu vă grăbiți... - Îți dai seama, continuă bătrânul, ca și cum nu-l auzise. Katy, așa cum era ea, o recrutaseră deja. Mi-a spus clar un prieten, pictor mare pă vreme aia, Condrat Focan. Poate-ai auzit. A ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dulce sonată. O ușă se deschide fantomatic, ca un suspin de vioară. Primul act începe! Ecouri pierdute ale ceasului se aud scăzute, abia perceptibile. Salonul pare cufundat în penumbră și în răcoarea dimineții de plumb. Stropii tumultuoși atacă ferestrele, aproape găurindu-le! E tăcere, nemișcare, vremea când totul e-n reverie, stagnând sub ploaia veninoasă adusă din cele mai aprige țări și purtată perpetuu peste tot. Prin ferestrele deschise pe jumătate, stropii intră înfrigurați, aducând și sunetele lor obsedante; cei care
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
Era pentru prima dată când Alice îl auzise cerându-și scuze sau recunoscând că a greșit. A fost o prostie din partea mea. Știu, gemuse Jake, în vreme ce chipul i se mototolise din cauza regretelor. Dar chiar n-am crezut că prezervativul e găurit. Sincer, nu-l folosisem de prea multe ori înainte. Alice a tresărit. Jake a încercat o altă tactică. Și sigur că drepturile tale umane sunt mai importante decât cele ale copacilor de cauciuc. —Jake, copacii oricum nu au drepturi umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu ne-am mai văzut nicio- dată. În primul grad de distilare a sufletului scrii pentru că vibrezi, pentru că ești fericit și iubești - totul, simplu. Crești În tine un copac care se Înalță nervos spre cer, sfidând forța gravitației, pentru a găuri cerul cu crengile lui, ca să te uiți prin găurile cerului. „Fiecare zi este un tort de frișcă. De dimineață ies pe stradă și În drum spre chioșcul de ziare scot trecătorilor frișcă din urechi. Printre afinele, căpșunile, zmeura și infinita
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și nu ne-am mai văzut niciodată. În primul grad de distilare a sufletului scrii pentru că vibrezi, pentru că ești fericit și iubești - totul, simplu. Crești în tine un copac care se înalță nervos spre cer, sfidând forța gravitației, pentru a găuri cerul cu crengile lui, ca să te uiți prin găurile cerului. „Fiecare zi este un tort de frișcă. De dimineață ies pe stradă și în drum spre chioșcul de ziare scot trecătorilor frișcă din urechi. Printre afinele, căpșunile, zmeura și infinita
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și înanul celălalt, în aceeași împrejurare. Agripina nu mai avea un serviciu întreg de cristălărie, dar avea unele exemplare din toate. Avea, de pildă, pahare grele, ca făcute dintr-un singur bloc șlefuit pe câteva laturi, pahare groase cu pereții găuriți de ochiuri mari în chipul fagurelui, cupe de cristal, cu coadă, asemeni unor bombe, tăiate în flori și grătare, aducând aminte de fructul ananasului, părând mai degrabă operă de bijutier decât de sticlar. Cele mai frumoase ședeau pe o bază
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu ajutorul cărora, sârguincioși, demnitarii își transcriseseră indicațiile prețioase sacadate de Conducătorul Statului și, tot războindu-se, se treziră adăpostindu-se, pentru câteva momente, fiecare, sub patru pupitre corespunzătoare, din cazematele cărora niciunul nu găsea încă prielnic să țâșnească și să găurească decisiv învelișul din piele al cutărui camarad, cu una dintre sulițele scuipătoarelor sau ale scrumierelor, demontate de pe hol. - N-au să se scurgă cinci minute și or să părăsească, de bună voie, incinta! rosti, calm, dintre antenele microfoanelor, Nicolae Ceaușescu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îi auzeau cum se înfig în carnea putrezită. - Sânt niște huidume de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea carnea pe copii ca la găini. -Dizertori? , - Da. Au centiroane și bărbi și aruncă cuțitul la fix! Unde vrei te găurește! - Da-n tine nu dă? - De ce să dea? râdea al Măritei. Eu sânt de-ai lor! - Și n-au frică de vardiști? - N-au. Vreo trei și-au făcut pardesiu de scânduri de pe urma lor. Copiii nu prea înțelegeau limba păsărească
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i s-a mișcat după aceea de câteva ori prin dreptul perdelei. N-a trecut o săptămână și luase foc mahalaua. Asta de la copii s-a tras. Ieșiseră cu felinarele de pepeni. Nu era băiat în cartier să nu fi găurit coaja unui cantalup de miez și să n-o fi scobit, găurele-găurele, cu coada unei penițe. Se adunau în capătul străzii, lângă Filantropia, cu luminări aprinse în boșarii goi, acoperindu-i cu palmele, să nu se stingă lumina. Bătea un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am, nu dau cu suriul. Tot de la un zbanghiu am învățat: dacă pui mâna, te mai iartă. Ce zice? N-a avut. E al dracului! Dar dacă iei sufletu omului, nu te lasă, ori te bagă la sare, ori îti găurește pielea... Nu-l mai asculta Paraschiv. A chemat armonistul. - Mă belitule, da din muzicuță știi să zici ceva? Știa. I-au dat bacșișul lui și-a pus-o pungașul pe gagică să-i joace: - Ia să te mai văd, Didino
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umane nu promite să fie prea ridicată. „Și va fi tot atît de trist. Și va fi tot atît de vesel” - sfîrșește Pe cine căutați?; ultimele rînduri din Obrazul de cretă, elogiind „viața”, o echivalează metaforic deopotrivă cu „un luceafăr găurind toate cărțile, toate zidurile” și cu un „bici Încordat În cușca dresorului”, sub semnul definitiv al „singurătății”; În Poemoterapie, spectrul solitudinii se conturează În „plecarea celor din urmă prieteni”, pe o corabie incendiată; În Copacul-centaur libertatea poetului rămîne limitată la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
zgomot, ce-i drept, dar luau forma corpului. Nu exista suficientă lână, puținul ce se obținea de la tunsoarea oilor era vândut la Napoli, iar paiele nu numai că puțeau, dar și deveneau scorțoase, firele ascuțite ca acelea intrau în carne, găurind pânza. Giandomenico învățase să citească și să scrie trăgând cu urechea la fereastră, ascunzându-se de priivirile lui Agazio Solea și ale elevilor săi. Cum de-a fost cu putință așa ceva? În sat tuturor le era teamă de ceea se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
încumeți, măcar de poftă... Jenică înghiți în sec și-și trase mâinile de pe masă, adunându-le în poală. — E păcat, spuse, să trăiești și pe urmă să uiți. Ca și cum ai fi trăit degeaba. Ca și cum ai fi suflat într-un balon găurit cu acul, nu se umflă cât trebuie și pe urmă se dezumflă de tot și nu știi de ce. Auzi, adăugă aplecându-se peste masă, n-ar fi mai ușor să iertăm ? Tili și Maca se priviră. Și tot Tili se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ci, aplicîndu-se un procedeu de teatru de revistă și de circ, convoiul sosea de la intrare și, luminat de un reflector, se îndrepta în șiruri de câte doi spre scenă, pe care se urca, așezîndu-se în jurul ei. Bandiții purtau cagule negre găurite la ochi. Pe scenă, în anumite momente ale piesei, își lăsau pe spate gluga, păstrând totuși mereu cîte-o mască pe față. Pe placardele de afară erau pictați bandiții în cagule, ceea ce atrăgea pe copii. Aceștia se aflau în culmea emoției
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stricăcioase și muritoare, ca și cum de aici, de pe pământ, s-ar fi schimbat într-o fire nepătimitoare și nemuritoare, care nu se pleacă nevoilor amare și dureroase ale trupului. Ca niște fiare sălbatice, crude și nemiloase, călăii, înconjurându-le trupurile, le găureau coastele, le strujeau cărnurile, le descopereau și le lăsau oasele goale! Nimic nu punea stavilă cruzimii și neomeniei lor. Iar când ajungeau la măruntaiele lor, când intrau până în adâncul trupurilor lor, și nu găseau comoara credinței aflată în ei, ca să
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
friptura despre ea Foarfecele friptură mușcă o mână friptură Doar suntem suficient de roșii pentru următorul pas Punem mâna pe toate mâinile ce pot fi apucate Și mâinile apucă ca lumea la loc Toate conceptele trebuie să se prăbușească TREBUIE găurite cu degetul Un nou punct de vedere respiră Imagine solidă Punct solid Cristal de zahăr (îl sărută pe compozitor în treacăt) COMPOZITORUL: Războiul crește ... sub acoperământul de sunete al cărnii un război frumos și proaspăt care gospodărește cu adevărat efectul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
poate să fie pentru tine primăvară de patru ori pe an. Turnul tău uriaș poate să se prăbușească peste mine și să se ridice la loc cu mine cu tot, numai să vrea el... Turnul. Imaginile tale despre mine au găuri așa de reci, care nu-mi pot aparține de loc. Dacă tu ai vrea numai să le umpli, găurile imaginilor mele... pentru tine. Dar acum vreau să aflu adevărul meu, sub marele tău turn, acum vreau să mă știu sub
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sărutăm mâna cu salutul care ține de bunele maniere. Și totuși uite că stăm aici cu picioarele în grămăjoara trecutului și ocolim circulația în masă a viitorului. Și așa fierbe omul în suc propriu, dacă apucă să vină seara. Se găuresc cu grijă tot felul de găuri în trup. Se vâră capul limpede în mixer și furtunul unui aspirator în partea de jos a trunchiului. Se zboară jos prin fereastră și se zace în fața unor mașini nevinovate. Dar pe urmă iar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Doamne, Doamne, oamenii. Absurd e demult și fără formă ca eu și Dumnezeu să ne încăierăm, să ne rupem unul la altul cu dinții înălbiți ctitorirea religiei pentru sclavi, să ne aruncăm unul la altul cu buzele strânse, să ne găurim curul cu degetele care de mult voiau să se unească pentru rugăciune. Doamne, Doamne, oamenii. Mda, mda și la urma urmelor am fost desemnat să particip la golirea veselă a sufletelor lor, ca să-i scarmăn, să-i devalizez, să fac
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se tapetează fundul tăvii cu hârtie pentru copt, se unge din nou cu unt, se acoperă cu un strat de parmezan ras și semințe de pin, iar deasupra se pun roșiile umplute, cu gura în sus. Aluatul se întinde, se găurește cu o furculiță, ca să nu se umfle, și se potrivește deasupra roșiilor, având grijă să se lipească marginile de tavă. Se coace tarta 35 de minute în cuptorul încins la 200°C, apoi se răstoarnă pe un platou. Se presară
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
mai târziu și numele de familie Barcan. Ei porneau să caute stupii sălbatici toamna, iar după ce îi descopereau, îi însemnau. Pentru deosebirea stupilor, ei utilizau un instrument special, numit „corn de bărcuit”, confecționat dintr- un vârf de corn de bou, găurit în interior și tăiat la ambele capete, și o cutie de lemn, în care se introducea un fagure. Urmărind albinele ce roiau în căutarea hranei, barcanii le prindeau și le introduceau în cornul de bărcuit pe care-l închideau la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]