427 matches
-
au spus la unison „săru’ mâna, mămicî” și au plecat către bunicu’ Ghiorghi. Băiatul știa de mic să călărească, mărturie stăteau cele câteva cicatrice de la piciorul stâng și mâna dreaptă, obținute de pe vremea când se perfecționa În arta călăriei și galopa pe la Fântâna moșneagului, la vale! Mergeau În trapul mărunt al Mânzei, Marinița Îl ținea de nevoie pe după mijloc, această dependență față de el Îi făcea bine, mai accelera și schimba trapul cu galopul și-atunci fata Încerca să se țină cât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu toții cum opt ponei lucioși de polo - câte patru de fiecare echipă - au ieșit În galop pe terenul Înzăpezit. Echipa Mercedes Moscova juca Împotriva echipei Cartier General Four. —Uite-l acolo, nr. 3, spuse Lauren, arătând spre un bărbat care galopa cu viteză pe partea cealaltă a terenului. Este mortal tipul. E uimitor. Lauren este singura fată pe care o cunosc capabilă să-și dea seama dacă un tip este mortal chiar dacă fața lui este complet ascunsă de o cască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ei, politicoasă, dar cu reproș față de musafirul care era în pat. Pe mine mă cheamă Anica. Apoi se desprinseră de mâini, se întoarseră spre ușă și luându-se iar de mână, ca la dans, o luară din loc râzând și galopând pe coridor. — Sunt tare neastâmpărați și răsfățați, se zice că îmi calcă pe urme, mai ales Ștefănel, căruia nimeni nu i rezistă, iar azi e și ziua lui. Și le plac cuvintele caraghioase, într-o vreme făceau ca toate animalele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de treabă prin ogradă, iar bătrânul Toma pufăia tutun în ceardac, din pădure, pe drumul dinspre Șuletea apăru călare în galop poștașul. „Ci grabî așa mare a fi având moș Bălăuță?!? se întrebă Anton mirat, pentru că nu l-a văzut galopând așa niciodată. Și, o presimțire rea i se prinse de inimă ca o gheară. - Să trăiești, măi Antoane. Tătâne-tu, Toma, i-acasă? și fără să aștepte răspunsul, ștergându-și fruntea de nădușeală, îi întinse un plic sigilat, zicându-i
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fu pe Sultan și urmată de Pârvu, porni direct într-un galop prăpădul lumii, dispărând într-un nor de colb, lăsând în urmă uimire. Anuca călărea bărbătește un murg, jumătate arab, ca o vijelie, cu cozile galbene lăsate pe spate. Galopa prin sat ca un potop, stârnind câinii și tot ce‟i ieșea în cale... Când intra într-un cârd de gâște, prins în drum, în urmă răsărea un nour alb de pene în două cu colb. Copiii cățărați pe garduri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Mai toată vremea, atât cât stătu culcată pe pat, Victoria își duse, pe rând, ambele mâini la ceafă și o masă, semn că o durea grozav de tare locul acela; fără îndoială că i se trăgea de la sângele ce-i galopa atât de anormal, atunci, prin vene. De câte ori Șerban încerca, prin toate mijloacele, să comunice cu dânsa, de atâtea ori primea niște răspunsuri neclare și încet rostite, din care nu pricepea mai nimic. De altfel, foarte greu te puteai înțelege, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru că, dacă îi surâde victoria, eforturile sale vor fi răsplătite de mii de ori și-și va putea urma drumul mândru de el însuși. — Și dacă te omoară? Ce-o să se întâmple cu noi? Dacă mă omoară, cămila mea va galopa direct spre Raiul făgăduit de Alah, pentru că este scris că cel ce moare în luptă dreaptă se va bucura de Veșnicie. — Dar nu mi-ai răspuns la întrebare, insistă negrul. Ce-o se întâmple cu noi? Cu fiii tăi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
entuziasm, energie și exaltare, inconștiență și ardoare, astfel și în nenumărate alte feluri se înființează, uimește și există tot ceea ce apare nou, ivit ca iarba pe dealuri în pragul primăverii, ca puii de ied care țopăie sau mînjii neastîmpărați care galopează liberi pentru că nu pot fi nicicum altfel decît așa... Tineretul din ziua de azi... Dar cînd n-a fost tineretul în ziua de azi?... Tineretul este mereu în ziua de azi și mereu trecutul acuză prezentul că s-a schimbat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mele integrități fizice, când cataclismele Îmi despicau somnul În două. Curând aveam să descopăr și strania legătură dintre vise și bucătăria spitalului, aflată, cred, la numai câțiva metri de salon. Aroma unui gulaș mă trimitea, odată cu adormirea, În plină pustă, galopând pe un armăsar Înspumat spre curtea lui Árpád, Împins de aburul leneș prin tubul unei macaroane nimeream În plin carnaval venețian, de unde izul unsuros al cartofilor prăjiți mă propulsa, evident, Într-un restaurant McDonald’s, transpirând deasupra băii sfârâitoare de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ar fi un cașalot străpuns de cange și pus la murat. Afară, teatrul de operațiuni al furtunii s-a deplasat. Norii cirrus de la soare-răsare sunt niște generali Înfrânți, care fug cu steagurile și uniformele zdrențuite din calea cumulonimbușilor victorioși, ce galopează dinspre asfințit. „Ai de gând să stai toată noaptea acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde teren, că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
uitat de soția pe care o iubea, de fetița încântătoare care îl aștepta, de casă, de tot trecutul, prezentul și viitorul neprevăzut și parcă un văl se interpuse peste mintea lui și realitate. Nu mai gândea, își spălase creierul care galopa în clipa aceea de la începuturi. Laur a observat ca prin vis plutind spre ei doua tinere superbe în costume de baie, formate din doua piese, cu corpul minunat care i-au întrebat: - De unde sunteți? Noi de la munte și ne-am
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
exclamă: — Doamne, uite-i! Și, privind În direcția indicată, În timp ce mașina demara și Wilson Îi dădea șoferului indicații rapide În swahili, Macomber văzu trei siluete uriașe și negre, atât de masive și de prelungi Încât păreau cilindrice ca niște cisterne. Galopau pe marginea opusă a luminișului, cu ceafa țeapănă și cu trupul la fel de Înțepenit, și Macomber le zări coarnele negre desfăcute larg, În timp ce bivolii alergau fără să-și miște capul. — Sunt trei masculi bătrâni, spuse Wilson. O să le tăiem calea Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i piedica, soțându-i piedica, iar când ajunseră În dreptul bivolului și Wilson zbieră „Stop!“ și mașină derapă, gata să se răstoarne, Macomber căzu-n picioare, trase piedica, ținti cât putea de aproape de partea superioară a spatelui rotund și negru care-i galopa În față, ținti și trase din nou și apoi din nou, și din nou dar gloanțele, deși-l nimerise cu toate, nu aveau nici un efect vizibil. Apoi trase Wilson, și tunetul armei lui Îl asurzi și văzu bivolul Împiedicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Zebrele, niște spinări mici și rotunjite, și antilopele, puncte care păreau să se cațere pe ceva În goana lor peste câmpie, Împrăștiindu-se acum, când umbra avionului se proiecta peste ele, devenind tot mai mici, și ele alunecând parcă În loc să galopeze, și câmpia, cât vedeai cu ochii, o masă gri-cenușie, și-n față - spatele sacoului de tweed al lui Compie și pălăria sa de fetru. Și apoi trecură peste primele dealuri pe care urcau antilopele, pe urmă peste munții cu văi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
față, era cu siguranță un cal de zile mari. Făcură ocolul pistei până ajunseră de cealaltă parte a peluzei și apoi se Întoarseră, până aproape de linia de finiș, circarul le spuse grăjdarilor să le dea drumul pe rând, ca să poată galopa spre linia de start, să-i vadă toată lumea. Abia ajunseseră la start, că și bătu gongul și Îi văzui dincolo de peluză, cum pornesc toți deodată la grămadă, de parcă erau niște căluți de jucărie. Îi urmăream cu binoclul și Țarul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ți vine tot mai tare să-njuri, să urli. În cele din urmă luară ultima curbă, cu Kircubbin ăsta conducând detașat. Toți spectatorii aveau niște fețe ciudate și strigau Întruna „Țarule“ cu niște voci de parcă ar fi fost bolnavi; caii galopau pe ultima parte a liniei drepte și deodată ceva ca o săgeată galbenă cu cap de cal se desprinse din pluton chiar În lentila binoclului meu și toți Începură să urle „Țarule“, de parcă erau nebuni. Țarul galopa mai repede decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fost bolnavi; caii galopau pe ultima parte a liniei drepte și deodată ceva ca o săgeată galbenă cu cap de cal se desprinse din pluton chiar În lentila binoclului meu și toți Începură să urle „Țarule“, de parcă erau nebuni. Țarul galopa mai repede decât orice-am văzut În viața mea și-l ajunse pe Kircubbin, care alerga cât de repede poarte alerga un cal negru pe care jocheul Îl biciuie cu cravașa ca un dement, și timp de o secundă fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că ai putea să mergi pe spatele lor, atât de compact era grupul și așa de lin alergau. Apoi se arcuiră deaupra dublei Bullfinch și careva căzu. Nu mi-am dat seama care era, dar calul se ridică repede și galopă singur, iar ceilalți, strânși În continuare În pluton, luară rapid turnanta mare de stânga și intrară-n linie dreaptă. Săriră zidul și se-ndreptară grămadă spre șanțul cu apă, care se afla chiar În fața tribunei. Îi văzui venind și strigai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe Hernandez În timp ce defilau. Aroganți, legănându-se, priveau drept Înainte În timp ce mergeau. Se-nclinară În fața președintelui și apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele mai ușoare, de luptă. Catârii ieșiră. Picadorii galopară cu smucituri În jurul ringului și doi dintre ei ieșiră pe aceeași poartă pe care intraseră. Servanții măturară nisipul, nivelându-l. Manuel bău un pahar cu apă turnat de unul din delegații lui Retana, care În seara asta Îi era manager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care plecase Limbosu, Toiabă a remarcat: Dacă nu a dezertat sergentul nostru, ar cam trebui să se întoarcă. Se pare că el știe să comande doar, nu să și execute... În cele din urmă - asudat ca un cal ce a galopat ceasuri în șir - a apărut și Limbosu. Fără a spune o vorbă, a intrat în front. Da’ ce, sergent? Nu știi să raportezi îndeplinirea misiunii? Ai noroc că nu avem timp pentru a învăța tot ce nu știi tu. Da
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
unei fiare. Lanțul nu cedează! Dedodată se încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-a cutremurat și-a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
va ieși în întâmpinare. Simți că o iubea nebunește. Inima, mintea și trupul lui aveau mare nevoie de ea. Ar fi vrut să plece imediat, să nu mai trebuiască să aibă grijă de Titus. Își imagină că era deja departe, galopând prin pădure și, mai apoi, pe drumul ce ducea la stejar și la pârâu. Dar cum putea să-l părăsească pe gladiator - și tocmai la Colonia Agrippinensium, unde îl adusese chiar el? Ridică din nou amuleta în dreptul ochilor și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
balteus. Cei din fundul pâlniei înaintară imediat, înfruntând dușmanul. Ieșind din front, cei optzeci de soldați păreau un singur corp compact, un monstru înarmat cu nenumărate lame rotitoare. Scuturile ovale - tăietoarele de capete - răneau fețele, trupurile și picioarele dușmanilor. Antonius galopa printre oamenii săi și, cu glas puternic, îi îndemna, îi încuraja rotindu-și spada, înfigând-o în piepul vreunui quad sau tăind gâtul altuia care încerca să ucidă un soldat. Barbarii care încercau să se sustragă lentei și implacabilei manevre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cap. Îl cuprinse mânia. — Nu vor mai fi bătălii! strigă; apoi arătă cu brațul spre copaci: Nu va mai rămâne nici o plantă în pădurea asta! Or să sfârșească toate în palisadele de la castra hiberna. Noi nu vom mai lupta, Errius! Galopă spre cel care îl întovărășise în atâtea bătălii; Errius se întoarse și văzu neliniștea din ochii tribunului. Antonius se opri lângă el. Vântul bătea destul de tare, ducând cu el mirosul sângelui. — I-am învins! - Errius arătă spre quazii care dispăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]