681 matches
-
că și capitalurile austriece erau implicate În afacere, Încercând să-l convingă pe Bismarck de necesitatea unui compromis cu statul român. Astfel, problema căilor ferate române căpăta profunde implicații diplomatice, prin amestecul, mai mult sau mai puțin direct, al Puterilor Garante. Atitudinea intransigentă a Cabinetului de la Berlin s-a manifestat printr-o serie de acțiuni menite să desconsidere autonomia României. Guvernul german, prin intermediul girantului Consulatului de la București, declara că nu recunoaște dreptul României de a coresponda direct cu cabinetele europene
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
eventualitatea unor noi valuri de imigrări ale evreilor, În condițiile În care aici li s-ar fi acordat drepturi politice (astfel de drepturi nu aveau nici evreii din Imperiul habsburgic, nici cei din Rusia țaristă). Datorită pericolului venit din partea Puterilor garante (nici prințul Carol și nici noul regim de la București nu primiseră recunoașterea internațională), guvernul a fost nevoit să-și retragă proiectul inițial referitor la naturalizarea graduală a evreilor și să accepte articolul 7, care specifica: „Numai străinii de rit
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
-și retragă proiectul inițial referitor la naturalizarea graduală a evreilor și să accepte articolul 7, care specifica: „Numai străinii de rit creștin pot dobândi Împământenirea”. Starea de surescitare a fost alimentată și de gestul evreilor „sudiți”, care Înaintaseră consulilor Puterilor garante o petiție În care cereau sprijinul și protecția Cabinetelor europene, În sensul exercitării de presiuni asupra guvernului român pentru a Împiedica, prin măsuri energice, „noi atacuri și hărțuieli”. Călătoria Întreprinsă de prințul Carol I În Moldova În august 1866 a
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
și, deoarece nu există instituții de credit, În vremuri de lipsă - la orice recoltă rea - toți trebuie să-și găsească refugiul la el”. Persistența și acutizarea „chestiunii evreiești” În anii 1867-1868, au afectat demersurile făcute de diplomația românească pe lângă puterile garante pentru lărgirea autonomiei și dobândirea independenței. Punctul nevralgic l-a constituit circulara ministrului de interne I.C. Brătianu Împotriva „vagabonzilor”- martie 1867, prin care se inițiau măsuri contra străinilor ce nu aveau acte, ocupație și domiciliu. De altfel, mulți dintre aceștia
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
ce ar reprezenta chestiunea Într-o altă și mai bună lumină. E regretabil dar, „nu se poate schimba nimic” În direcția Îmbunătățirii imaginii României În exterior. În timp ce comunitatea israelită din Iași se vedea amenințată „de un măcel general”, consulii puterilor garante nu scăpau prilejul de a adresa note colective În care acuzau guvernul român de „acte de barbarie”. Situația fiind destul de Încordată principele Carol I a decis să primească pe consuli În audiență individual. Astfel, În cadrul unei Întrevederi cu reprezentantul Franței
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
aceeași perioadă, cercurile politice pariziene au susținut o puternică ofensivă În presă Împotriva guvernanților de la București, iar Împărăteasa Eugenia a evitat În mod ostentativ să viziteze pavilionul românesc din cadrul Expoziției universale de la Paris. Presiunile exercitate de cercurile evreiești și puterile garante la adresa cercurilor conducătoare de la București s-a intensificat În anii 1868-1870. În ianuarie 1868, regele Carol I a ținut un discurs În fața Corpurilor legiuitoare În care sublinia că „o țară care s-a distins totdeauna prin toleranță n-o să poată
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
a făcut o vizită la Iași unde a fost primit cu ostilitate, orașul devenind Între timp un focar de tulburări ca urmare a măsurilor luate Împotriva evreilor. În același timp, ministru de externe Ștefan Golescu, adresa o circulară consulilor puterilor garante la București, În care aprecia că Întâmplările din România „au fost exagerate În chip ingenios”, și că au „plecat de la consulul austriac de la Iași”. La 22 aprilie/ 4 mai 1868, consulul general al Angliei a adresat un protest contra „jertfelor
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
a jurămîntului depus în fața națiunii. Aceste noțiuni de simplă onoare scăpau rudelor germane ale suveranului care, orbite de un patriotism rău înțeles și de legăturile familiale, au interpretat în mod ciudat loialitatea regelui Albert față de poporul său și față de puterile garante ale neutralității belgiene. Prințesa de Thurn și Taxis, scriind la începutul războiului din 1914 reginei Maria a României (dinastia belgiană și cea română erau unite printr-o rudă foarte apropiată: mama regelui Albert, contesa de Flandra fiind sora regelui Carol
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mișcărilor teologice reformate, este umanistă, plurală și contestatară. Declinul arhetipurilor paternalității divine a condus în cele din urmă la deismul filosofic, exprimat în termeni de tehnologie: dumnezeu este, nici mai mult, nici mai puțin, un "inginer", un "arhitect", o inteligență garantă a ordinii lucrurilor. "Ateismul" nietzschean, spre exemplu, întâlnește această viziune paricidă simbolic. În schimb, în ceea ce privește corpul matern, se mențin analogiile tradiționale, valorizate în continuare antropologic: funcția simbolică a mamei este atribuită, și în mitologiile modernității, fie naturii, fie materiei. Acum
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de a obține putere socială, de a avea vizibilitate în spațiile religioase și a fi comemorat de privitori. "Persoana" va căpăta astfel dreptul, începând cu renașterea italiană, să facă parte din cortegiu sau să fie însoțită ea însăși de personaje garante, precum niște imagines, unele sacre, ce îi deplâng soarta și îi garantează mântuirea. Funus imaginarium este reluat în creștinism într-o altă formă și într-o altă reprezentare, aspect care nu îi modifică însă substanțial relația cu memoria colectivă. Tabloul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vedere că aceasta este considerabil eliberată de instituțiile autoritare ce încercau să impună cetățenilor subordonarea lor la ansamblul social. Este suficient să menționăm eliminarea serviciului militar. În același timp, această societate astfel "destinsă" se îngrijorează din ce în ce mai mult de pierderea instituțiilor garante pentru coeziunea sa. Dar în timp ce s-a instalat și s-a dezvoltat confortabil dispoziția libertară, se face simțită din ce în ce mai mult cererea securitară, care se exprimă în fenomene atât de diferite ca proliferarea asfixiantă a regulamentelor de sănătate publică, sau obsesia
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
pentru a dezorganiza și a pierde o țară întreagă. Cine ar putea zice că aceasta este o exagerare? Oare nu am văzut momentul unde principele domnitor era să părăsească tronul, fiindcă licența și anarhia domneau în țară? Oare Puterile mari garante, cari au dat patriei noastre atâtea probe de bunăvoință și ne-au încuviințat toate cererile noastre, oare aceste Puteri nu vor pierde în fine răbdarea văzând reaua întrebuințare făcută de drepturile ce ni le-au consacrat, și nu vor hotărî
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tutulor puterilor stabilite și fără nici o intervențiune.»63 Numai în virtutea acestei clauze românii au adoptat Constituțiunea din 1866, care înlocuiește, în tot ce privește afacerile interioare ale României, Convențiunea din 1858. De aici rezultă, cum am mai arătat, că puterile garante pot consilia, ca amice, pre guvernul român, dară că n-au dreptul, precum dorește dl Crémieux, să dea ordine ministerului din București“64. În aceeași cestiune ziarul parizian La Patrie scria tot în ziua de 8 februarie 1870 un articol
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care e politica ce d-ta ești hotărât să păzești în cestiunea israeliților?». La această întrebare - iertați-mi espresiunea - am pus mânele în bozunar și am răspuns: Nu cunosc Alianța israelită (Aplauze unanime). Ea nu face parte din acele puteri garante care au dreptul... (Aplauze zgomotoase).“72 98 bucureștii de altădată 70. Interpelarea deputatului de Bârlad, Ioan C. Codrescu a fost rostită în ședința Adunării Deputaților din 16/28 decembrie 1869. El începea printr-un atac violent la adresa Alian ței israelite
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Italia), țara noastră fiind sprijinită, într-o măsură, numai de Germania și Rusia; Austro-Ungaria, interesată direct în încheierea unui acord comercial cu România, fusese aceea care inițiase unele contacte diplomatice începând din iunie 1874, solicitând acordul Porții și al puterilor garante pentru începerea negocierilor cu România. Fără a intra în unele amănunte mai complicate (de altfel problema va fi reluată de Bacalbașa în alte pagini ale acestei cărți), se cuvine să precizăm că încheierea unui astfel de tratat con stituia o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
față cu chestiunea Orientului“, cum pre ciza ziarul austriac Neue Freie Presse de la 13 septembrie st. n. (cf. ROM., an. XX, 6, 7 septembrie 1876, p. 797), mai exact ca să încerce obținerea independenței depline a României prin recunoașterea de către puterile garante a neutralității ei absolute, misiunea oficială cu care fusese însărcinat era însă aceea de a încheia o înțelegere comercială cu Franța, înțelegere care se va realiza la 5 noiembrie 1876 când iscălește la Paris, alături de ducele Decazes, un angajament comercial
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aduce o gravă atingere suveranității României. Prin aceste articole România, ca și Egiptul și Serbia, sunt considerate drept provincii turcești.124 Guvernul întreprinde o puternică campanie de împotrivire față de pretențiunile Turciei și de stăruințe pe lângă cabinetele europene ale pute rilor garante. Cestiunea e serioasă și arzătoare. Camera și Senatul țin două ședințe secrete în care guvernul comunică stadiul cestiunii și întreaga situație politică. Apoi la Cameră, la 22 decembrie, se ține ședința publică în care se discută o Moțiune, prin care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
București, 1912, p. 252). În aceste momente de indignare generală, guvernul român a declarat nulă și neavenită Constituția turcească în ceea ce privește considerarea României ca o „provincie privilegiată“ a Imperiului Otoman. În urma protestelor hotărâte ale țării noastre, susținute și de reprezentanții puterilor garante - cu excepția celui englez -, Savfet pașa, ministrul de Externe al Turciei, a răspuns că „Principatele Unite, care fac parte integrantă din Imperiul Otoman, nu sunt atinse de Constituțiune“ (Stoean; Pană, Independența, p. 45). Această precizare a satisfăcut numai în parte guvernul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost consacrată prin Tratatul și Convențiunea de la Paris. Aceste capitulațiuni fac astăzi parte din dreptul public european. Și tocmai în virtutea acestor drepturi a îndeplinit România, în timp de 20 ani, diferite acte politice și de suveranitate națională recunoscute de puterile garante și chiar de Sublima Poartă. Orice transformare ar face guvernul otoman în regimul său interior prin charta-i constituțională, aceasta nu poate absorbi individualitatea noastră po litică asigurată prin capitulațiunile noastre și prin tratatele europene. Charta acordată de M.S. Sultanul supușilor săi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de flagrante cad cu totul asupra guvernului otoman care a rupt legăturile pe care românii au știut să le respecte totdeauna. Guvernul A.S. principelui Carol, tare de dreptul său și încrezător în simțimintele de dreptate ale Europei, speră că puterile garante vor aviza a face să se respecte drepturile națiunii române. Vă autorizez a lăsa copie de pe această protestare atât în mâinile Ex. sale Safvet-pașa cât și reprezentanților puterilor garante. Ministru, N. lonescu“5 Aceasta era prefața proclamării independenței României care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și încrezător în simțimintele de dreptate ale Europei, speră că puterile garante vor aviza a face să se respecte drepturile națiunii române. Vă autorizez a lăsa copie de pe această protestare atât în mâinile Ex. sale Safvet-pașa cât și reprezentanților puterilor garante. Ministru, N. lonescu“5 Aceasta era prefața proclamării independenței României care a fost făcută peste puține luni. Ziarul Messager de Vienne publică în timpul acesta că Poarta a cedat protestării României, și adaugă: „Aceasta nu e cu totul independența absolută a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să ne distrugă căile ferate și să pună mâna chiar pe București, reședința guvernului“) Mihail Kogălniceanu a trimis, la 5/17 aprilie 1877 o notă agenților diplomatici români de la Viena, Paris, Berlin și Roma cerându-le să se adreseze „puterilor garante“ cu rugămintea de a interveni pe lângă guvernul otoman ca România să nu devină teatru de război (Mihail Kogălniceanu, Documente diplomatice, Ed. Politică, București, 1972, pp. 153-154). O notă asemănătoare a fost trimisă acelorași agenți la 9/21 aprilie 1877. Răspunsurile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acest act de ostilitate a contribuit la declararea stării de război cu Turcia, ci în general bombardarea porturilor românești de la Dunăre, suspendarea din funcție a agentului diplomatic al României la Constantinopol, nota ministrului de Externe turc Savfet-pașa către reprezentanții puterilor garante, din 20 aprilie/2 mai 1877, în care se preciza că guvernul român „a contractat cu străinul aranjamente de neadmis“, „trădând interesele țării“ - re lațiile dintre cele două state fiind astfel, în mod practic, rupte (Nicolae Corivan, Relațiile diplomatice ale
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a răspuns deja la declararea de rezbel făcută de Turcia; Adunarea Națională recunoaște starea de rezbel [ce este] creată României prin însuși guvernul otoman; Aprobă atitudinea guvernului față cu agresiunea streină, se razimă pe sentimentul de dreptate al Marilor Puteri garante, care de la Tratatul de Paris au luat sub scutul lor dezvoltarea individualității politice a României. Având plină încredere în energia și patriotismul guvernului, îi dă auto rizarea ca, cu toate greutățile, să puie toată stăruința și să ia toate măsurile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a dat vo tului ei de la 29 aprilie anul curent, Ia act că rezbelul între România și Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta și că Independența absolută a României au primit consacrarea lor oficială. Și, comptând pe dreptatea Puterilor garante, trece la ordinea zilei.“62 350 bucureștii de altădată 61. La 7/19 mai 1877 Consiliul de Miniștri, într-o ședință prezidată de principele Carol, a discutat „chestiunea proclamării Independenței“ (Memoriile, vol. IX, p. 81); sub presiunea liberalilor radicali și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]