429 matches
-
aproape-n aproape, al emisferei stângi, iar Costel era un pur sectant de emisferă stângă, logician al melancoliei - fredona în gând un cântecel ce era atunci pe toate buzele: Și una, și două, și nouă, și nouăzeci și nouă, Zi, Garofițo, zi, și se-ntreba iar ce resort sau ce pârghie să acționeze pentru ca mușchii cervicali ai fetei să se contracte și ea să-ntoarcă privirile spre el, pentru ca el apoi, prin altă manevră abilă, ca la raboteza la care lucra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cheia de la gât. Am bătut la ușă minute întregi, tare, cu degetele și cu pumnul, pe urmă, fără intenția de-a relua ostilitățile cu oamenii mari, am făcut pipi într-o oală vișinie, cu smalțul ciobit, în care creșteau niște garofițe ale familiei Cristache. Nu m-a văzut nimeni, așa că, după ce-am mâncat un măr găsit prin ghiozdan și m-am tot învârtit pe casa scării, mi-a venit ideea să forțez yala. A fi spărgător, chiar spărgătorul propriei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Lulu a murit călcat 172 de un tramvai pe undeva prin Calea Rahovei, am rămas cu lingurița în aer și am privit-o pe Michi încremenit. Ne întîlnisem întîmplător în lumina caldă a primăverii, pe Ștefan cel Mare, și intrasem la Garofița. Mă simțeam cam stânjenit de tunsoarea mea soldățească (eram într-o permisie de trei zile), dar mă și bucuram s-o revăd pe fosta mea colegă, care-mi plăcuse mereu și care de altfel avea să fie după câteva luni
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
melodie care îmi rămânea în cap zile întregi: "Ada-Kaleh, Ada-Kaleh..." M-am mai jucat în casă puțin cu văru-meu și pe la patru am ieșit în curte. Carmina se îmbrăcase în întregime în azuriu: purta o bluză cu mâneci scurte de "garofiță", o fustiță plisată pe care-o împrumutase de la Ester și de aceea îi era cam mare și un ciorap-pantalon, tot albastru, dar bătând în cenușiu. Pe deget își pusese un inel cu peruzea, desigur o imitație, iar în păr își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zbuciumul din adâncuri. Mă întreb, uneori, cum de și-au înălțat zorelele clopoțeii albaștri până la mansarda mea, urându-mi "bună dimineața", când visez la masa de scris, cum și de unde au răsărit în livadă puzderie de albăstrele, flori de cicoare, garofițe de câmp albastre, inișor, încât și iarba pare acum albastră? De ce, de ce?... "Floare-albastră! Floare-albastră!..." București, 15 aprilie 2013 Vizitați site-ul Editurii Junimea: www.editurajunimea.ro Puteți beneficia de reduceri la cărțile comandate. Redactor: Viorel Dumitrașcu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
relicte, de exemplu nufărul egiptean (Nimphea lothus termalis) întâlnit în Lacul Pețea (lângă Oradea); cetina cu negi (Cheile Bicazului); strugurii ursului (Munții Bihor); - plante endemice, de exemplu floarea de colț din masivele calcaroase ale Pietrei Craiului, Bucegi, Ceahlău, Retezat, Trascău; garofița Pietrei Craiului; tisa ș.a.; - specii mediteraneene adaptate surprinzător la condițiile topoclimatice din unele regiuni ale țării, de exemplu liliacul ardelenesc (Siringa josikea), întâlnit doar în nordul Munților Apuseni, sau castanul dulce, în Depresiunea Baia Mare; - speciile de arbori cu vârstă și
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
unele regiuni ale țării, de exemplu liliacul ardelenesc (Siringa josikea), întâlnit doar în nordul Munților Apuseni, sau castanul dulce, în Depresiunea Baia Mare; - speciile de arbori cu vârstă și dimensiuni impresionante cum sunt, spre exemplu, Stejarii seculari de la Cristianul (Brașov), ș.a.; Garofița Pietrei Craiului Teiul lui Eminescu b) existența unor „arii protejate”, de exemplu, Codrii Seculari de la Slătioara (Masivul Rarău), Pădurea Letea („Hasmacul Mare”) ș.a.; c) asocierea unor arbori cu momente sau personalități din istoria și cultura națională. Cele mai cunoscute sunt
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
așa cum este cazul spațiului montan și litoral. De exemplu, în Munții Bucegi, cei mai vizitați munți din țara noastră, s-a constatat dispariția vulturului pleșuv, diminuarea numărului de capre negre și reducerea exemplarelor de floare de colț, argințică, bujorul și garofița de munte. Nevoia de spațiu recreativ a determinat ca, în ultimele decenii, teritorii importante, cu caracteristici morfometrice prielnice, să ajungă proprietăți private, mai ales în vederea construirii de case de vacanță, fără a avea întotdeauna utilitățile necesare. Acest fapt conduce, inevitabil
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
seminarii: să pună în mișcare imaginația celor ce-i ascultă cu câteva fraze meșteșugite. Îmi povesti despre grădina lui, care nu putea fi văzută din cauza zidurilor înalte care o-nconjurau în spatele presbiteriului. Îmi vorbi despre margarete și spânz, despre petunii, garofițe de grădină și floarea-vântului, despre ciucușoare și bujori, despre opalul de Siria, despre laur, despre florile care nu trăiesc decât un anotimp, despre cele care se întorc an de an și cele care se deschid numai seara și se închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cam speriat atunci, oricâte știam la viața mea, pe asta Încă n-o, deși cam așa ceva zărisem și la stricatul Dudei - acolo Însă era mai mititel, la el, mai mititea, la ea (și rozov - dacă n-o fi fost o garofiță de pădure) - ori mi s-a părut așa, acolo, În poiană, fiindcă pe-a Dudei n-o știam cu ochii? Stau În calidor și mă văd jos, În curte cu, În ochi și În măruntaie, trenul intrând În tunelul domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să pleci din Curtea de Argeș? Prima capitală românească este o comună cu statut de municipiu, municipiu cu un singur bulevard pe o singură bandă și cu sens unic; dacă moare motorul unei mașini se blochează ditamai municipiul. Dacă vreun cal rupe garofița de care e priponit în zori, iese nonșalant în faimosul bulevard și jumătate de oraș întârzie la serviciu. Strada mea nu e asfaltată și nu e canalizată, fiind pietruită probabil pe vremea lui Neagoe Basarab cel Sfânt. De aceea i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui ulcer, tocmai el să suporte asemenea... Pot să repet, dulcissime. Pentru dumneata, Tirbușon, repet oricând orice. Profesorul a ridicat privirea de pe monitor, și-a îndreptat fularul de mătase bordo sub gulerul răsfrânt al cămășii negre, a fandat grațios pe lângă garofița Gina, a mângâiat-o scurt pe obraz, pe gușiță, și a ieșit din spatele paravanului pe care scria cu litere aurii RECEPTION. Nu pentru a se înclina în fața publicului, cum era de așteptat, ci pentru a se așeza pe fotoliul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
casă în casă, așa cum ați umblat voi astăzi cu uratul, vor veni în curte și îi veți vedea cum joacă. Mie îmi place cum mormăie și joacă ursul. „ Joacă bine, măi Martine, Că-ți dau pâine cu măsline! Frunză verde garofiță, Ursăreasca, măi bădiță!” cânta tata în timp ce imita jocul ursului jucând cu pas apăsat, însoțindu-și din când în când cântecul cu mormăituri morocănoase, spre amuzamentul copiilor. Mie îmi place căprița, e tare drăgălașă și jucăușă! Tata intră în rol, imitând
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
hainele cu „umeri“. „Unde-s umerii?“, m-a întrebat mama. Am dat din umeri. Asortată, zicem, și ne apucă râsul. Pantofii cu geanta, cureaua, eșarfa și mănușile. Mama era „asortată“. Și mătușa Augustina. Profesoarele erau cele mai asortate. Bluzele din garofiță ale profei de mate cu cerceii săi. Mi-aduc aminte ce șoc am avut când am fost trimisă acasă de profa de română să-i duc ceva profei de mate, care stătea la două case de școală. Profa de mate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Pe el, oricum, nu-l interesa clasamentul. Venea la școală doar pentru că nu Îndrăznea să se opună ordinului direcțiunii. Și pentru că, după festivitate, conform Înțelegerii cu părinții, urma să-și plimbe cununa și legătura de cărți prin oraș până la cofetăria „Garofița”. Acolo mânca o „Indiană”, o „Ora 12” și bea o limonadă. Total șase lei. Îi mai rămâneau patru cu care Își cumpăra patru numere vechi din Miroir du sprint de la un anticariat. Se așeza pe banca de lângă chioșcul de ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
distrus și bucățica de suflet care mă pâlpâiau în ultima mea bucățică de suflet (pâlpâială, rămasă). Respirația este suflată puțin câte puțin, și se simte un miros dulceag de mușețel. Sau de gălbenele. Și iată, Lacrima Maicii Domnului, freze, crini, garofițe, zambile, puf de păpădie, rapiță, lăcrămioare, trifoi, spic de grâu, panseluțe, salvii, petunii, trandafiri, clopoței, cacadâri. Toate acestea-i colorează patul de moarte, unde va dormi somnul de veci. Totul este la țol festiv. Însă curând nu mai rămâne nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
data trecută, dar mi-e rău. Mai lasă un pic, apoi oprește. Eu nici nu-l privesc. Îmi deschid portiera, și măi că mă trântește în portbagaj. Nu comentez nimic. Din nou, într-o cameră destul de plăcută. Miros scump de garofițe. Ce se întâmplă? Era seară când m-a dus în brațe până în casă și eu știu că m-am schimbat în baie (cu ceva sexy ce mi se dăduse, dar comod) și adormii pe covor. Suntem la mute, intr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de la mine. Și-o să te ajungă dor Că ți-am fost cândva odor. Leagă-ți doru-n băsmăluță, Răsădește-n grădinuță Ca să crească - un merișor Și mâncând să-ți fie - ușor. 345 Frunză verde, frunzuliță, O tânără copiliță, Mândră ca o garofiță Cu ochii la cer cătând, Din gură șoptea grăind: - Jură, jură, jură, soare, Jurați, stele lucitoare, Că-s copilă nepătată Cu nimica vinovată. Jură, lună, pentru mine Că n-am dragoste cu nime. - Ba noi, dragă, n-om jura Las-să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
greșit eu ceva Mă rog, fă-te a uita Și mă iartă deocamdată, Ți-oi prinde bine vr-odată - Că dacă nu mi-i ierta Gata sunt a oftica Și tare te-oi blăstăma De-i căde-n osândă grea. No. 41 Garofiță din răsboi, Te poftesc să vii la noi, Să vii sara prin grădină Ferindu-te de lumină, Să te sui în foișor Să calci foarte binișor, C-am un șarpe mușcător Și te mușcă de picior, Iar când soare strălucește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fiică, Te iubesc cu multă frică Și nu mă tem de nimică. Nu-și ce floare te-aș numi Doar de te-aș înnemeri. Să-ți zic floare am priboi Căci că dai gura la doi, Să-ți zic floare garofiță, Iubita mea cuconiță, Să-ți zic floare de alună Prea-iubita mea stăpână; Ce să-ți fac să-mi vii la mână Să mă mângâi c-o corună, Căci raza ta mă omoară Când vorbești din gurișoară, {EminescuOpVI 444} Iar codița
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Bidaru, în momentul acela, i se reflectă pe ecranul virtual al scoarței cerebrale o reprezentare bizară a realității la lumina simultană a sutelor de lumânări, a miilor de stele și a invenției lui Edisson. Două flori, subțirele și mlădioase, două garofițe suple, evadate dintr-o grădină botanică a unui rege nepământean, cu un colorit al petalelor neclar și estompat din cauza luminii difuze ce nu putea acoperi în totalitate întunericul și un bujor, care se deosebea de celelalte două atât prin dimensiune
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ai intrat, spuse ea. Dar nu-mi place să se uite altcineva la lucrările mele. — Iartă-mă. Trebuia să... să-ți cer permisiunea... Nu-i vorba de asta. Trase la loc cearșaful peste pânză și începu să rearanjeze mănunchiul de garofițe pus într-un borcan de gem pe pervazul ferestrei. — Tabloul e foarte bun, am spus. Simțeam cum se crispase brusc, dar am insistat cu gafele. Adică, faptul că dai atâta forță și dramatism unor obiecte din viața cotidiană este absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
locului. Vali, ai legătura. ─ Bună seara, Virginia, bună seara dragi telespectatori. Mă aflu pe scara blocului V 4 de pe strada Calmului numărul 17, în cartierul Pajura. Iată-l și pe micuțul găsit acum numai o oră de către doamna... ─ Mă numesc Garofița Mihai, am treizeci și opt de ani și-s bucătăreasă la Spitalul Obreja. Doamna Mihai, spuneți-ne cum l-ați găsit pe micuț? Da’ nu-i micuț că-i micuță, apăi să vedeți cum o fost. De-abia am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
io și nu alta? Credeți că Direcția de Ocrotire a Copilului... ─ Oaaa! Oaaa! Oaaa! Oaaaaa! Pe mine vă rog să mă scuzați, domnu’ reporter, nu știu ce-i cu ocrotirea, dau o fugă până la cinci, da? Domnule, vă rog, sunteți soțul doamnei Garofița Mihai, nu-i așa? ─ Hmm... mmmh... Da, eu sunt. Soțul. Spuneți-ne, veți încerca să păstrați acest copil? Noi am avut o fată, hăt, în tinerețe... Săraca, s-o prăpădit de mititică, o fo’ bolnăvicioasă, știți, nici n-o putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bine că nu-s rupți. Pantofii? E cam frig. Da, dar ghetele sunt așa de urâte. Acum la pieptănat. Și coșul ăsta de unde-a mai apărut? Fi-r-ar să fie! Eh, asta e. Repede, geanta, haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]