930 matches
-
întrebat: —Cum ai zis? Cum ai zis, bine spus. M-am întors. Era El. Tipul care vărsase cafeaua pe mine, cel pe care-l invitasem la un pahar și care nu mă băgase în seamă. Purta un fes și o geacă de blugi cu umeri largi și adusese cu el răcoarea nopții, reîmprospătând atmosfera. — Da, Anna Walsh. Este... (S-a uitat la mine și a dat din umeri) magician? — Asistenta unui magician, l-am corectat. Mi-am luat toate examenele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
face cu ea, așa că mi-a dat-o mie. Lauryn încă îmi poartă sâmbetele pentru asta.) — Îmi place cum îți stă. (Aidan s-a dat înapoi ca să mă vadă mai bine.) Mda. Și mie îmi plăcea de el. Cu fesul, geaca și bocancii, era imaginea plină de stil a unui om obișnuit de pe stradă. Nu că aveam de gând să-i spun asta. Și era mai bine că Jacqui nu era acolo să-l audă pe Aidan admirându-mi hainele, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iubesc. Fata ta dragă, Anna Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ținuta de joi O rochie galbenă de poplin prinsă în talie à la Doris Day, purtată peste colanți negri cu inimi albastre străpunse de ace, o geacă de blugi cu mânecile tăiate și pantofii mei albaștri cu toc, cei despre care spuneai că sunt cei mai ascuțiți pantofi făcuți vreodată, atât de ascuțiți că ultimii zece centimetri sunt invizibili. Fără pălărie astăzi - o mică plăcere pentru sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sărată, pirați, rom și alte chestii din lumea marinarilor. Dar nu-mi ieșea câtuși de puțin. Îl văzusem din nou pe Aidan în dimineața asta venind la lucru. De data asta mergea pe jos pe Fifth Avenue, îmbrăcat cu o geacă pe care nu o știam. Își găsise timp să-și ia haine noi, dar nu și să mă sune? Din nou, taxiul se mișca prea repede, așa că nu i-am spus șoferului să oprească. Dar acum îmi doream cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a mașină de mafie, nu știu cum, dar am simțit. Din instinct. Fără geamuri fumurii, dar în spate erau perdele roz, încrețite, ca cele cu volane, dar mai mici. Crimă și pedeapsă. Îmi ziceam „Hristoase!“ când coboară două gorile. Ding-dong! Înalți, solizi, geci de piele umflate în dreptul buzunarelor de la piept, de parcă ar fi avut pistoale, dar pariez că erau doar sandvișuri cu brânză. Oricum, altceva decât femei deprimate care vin în mașini de familie, de mamămamă, zicând că nu le-o mai trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
când luase foc magazinul „Victoria“. Agitație mare pe Bulevard, la intersecția din fața Cercului Militar. Goneau mașini ale pompierilor, Salvări, dubițe ale Miliției. Căscam gura împreună cu mulțimea. Atunci s-a apropiat Pr. Îl observam în puhoiul de oameni. Era într-o geacă de piele neagră. Se agita. Părea că dirijează circulația. Din când în când arăta spre câte un individ și acela era tras deoparte de alți doi, trei. S-a apropiat de mine. Cu spatele întors, mi-a șoptit: „Șterge-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în cameră, își puse mănușile de cauciuc din trusa pentru probe, se întoarse la baie și verifică grămada de haine după ce le puse jos. Trei perechi de pantaloni. Trei cămăși de vară. Trei perechi de șosete rulate. Un pulover, o geacă căptușită, un sacou sport. Trei victime. Cealaltă încăpere. Danny ieși din baie și ajunse într-o bucătărioară, așteptându-se să vadă un alt potop stacojiu. Însă găsi totul ordonat perfect: o perie de curățat, detergent de vase Ajax și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
personaje selectate aleatoriu, cum ar fi Iisus Hristos, Joe DiMaggio și Franklin D. Roosevelt. Danny se așeză. Îl aștepta pe Cyril „Cy” Vandrich. Era îmbrăcat ca Ted Krugman: blugi indigo, helancă, cizme de motociclist cu vârful placat cu oțel și geacă de piele. Stătuse treaz aproape toată noaptea și studiase scenariul lui Mal Considine. Ziua de ieri și-o petrecuse căutând informații despre Duane Lindenaur și George Wiltsie și hoinărind prin locurile bântuite de cei doi prin Valley, dar nu reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în vreun fel de Lindenaur - amândoi se mișcau într-o lume colcăind cu șantajiști. O agenție de impresariat artistic constituia cel mai bun început. Danny se întoarse în L.A. cu toate geamurile mașinii deschise, ca să-și poată ține pe el geaca încheiată până sus. Respectând ordinele lui Considine, parcă la trei străzi distanță de secția de poliție Hollywood, luând-o apoi pe jos și ducându-se direct în sala de întâlniri, la ședința programată de el la ora prânzului. Oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
final nu e deloc bine în ambele ipostaze. Îi spune lui Susan că se întâlnește cu o femeie mai în vârstă, căreia vrea să-i rămână fidel, iar ea îi amintește de Donna Sinucigașa, cea care i-a cumpărat frumoasa geacă de aviator - un veritabil articol de erou de război. Susan întreabă „Care război?”, iar scena se destramă, căci Danny știe că ceva nu se leagă, că mai sunt încă doi ani până la Pearl Harbor. După care bărbatul înalt și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
supraveghere intrarea în agenție. Strada fiind inundată, în parcare n-a tras nici o mașină, iar Danny oprise într-o zonă unde parcarea era interzisă, lăsându-și legitimația și pistolul de calibrul 45 acasă, pentru că acum era de fapt Ted Krugman. Geaca de piele a lui Ted și simpatia lui Considine îi țineau de cald, așa că stătea cu geamul deschis. Danny hotărî că dacă Gordean nu va pleca de la birou până la 1, îl va aborda atunci, pe loc. La 12.35 ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era încrețit lângă măsuța de cafea, iar el avea întotdeauna grijă să-l netezească înainte de a ieși din casă. Încercă să-și amintească dacă o făcuse și azi-dimineață. Își aminti că se îmbrăcase în Ted Krugman, de la pielea goală până la geaca de piele, în fața oglinzii din baie. Își aminti că ieșise din casă gândindu-se la Felix Gordean, în vreme ce în urechi îi răsunase fraza lui Mal Consindine: „Strânge-l zdravăn cu ușa, Danny”. Nu-și aminti de gestul lui metodic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nezdruncinat într-un tribunal, chiar dacă cei cinci erau niște trădători comuniști, așa că nimic însemna chiar nimic, iar el trebuia să ia cazurile și identitățile oamenilor exact așa cum erau ele și să fie polițist. În casă era cald. Danny își scoase geaca, o atârnă într-un cuier și intră în camera de zi, prefăcându-se că admiră afișul de la Furtună deasupra Leningradului. Îi amintea de păcălelile stupide la care îl silea să recurgă Karen Hiltscher. Tocmai își nota în minte s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care să le vâre mai bine în... mă-sii decât în ușa mașinii, atunci de ce spune el, bă, că iau patru pâini deodată?" Mă uit și rămân uimit în fața indignării bătrânului învățător. Nu zic nimic. ― Pe seară veneam de la alde Geacă, mă întîlnesc pe drum cu Trafulică, reluă el cu acea voce hotărâtă și plină, înaltă și egală, fără urcușuri sau coborâșuri chiar și în indignare, și pe care i-o cunoșteam atât de bine. Avea un sac în spinare, abia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
copiii bolnavi... Spun că sunt noua învățătoare și femeile par să priveasca prea insistent la paltalonii mei albi, prea mulați... Apoi, dau cu înțeles din cap ca niște marionete trase de sfoară, arătându-și neîncrederea. Încerc în zadar să trag geaca peste... Îmi amintesc. E o geacă până în talie... Și mă grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare curaj... nimeni nu mă poate opri din mers. Ajung în holul școlii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
învățătoare și femeile par să priveasca prea insistent la paltalonii mei albi, prea mulați... Apoi, dau cu înțeles din cap ca niște marionete trase de sfoară, arătându-și neîncrederea. Încerc în zadar să trag geaca peste... Îmi amintesc. E o geacă până în talie... Și mă grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare curaj... nimeni nu mă poate opri din mers. Ajung în holul școlii și aud niște glasuri ciudate, ce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aducea mult prea multe kilograme În plus. ― Accidentul ți-a afectat și vederea? țipă Maria. Arăți foarte bine cu ea. Pune-ți nenorocita aia de fustă și haide. M-am uitat nemulțumită la ea. Purta un top negru și o geacă de piele, o pereche de blugi Închiși la culoare - blugii mei, de fapt - și niște cizme Îngrozitor de scumpe pe care i le făcuse cadou un pretendent urât și scund. Părul Întunecat și lung i se revărsa pe spate În bucle
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în mrejele lui... Toate încercările mele de a mai citi sunt fără izbândă... În vis mi se arată biserica Barnovschi-Vodă cu turnul clopotniță din piatră, masiv și în contrast izbitor cu biserica. Apoi pridvorul în stil baroc, adăugat de călugării geci, nu se leagă cu sobrietatea bisericii, a cărei zidire a început în 1627. În 1629, când a fost mazilit, nu era încă gata. În testamentul întocmit în 1633, pe când se afla închis la Istanbul, Miron Barnovschi voievod spune: „Așijderea, sfânta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu merită. După ce a venit ambulanța și a dus-o pe femeie la Sosiri, m-am îndreptat spre scările avionului, fără să-mi dau seama că Mike rămăsese în carlingă să termine cu niște hârtii. Am mers pe rampă, purtând geaca galben-fosforescent pentru vizibilitate, ca nu cumva să mă lovească vreun avion sau un camion. Și sunt sigură că o lacrimă sau două mi-au alunecat pe obraz în timp ce mă gândeam ce naiba o să fac tot restul serii. Dar, din fericire, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Piața Victoriei „să ia autobuzul“, și-a schimbat iar gândul și a luat cu mine tramvaiul două stații - asta a fost). Pe malul lacului nu se poate coborî, nici mirosul specific de baltă nu ajunge sus. Un tip scund, în geacă de piele, cu față de chinez-vietnamez, strigă la noi de departe ceva de neînțeles - devine de înțeles abia când scoate pistolul. Pe terenul moale unde intrasem printr-un gard spart, un miros pestilențial plutește la joasă înălțime, prea greu ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
localului. - Șefu’, de ce veniți aicea să beți bere? aud un glas în spatele meu. Înseamnă că nu știți care-i specialitatea la Soso. - Bănuiesc că tăria, da’ uite-acuma chiar n-aveam poftă! Mă întorc - în spatele meu e un tip în geacă de piele, cu mustăți husărești pe care nu știu unde le-am mai văzut. Se saltă pe scaunul de lângă mine, desenând cercuri pe lemnul barului cu fundul paharului lui umplut cu un lichid incolor. - Nu-i de poftă, să știi! Stalinskaia înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doar într-un fragment de carte de citit sub manta. Ieșind de la biserica Sfântul Anton, cea clădită de Mircea Ciobanul vis-à-vis de Hanul Manuc, o găsisem pe S. în stația autobuzului, încercând cu cazne să-și desfacă fermoarul înțepenit al gecii. Mă reped s-o ajut doar pentru a-i simți mirosul proaspăt de primăvară, de narcise, de zambile, de... fiindcă eu nici la propria-mi haină nu-mi încheiam singur fermoarul. Pe urmă, în autobuz, locul de la margine se dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
s-a pierdut prin cartiere - trebuia s-o vezi la nouă seara, ruptă de oboseală, nici de futai nu mai sunt bună, zice, dac-ai ști pe unde-am ajuns... În Rahova, a dat peste una care vindea bunătate de geci din piele. Chiar aș fi luat o haină din aia, dar intram în ea toată! Gagica a început să se țină după mine, te duc la mine-acasă, probezi, am toate mărimile, hai că vreau să vând, să-mi faci safteaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trăiască până la o vârstă indecentă. De la capul tramvaiului din Pantelimon până la Sfânta Vineri, fusese timp destul ca bătrâna slabă ca o scoabă, atât de slabă că, pentru a o auzi, trebuia să te apropii până-i simțeai mirosul afumat al gecii, să-i sporovăiască pentru cincizeci de mii verzi și uscate despre viitorul ei. Tu, fata mea, ai o mare problemă care nu te lasă să te măriți... Ba o să te măriți și tu, dar după șaizeci de ani... Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
luni, cu tălpile goale în camera de lucru, peste foile ziarelor care-mi promit șanse de câștig nesperat, să las să treacă săptămâni uitând să iau biletul la 6 din 49 sau, culmea indolenței, uitând să-l scot din buzunarul gecii, cu sentimentul că norocul nu era pentru mine. Se vede că nu ajunsesem la situația limită, în fața alternativei pe care unii o văd la modul extremist, zece milioane sau ștreangul. Întârziam cu bună știință intrarea într-o viață pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]