931 matches
-
greu a uita! CAUTĂ-MĂ Hai caută-mă iar, caută-mă acolo Unde am fost cândva, dar am pierdut controlul, Caută-mă în povești de catifea, Citite lângă o sobă și o ceașcă de cafea. Caută-mă în buzunarul de la geacă, Poate am ajuns acolo, poate a fost o greșeală, Caută-mă în lumea de pe stradă, Cineva, cândva, ma prins, m-a dat afară. Caută-mă printre stelele pierdute, Poate am ajuns acolo, înfruntând zări nevăzute. Și ce dacă nu mai
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
întrebat: —Cum ai zis? Cum ai zis, bine spus. M-am întors. Era El. Tipul care vărsase cafeaua pe mine, cel pe care-l invitasem la un pahar și care nu mă băgase în seamă. Purta un fes și o geacă de blugi cu umeri largi și adusese cu el răcoarea nopții, reîmprospătând atmosfera. — Da, Anna Walsh. Este... (S-a uitat la mine și a dat din umeri) magician? — Asistenta unui magician, l-am corectat. Mi-am luat toate examenele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
face cu ea, așa că mi-a dat-o mie. Lauryn încă îmi poartă sâmbetele pentru asta.) — Îmi place cum îți stă. (Aidan s-a dat înapoi ca să mă vadă mai bine.) Mda. Și mie îmi plăcea de el. Cu fesul, geaca și bocancii, era imaginea plină de stil a unui om obișnuit de pe stradă. Nu că aveam de gând să-i spun asta. Și era mai bine că Jacqui nu era acolo să-l audă pe Aidan admirându-mi hainele, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iubesc. Fata ta dragă, Anna Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ținuta de joi O rochie galbenă de poplin prinsă în talie à la Doris Day, purtată peste colanți negri cu inimi albastre străpunse de ace, o geacă de blugi cu mânecile tăiate și pantofii mei albaștri cu toc, cei despre care spuneai că sunt cei mai ascuțiți pantofi făcuți vreodată, atât de ascuțiți că ultimii zece centimetri sunt invizibili. Fără pălărie astăzi - o mică plăcere pentru sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sărată, pirați, rom și alte chestii din lumea marinarilor. Dar nu-mi ieșea câtuși de puțin. Îl văzusem din nou pe Aidan în dimineața asta venind la lucru. De data asta mergea pe jos pe Fifth Avenue, îmbrăcat cu o geacă pe care nu o știam. Își găsise timp să-și ia haine noi, dar nu și să mă sune? Din nou, taxiul se mișca prea repede, așa că nu i-am spus șoferului să oprească. Dar acum îmi doream cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a mașină de mafie, nu știu cum, dar am simțit. Din instinct. Fără geamuri fumurii, dar în spate erau perdele roz, încrețite, ca cele cu volane, dar mai mici. Crimă și pedeapsă. Îmi ziceam „Hristoase!“ când coboară două gorile. Ding-dong! Înalți, solizi, geci de piele umflate în dreptul buzunarelor de la piept, de parcă ar fi avut pistoale, dar pariez că erau doar sandvișuri cu brânză. Oricum, altceva decât femei deprimate care vin în mașini de familie, de mamămamă, zicând că nu le-o mai trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de foame, Bennie a declarat că această oază e demnă de trecut În revista Travel & Leisure. Scaunele contorsionate și masa joasă cu mușamaua de plastic străveche Întruchipau dintr-odată un miraj al ospățului câmpenesc... Cu toții coborîră din autocar, Își dădură gecile jos și se dezmorțiră. Moff și Rupert se Îndreptară spre primul pâlc de copaci. Ceilalți se așezară la masă. Bennie Își scoase blocul de desen, Wendy avea la Îndemână jurnalul Îmbrăcat În piele moale, cu pagini liniate aproape imaculate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
liliachii. La Întâlnirea dintre culturi, se făceau și greșeli, neintenționat, asta e sigur, și nu s-ar fi Întâmplat nimic dacă Rupert nu ar fi strigat: „Taaată! Taată! N-ai niște hârtie igienică?“. Înjură, Își scoase cartea din buzunarul de la geacă și rupse cu inima Îndoită paginile pe care le citise deja. „Lasă!“, strigă el drept răspuns. Astfel Întrerupți din Îndeletnicirea lor bahică, doi Nați Întrupați În doi polițiști militari săriră ca arși. Cu ceva timp Înainte Își părăsiseră posturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și porniră mai departe. Încă În spatele lor, de partea cealaltă a podului, se aflau cei trei tineri cu macete și provizii. Pe umeri purtau bețe groase de bambus de care atârnau bateriile mari de doisprezece volți, o ramă de generator, gecile oaspeților și diferite provizii alimentare. Unul câte unul, bărbații trecură cu agilitate podul, iar odată ajunși pe partea cealaltă, Își lăsară jos Încărcăturile. Cu Îndemânarea obținută prin practică, unul dintre ei Începu să dezlege nodurile care fixau podul de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
camion, spuse Marlena. Le-au adus probabil cei care au cărat toate lucrurile până aici sus, răspunse Vera. —Slavă Domnului că au făcut-o, spuse Marlena. E mult mai rece aici sus decât În vale. Îi aruncă lui Esmé o geacă violet cu glugă și Își puse și ea una neagră, identică. — Aș fi vrut să fim Într-un hotel cu o baie adevărată, spuse Esmé. După-amiază se duseseră cu toții la latrină, amplasată la distanța cuvenită de tabără. Era un paravan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și o oră imposibilă, așa de devreme că era Încă Întuneric. Își auzea inima bătându-i În timpane. E cu ei, În acel timp pierdut și acum regăsit. O aude pe Marlena strigându-i lui Esmé: —Puiu’, ți-ai luat geaca? Sunetele guturale ale motorului extern acoperă răspunsul. Tăiați. Ei În mijlocul țăcănitului regulat al țesătoriei. Tăiați. Vorbărie gălăgioasă și târguială Într-o fabrică de țigări de foi. Moff și Dwight stau cu trabucurile În colțul gurii și spun replici spirituale à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prin Retezat, Făgăraș sau la Olimp, în campingul ăla de pe faleză, cort lângă cort. Plecau seara pe brânci fetele în fuste scurte de blugi și pantofi cu toc, să țopăie la discotecă sau rockotecă. La rockotecă, intrai cu lanțuri și geci din imitație de piele. Te mai plimbai și noaptea pe plajă, braț la braț, cu pantalonii suflecați și pantofii-n mână. Luna lumina frumos, se zăreau valurile cafenii și milițienii pândind după șezlonguri. Ziua cloceai la soare, cu cinci-șase beri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alba-neagra (cele două culori simbolice pentru ideea de bine, pace, divin pe de o parte și rău, diabolic, moarte pe de alta). Ne-am dat jos pentru a respira curatul aer de acasă. Era rece. Ne aștepta, îmbrăcat într-o geacă de fâș albastru, o cușmă bine trasă pe urechi și un zâmbet zgârcit și prost intenționat. Își aștepta victimele precum un Dracula deghizat și postmodern. I-am admirat discursul dezinvolt, într-o bună franceză (puțin mai proastă decât a mea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prin împărțitul mașinii). Șoferii de camioane americani și canadieni își beau tacticos cafeaua sau mai bine spus, litrul de zeamă lungă cu miros de cafea. Toți se aseamănă între ei: caschetă de baseball, plete pe ceafă din moda anilor ´80, geacă de piele și cămașă în carouri. Muzică country și pop în surdină, ca o leșie fierbinte și continuă. Deodată, am impresia că mă găsesc aruncat în plin turnaj al unui film american, un road-movie cu buget redus. Plus figura obosită
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
petrecut În colonie, care zic eu c-ar trebui să-l evidențiez. Când ne scotea la muncă, la punctu’ de lucru, pe lângă noi trecea un domn, D.O.-ist. Așa-i zicea, cu domiciliu’ obligatoriu... Ăsta era Îmbrăcat Într-o geacă din asta din piele... Și io l-am tot fixat, l-am tot fixat... Lucram atunci la Încărcat de sfeclă În tractoare. Și-am făcut rost de o bucat’ de hârtie de sac, și c-un vârf de creion Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Serafim, vară din frați cu mine... A doua zi cân’ am trecut la câmp, am vorbit cu colegii ăștia să-mi facă vânt către el, că mergeam de braț câte șase-șase... Și-ăștia mi-a făcut vânt și, cum era geaca deschisă, direct În sân i-am băgat scrisoarea (râde - n.n.). Nu știu cum Îl cheamă și nu știu de unde e, da’ omu’ s-a prins și-a expediat scrisoarea pe care vară-mea asta a primit-o... Și Îi scrisăsăm io acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și mai arsă la față. Mirosea a străinătate. Radu i-a cărat bagajele. Nu erau chiar așa grele. Acasă a împărțit cadourile. Bătrînului i-a dat o cămașă, o cravată și spumă de ras. Lui Radu i-a adus o geacă din piele, ciorapi și dulciuri. Nu prea-i interesantă treaba cu cadourile. Dar o merita. A zis nu știu și-a dat din umeri cînd l-a întrebat ce-și dorește, cu o lună-n urmă. Seara și-au povestit
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Și după el, un tip pe fază l-a convins pe Simon să se ocupe și de niște stofe depreciate din Muncie, Indiana. Pe care le-a cumpărat. După aia le-a vândut ca material de căptușeală unui fabricant de geci de piele. Toate astea în timp ce continua să vorbească la telefon și înjura și îi tiraniza pe toți, dar doar pentru că așa se cădea, nu din mânie, pentru că râdea foarte des. Apoi ne-am dus la el la club să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
coșulețe cu cutii de chibrituri, marcă proprie, pe care le poți jefui În voie. Îmi plac grozav chestiile astea; Îmi dau senzația că sunt o persoană sofisticată. Bineînțeles că Rachel nu ajunsese Încă. M-am strecurat cu mare greutate, printre geci de piele și rucsaci negri de plastic, către celălalt capăt al Încăperii unde se afla șemineul. Acolo am găsit două scaune și m-am așezat, străduindu-mă să nu-mi termin ginul tonic dintr-o Înghițitură. A venit și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acord cu Lou, tună vocea lui Brian din fundul camerei. Se lăsă tăcere. Brian era genul omului de acțiune taciturn, care rareori deschidea gura; pe timp de noapte, lucra ca bodyguard la petrecerile rave, stând de pază lângă ușă, cu geaca de pilot din satin negru dând să pleznească pe umerii masivi. Aspiranții la un loc Înăuntru ridicau brațele de bună voie și se lăsau percheziționați mormăind: „E-n regulă, moșule. Să nu ne aprindem, bine?“ Brian nu le răspundea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
luni. M-am Întors la ușă ca să mă uit prin vizorul pe care-l instalasem de curând. M-am liniștit de Îndată ce m-am lămurit cine era. — Vin imediat! aproape că am cântat eu de bucurie. Era polițistul-secretar, Înțolit Într-o geacă de piele strâmtă, de culoare maro și nemaipomenit de urâtă. Am oftat, deplângând risipa de material excelent. Ochii lui erau la fel de albaștri ca Întotdeauna. — Sunt sergentul Hawkins, zise el ușor oficial. Dnă Jones, mă Întrebam dacă v-ar deranja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era Îmbunătățit decât de polițistul-secretar, sau sergentul Hawkins, cum bănuiam că trebuia să-l numesc, care, slavă Cerului, Își scosese haina aceea oribilă atunci când intrase. Oare ce anume l-ar fi putut Îndemna să o cumpere? Până și denumirea de „geacă“ suna demodat. Inspectorul Monroe, cel hrănit necorespunzător, fuma iarăși țigară de la țigară. Îmi oferiseră o cană de ceai, ceea ce probabil Însemna că Încercau să mă Înmoaie În vederea ciomăgelii care avea să urmeze. Îi refuzasem, dar nu pentru a-mi păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ajunse lângă mine aproape Înainte să apuc să-mi scot cheile. Hainele dumitale, zise el și-mi Întinse o pungă de plastic. — Mersi, am răspuns cu răceală, luându-i punga din mână. Distanța dintre noi era atât de mică Încât geaca lui mai că mă atingea. Mi-am ridicat privirile către el. — Dacă Încerci să ghicești cu ce parfum m-am dat, să știi că e Fidji. Mi-am dat părul pe după umeri și mi-am Înclinat capul, oferindu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tot elanul. Se lăsă iarăși tăcerea. Mă jucam cu sticla, consolându-mă cu ideea că, deși era posibil să se fi plictisit (judecând după expresia impasibilă de pe fața lui, nu puteam afirma nimic cu siguranță), cel puțin nu plecase Încă. Geaca lui neagră atârna descheiată și pectoralii, care erau aproximativ la nivelul ochilor mei, Îi ieșeau Î evidență, cuibărindu-se confortabil Într-un tricou alb. Muzica bubuia constant dindărătul ușilor subțiri, ca apa care caută să spargă digul plăjii. — E Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sandvișuri m-a salvat de la a ajunge să mănânc banda de cauciuc din interiorul ușii frigiderului. — Excelent! am exclamat entuziasmată. — Toate sunt vegetariene, mi-a răspuns el, cam acru. M-am gândit că ai putea fi și tu. Purta celebra geacă, dar slavă Domnului că și-a scos imediat, remarcând totuși cu sarcasm: — Nu-i prea cald aici, nu? — Consultanta mea de artă zice că e o atmosferă boemă, i-am replicat eu cu superioritate. Am mușcat cu atâta violență dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]