3,294 matches
-
observației înseși, întârziind precipitarea crizei finale, prin scoaterea în evidență a unor momente de insensibilitate sau sensibilitate parțială, care la rândul lor puneau în valoare ivirea bruscă de insistențe senzuale, distribuite în manieră imprevizibilă în spațiu și timp. - Makiko! Makiko! - gemeam eu în urechea doamnei Miyagi, asociind spasmodic acele clipe de hipersensibilitate cu imaginea fiicei sale și gama de senzații incomparabil diferite pe care îmi imaginam că ea le putea trezi în mine. Pentru a menține un control asupra reacțiilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei, geme căzută peste saci. Tu de fata mea nu te atingi, nici n-ai să te atingi vreodată în viața ta! — De ce niciodată? Ce ne-ar putea împiedica? protestez eu. Eu sunt bărbat și ea este femeie... dacă destinul vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zâmbi larg domnului J.L.B. Matekoni. — Mă bucur c-ai trecut pe-aici. Tocmai vroiam să te sun. Domnul J.L.B. Matekoni oftă. — Frânele? Sau pompa? — Pompa, confirmă Mma Potokwane. Scoate un zgomot tare ciudat. Apa vine ca de obicei, dar pompa geme de parcă ar durea-o ceva. — Motoarele chiar simt durerea, fu de acord domnul J.L.B. Matekoni. Ne spun ce le doare scoțând anumite sunete. — În cazul ăsta, pompa asta are nevoie de ajutor, replică ea. Ai putea să arunci o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
le știe pe toate, mai ales că boul îmi și făcuse avansuri în pauză, își uitase mâinile în părul meu și căuta breteaua rochiei... Ai reușit să-i stopezi logoreea! Ce, e puțin lucru? - Care? - Ai și tu dreptate, lumea geme de-acum de vedete. Vedeta cu teoria despre renașterea națională, deconstrucția miturilor, împlinirea omului, integrarea lui pește, ăla cu opinii pe bandă rulantă... - S-a dat la tine? - Păi, nu? Ce te miri așa? Doar se crede în dreptul lui! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lui caracteristic. Santinela căzu pe spate cu un strigăt, iar cei care dormeau se ridicară imediat. Răsunară două Împușcături, și un bărbat se prăbuși cu capul străpuns de un glonț, În timp ce altul Își ducea mîinile la burtă, ghemuindu-se și gemînd de durere. Abia dacă se auziră pașii repezi ai unor picioare goale care se pierdeau În noapte, iar apoi, nimic. În ziua următoare, după ce stătuseră În stare de alertă, așteptînd un nou atac, oamenii lui Arístides Rivero străbătură Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
i s-ar fi făcut rău. Un rău îngrozitor, vomînd fără întrerupere, cîteva zeci de minute, simțindu-se întors pe dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa l-a găsit Radul Popianu, căzut cu fața în lichidul verzui, scîrbos, gemînd și tresăltînd de spasme. Adjutantul l-a ținut de frunte, l-a spălat, l-a șters cu un prosop aspru de cînepă, frecîndu-i pielea pînă cînd a crezut că-i va țîșni sîngele prin pori și i-a dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oferea să aducă singur murături, spre dimineață, la aceeași masă se afla și prințul și Sofie, K.F. îl servea cu încetineală peste umăr și el asculta cum îi șoptea cît de rău se simțea Pangratty, cum umblă prin cameră și geme ca un neputincios, ea îl aude din camera ei, care se află pe același coridor cu aceea a Sofiei, în lungul cărării pietruite de la poartă la Vilă, cînd K.F. îi deschidea poarta, din cauza frigului ori a umezelii, mecanismul electromagnetic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu vor vrea o putere cîrmuitoare adevărată, ca să-și poată face ei de cap, să-și umple buzunarele și să stea la taclale cu tot felul de neisprăviți, socialiști ori republicani, dracu' să-i pieptene, în conferințe mondiale, în timp ce țara geme și se destramă, furată și înjunghiată pe la spate. Sîntem de rîsul lumii, domnule dragă, de parcă am fi cîștigat la loterie un elefant, ne bucurăm, toată lumea ne știe cît de fericiți și norocoși sîntem, dar noi sîntem săraci lipiți și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se mai zbate, se chinuie încă, pentru că auzea cumva un fel de geamăt întretăiat, animalic, stătu cu gura în țărînă și cel mai bun lucru era acela că simțea pe buze gustul pămîntului. Nu era soldatul, era el cel care gemea. De jos, din apă se auzi strigătul barcagiului, "Îngere, unde ești, Îngere?!" S-a ridicat anevoie, amețit, sfîrșit, n-a îndrăznit să uite către soldatul care cu greu s-ar mai fi deslușit din întuneric, știa, pînă atunci nu crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar o țigară din buzunar de care‑și apropie flăcăruia chibritului, lăsând biciul În poală. Acum arunca chibritul printr‑un arc Înalt, În noroi. După care strânse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strânse oglinjoara placată În sidef, pe care până atunci o ținuse În palma nădușită de sub așternut. Doamna Brener, care În noaptea aceea dormea cu copilul În aceeași odaie - altfel, cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. Câinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrână. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să‑i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați‑mă, nu prea vă Înțeleg. “ Atunci copilul se Întoarse spre el cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că acel „simțământ nedemn“ punea din nou stăpânire pe el și ar fi dorit să-i crăpe capul cu un bolovan oricui s-ar fi aflat în acel moment acolo, bucurându-se de trupul Maianei. Și într-adevăr erau acolo, gemând și șoptindu-și la ureche, râzând și mângâindu-se, exact în același loc în care îl ducea și pe el de fiecare dată, sub un stufos purau cu ramuri răsucite, la câțiva pași de apă călduța a mării, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
păr negru. Restul capului i s-a afundat în perna albă de mătase. O să râdeți, dar zvonurile astea sunt adevărate. Apăsând unde a apăsat Angelique, lucrând zona reflexului genital de pe suprafața plantară a călcâiului, l-a făcut pe bărbat să geamă cu fața în pernă. Înainte să-ți obosească mâinile, omul nechează, scăldat în sudoare, cu mătasea albastră a pijamalei lipită de spate și de pulpe. Când a tăcut, când nu-ți poți da seama nici dacă mai respiră, Angelique șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
eu... Apoi Angelique face un lucru pe care nu l-ai mai văzut. Îngenunchează. Deschide gura larg, cu buzele întinse și subțiri, și-și trece limba pe talpa lui Lenny. Angelique îi prinde călcâiul între buze și Lenny începe să geamă. Să nu râdeți, dar există slujbe mai groaznice decât cea mai groaznică slujbă pe care v-o puteți închipui. Un mogul media fără antecedente de hipertensiune e găsit mort în urma unui atac cerebral într-o cameră de la hotelul Four Seasons
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
președinților și sultanilor. Ale directorilor de corporații și ale vedetelor de cinema. Ale regilor și reginelor. Știm cu să facem ca un asasinat plătit să pară o moarte naturală. Asta îți spune Angelique în timp ce coborâți cu liftul. După ce Lenny a gemut și s-a zvârcolit. După ce Angelique i-a lucrat piciorul cu gura până în clipa aia lungă în care Lenny s-a ridicat pe saltea, ducându-și mâinile la piept și uitându-se cu gura căscată cum ea încă îi sugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe cealaltă sub tricou. Zdrențăroasa se zbate gemând în hainele ei, trecându-și limba peste buzele întredeschise. De sub tricoul suflecat se zărește abdomenul zdrențăroasei, plat, fără pic de grăsime, și pielea ei rozalie, îngrijită. Erecția bețivului i-a umflat la prohab pantalonii largi. În vârful umflăturii e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spus: — Un ostatic disperat a tăiat cablul... Care-i atârna din mână. Și după asta n-am mai putut spăla haine, un alt punct în povestea care avea să fie vaca noastră de muls. În clipa aceea domnul Whittier a gemut și și-a vârât degetele unei mâini în turul pantalonilor. A spus: — Dnă Clark? Apăsând cu degetele un punct de sub curea, a spus: — Au, ce doare... Privindu-l, rotind cablu tăiat, Bucătarul Asasin a spus: — Sper să fie cancer. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o faimoasă actriță de o frumusețe răpitoare cum să spună în scena asta: „O, Doamne, Brandon! O, Doamne Dumnezeule!”. Doamna Clark îi arată punga și spune: — Tocmai ai mâncat echivalentul a zece porții de curcan... Spune: De ce? Și domnul Whittier geme. — Pentru că, spune el, sunt încă un băiat în creștere... În viitorul film, frumusețea strigă: „Îți pleznesc măruntaiele! O să explodezi ca un apendice perforat!”. În versiunea cinematografică, domnul Whittier țipă, cu burta umflată sub cămașa acum strâmtă, deschizându-și nasturii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
locului. Fluturând din mâini să dispară mirosul. Poate ne întrebăm cum va juca Whittier scena până la capăt, dacă va scăpa sau va crăpa. Avem mare nevoie de un regizor. Cineva care să-i spună fiecăruia ce să facă. Domnul Whittier geme acolo, mângâindu-se pe coapse. Doamna Clark se apleacă asupra lui. Cu sânii atârnând, spune: Hai, ajutați-mă careva să-l duc în camera lui... Și nimeni nu mișcă. Avem nevoie ca el să moară. Încă mai putem s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
coboare din pat. Deși strigătele ei răsunau pe hol, nimeni nu veni s-o ajute. Când Dumnezeu se îndură de ea și-i potoli suferința, o pace sfântă i se coborî în trup și adormi. Se trezi în toiul nopții gemând, iarăși, de durere. Scoasă din sărite, una din femei alertă asistenta. Dură o veșnicie până când o mutară la reanimare. Luana făcu febră și începu să delireze. Se agita în pat, strigând că are gropi în picioare care o dor. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rege pribeag străbătând hățișurile. Ațipea de obicei imediat după ce-și punea picături în ochi, se îndepărta de toate. La plecare, în timp ce-i conducea pe oaspeți, tatăl se lovi de căldarea cu apă, era cât pe ce s-o verse, gemu de durere și-și frecă genunchiul. Apa se clătină sărind în sus până la gura vasului. Unde te-oi fi uitând, îl apostrofă din urmă nevastă-sa, deși știa bine că omul are vederea slabă. Mergeau după cei doi oaspeți prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai face și piața se mai poate duce la un dentist, unii parcă-s unși cu miere, zău așa. Angelescu, străin de gândurile Ninetei, continuă pentru el: Dar ceilalți? Un nou val de sânge ciudos îi inundă fața, ofta și gemea, își petrecea cu vădită dificultate brațele prin mânecile pardesiului, auzi, un hipertensiv, să urce zi de zi scările în atâtea blocuri și prin mahala să țină piept câinilor, nu că, nu se mai poate... Hai, hai, comentă în gând Nineta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dator. Vom merge la o ceainărie deschisă și ea recent. Am trecut pe acolo când ieșeam de la o ședință. Locul mi-a plăcut. Atâta doar că nu se fumează, dar sper să nu fie un inconvenient prea mare, În sfârșit, gemu Sidonia și zâmbi ostenită. O mică, mare certitudine. Nici nu aș fi bănuit după atâta platitudine.Bizar. Ajunsă acasă o să-și facă pasiențe, jos, pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vă futeți, spunea Baby din patul de alături, vreau să dorm. Și noi ne miroseam deodată, cu nările, unul în ceafa celuilalt și el arunca perna de sub cap că-l incomoda, și paharul în care îi dizolvasem o vitamină și gemea ușor, mârâia atunci când mă ridicam ca să nu-l las singur și mie nu-mi venea să cred. De fiecare dată îmi plăcea să mă ridic, deși aș mai fi stat, dar să-l știu adormit și eu să-mi beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de pe scară și ne sărutăm pe gură, așa cum nu voia Marius, unul dus spre celălalt, cu ochii mici, apoi el gustă sărutul încă o dată rămas pe buzele lui, mie îmi seamănă cu o cămilă de fiecare dată când face așa, geme într-un fel disperat, dar la modul pierdut, fără apărare, ca și cum ai putea să-l ucizi indiferent cu ce, cu orice, de ce faci așa? te-am tras de păr tare? mă gândesc eu, știind că unor oameni nu le place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]