540 matches
-
încercînd să valorifice sensurile acceptate ale cuvintelor, se găsea în fața unei surprize greu de explicat în primul moment; ceea ce i se promitea narativ drept concretețea însăși, i se înfățișează vizual ca o maximă abstracțiune. O geometrie nestăpînită, de la elementele ei generative, cum ar fi punctul sau linia, pînă la dialogul formelor constituite și la sintezele cromatice, anima întregul spațiu al expoziției și crea cel mai aseptic dintre spectacolele imaginate. Odată trecut primul șoc, lucrurile au prins să se limpezească și paradoxul
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
lui Boris Asafiev<footnote Boris Asafiev, Muzikalnaia forma kak proțes (Forma muzicală ca proces), Leningrad, Editura Muzîka, 1971. footnote> - din intonație, pe care o putem defini, la limita simplității, ca interval între două sunete, ele fiind înțelese ca potențial relațional generativ care, printr-o amplificare gradată, permite transfigurarea succesivă a intonației înspre ipostaze de motiv, frază, perioadă, articulație formală, ansamblu de articulații, ciclu de părți etc., toate presupunând prezența intonației inițiale într-o formă recognoscibilă în calitatea ei de funcție structurală-arhitectonică
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
un titlu precum Pelerinajul la Beethoven) al artistului-geniu ca erou cultural de anvergură titanică și chiar mitologică, datorită valorii și importanței pe care o avea muzica lui pentru întreg secolul al XIX-lea. Pentru Wagner, ideea creșterii dintr-o celulă generativă a unei simfonii reprezintă un dat pe care el îl ia ca atare, în calitatea lui de „alfabet”, însă el merge mai departe, deoarece atât concepția simfonismului, cât și concepția operistică sunt văzute de către el doar ca soluții parțiale (simfonismul
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
avea nevoie de un suport structural de o cu totul altă consistență. Sinteza elementelor simfonic-operistice a fost realizată prin sistemul de leitmotive - o proiecție amplificată a concepției organice, doar că de această dată lucrarea nu creștea dintr-o singură entitate generativă, ci dintr-un întreg ansamblu de asemenea entități. Fie că este vorba despre funcția de Grundthema (idea de bază), fie despre Hauptmotiv (motivul principal), Wagner alege titulatura de Leitmotiv (motivul-ghid sau conducător) drept singurul termen eficient în orientarea prin hiperdensitatea
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
la o asemenea acțiune, în intenția de a supraviețui - chiar și în formele „calchiate” ale romantismelor etnice - amenințării unui colaps iminent, datorat supra-acumulărilor conceptuale care s-au manifestat din plin în contextul romantismului târziu în interiorul spațiului cultural austro-german. Astfel, eficiența generativă a concepției muzicale romantice austro-germane inhibă tot mai mult energia lui evolutivă prin cantitatea tot mai mare a lucrărilor scrise, ele fiind tot mai încărcate conceptual (sistem tonal lărgit, hiper-cromatizarea, „stratificarea” excesivă a formei etc.), colapsul intervenind în termenii dispersiei
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
celule generatoare<footnote Acest mod de abordare a citatului ne trimite atât la ideea de celulă generatoare și funcția ei în muzica lui Beethoven, cât și la sistemul de leitmotive în dramele muzicale ale lui Wagner, sau funcția de modúl generativ al seriei, spre exemplu, în muzica lui Webern. Putem construi în acest sens o linie de descendență a însăși funcției de idee generativă ca element organic primar, implicat în edificarea procesual-structurală a unei lucrări muzicale. footnote> o dezvăluie chiar compozitorul
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Beethoven, cât și la sistemul de leitmotive în dramele muzicale ale lui Wagner, sau funcția de modúl generativ al seriei, spre exemplu, în muzica lui Webern. Putem construi în acest sens o linie de descendență a însăși funcției de idee generativă ca element organic primar, implicat în edificarea procesual-structurală a unei lucrări muzicale. footnote> o dezvăluie chiar compozitorul într-o convorbire cu Alexander Ivashkin: „Eu visez la Utopia unui stil unificat, unde fragmentele lui ’U’ (Unterhaltung - divertisment) și ’E’ (Ernst - serios
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
imagini. O altă analogie, una aproape identică în termeni o prezintă contextul nașterii armoniei din răcirea "magmei" contrapunctice în segmentele cadențiale dintr-o fugă bachiană. Însă cum formele elaborate ale gândirii armonice nu mai pot fi explicate prin particularitatea contextului generativ polifonic, tot astfel nici postmodernitatea nu mai poate fi înțeleasă doar prin recursul argumentativ la o sumă de „justificări” în calitatea lor de descrieri a abuzurilor și crizelor ultimei avangarde. 3. Căpătam explicitarea și "dezamorsarea" confuziei care domină interpretarea relației
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
atitudinii postmoderne sunt (1) hiper-toleranța (blamata drept impuritate) în virtutea unei atitudini (2) recuperative (ridiculizata drept incapacitate de diferențiere) care nu presupun tăierea legăturilor cu trecutul, ci chiar formularea unor noi tehnici de asimilare a acestuia în imaginea unei (3) continuități generative. Astfel, putem constată coabitarea, cel puțin într-o primă perioadă de emergentă a postmodernismului muzical, a reprezentanților mai multor filoane tradiționale - neo-tonal (Dmitri Șostakovici, Benjamin Britten), neo-modal (Olivier Messiaen), atonal (Pierre Boulez), experimentalist (John Cage, Iannis Xenakis, Helmut Lachenmann), cu
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
existent în perioada Barocului muzical. Ceea ce dintr-o optică modernist-criticistă se prezenta drept descompunere prin fragmentare a conceptului de canon universal în ansambluri micro-canonice, ca dovadă a incapacitării unui referent monolitic, într-o imagine postmodernă apare drept dovadă a puterii generative pe care în continuare o deține ideea și conceptul canonului muzical. Iar consecințele sunt vizibile prin proliferarea unei multitudini de tipologii canonice în jurul acelor deja consacrate prin tradiția unor practici istorice. Pentru a finaliza șirul considerentelor expuse mai sus, ne
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
avangardă), dar și prin (3) autenticitatea materialului muzical implicat în ecuația lucrării muzicale (negata, la rândul ei, în postmodernitate). Această revenire la o stare pre-postmodernă nu trebuie, însă, receptata ad literam, ci ca idee referitoare mai degrabă la organicitatea procesului generativ în planul activității muzicale în toate cele trei aspecte ale lui - proces, material, operă. "Modernitatea secundă se străduiește să creeze lucrări multi-perspectivale, i.e. non-reducționiste și cultivând idealul stilurilor integrale"<footnote Mahnkopf, Idem., pag. 12 footnote>. În ce măsură această declarație de intenții
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în cea mai mare parte impersonală, autogenerîndu-se prin mecanismul rimelor. 152 Ca în Rimbaud, eu e un altul: "nu eu, alți copii / au scris pe perete prostii / au scris aici aceste porcării / cu creta verde, pixul gri". Vitalitatea acestui mecanism generativ este teribilă. Percutante ca focul automat al unei puști mitralieră, poemele scuipă, pe de-o parte, asociații textuale hilariante prin contrazicerea oricărui orizont de așteptare, și pe de alta imagini crude, sadice, de o dubioasă frumusețe: "doresc să scriu poemul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lumii, În sensul mimetic al cuvântului și al logicii binare ci face rizom cu lumea, Într-o evoluție aparalelă. Potrivit principiului cartografierii și decalcomaniei, Înțelese și ele ca trăsături ale gândirii rizomatice, un rizom nu este tributar modelului structural sau generativ. El este străin oricarei idei de axă genetică sau structură profundă. Este străin de unitatea pivotală obiectivă pe care se organizează straturi succesive. Este departe de modelul reprezentativ al arborelui care funcționează potrivit unei logici a calcului și a reproducerii
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93371]
-
motivantă, a unei instanțe inițiale care irumpe brusc și neașteptat în imaginea cursivității (a curgerii neîntrerupte a devenirii); se produce astfel o stare inițială în care apare și se manifestă o nouă putere cauzală, adică o bruscă săltare și forță generativă - care prin înălțimea „punctului ei de vedere superior“ are și o nouă forță de pătrundere, acrotatică, de înaintare, astfel încât continuitatea inerțială și plată a devenirii orizontale își produce ea însăși centrii proprii de desprindere; desprindere inițială pe fondul inerțial și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
termen cu nuanță plăpânda, leneșa, de surogat telenovelistic. În 2008 nu doar vom mai evadă spre alte lumi. Vom fi ÎN ele. Le vom cuceri, le vom crea, le vom trăi. Că vor fi ele lumi virtuale, vieți secunde, matrici generative de noi realități; sau tărâmuri reale și palpabile, pe care le vom vizită tot mai lesne și mai des, în vacanțe și deplasări de serviciu - ele ne vor îmbogăți cognitiv și ne vor da mai mult contur existențial. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
preferate de a-și petrece timpul liber. Mai mult decât a petrece timpul liber. Avea o pasiune pentru Înrudiri. Sammler găsea că asta e straniu, mai ales la un medic. Ca un om a cărui prosperitate se Întemeiase pe clisa generativă feminină ar fi putut avea sentimente mai puțin definite În legătură cu propriul trib. Dar acum, văzând o uscăciune fatală În cearcănele de sub ochii lui, Sammler Înțelese mai bine motivul. Fiecăruia să i se dea pe măsura lucrurilor ce le citea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
naște din întâlnirea dintre titlu și așteptarea Cititoarei, așa cum a formulat-o ea în cursul capitolului precedent. Cele de mai sus înseamnă că privind atent, în locul „identificării în alte euri“, găsești o grilă de parcursuri obligatorii, care e adevărata mașină generativă a cărții, pe tipul de aliterații propuse de Raymond Roussel ca punct de plecare și punct de sosire în operațiile sale romanești. Ajungem astfel la întrebarea nr. 2: de ce chiar zece romane? Răspunsul este evident și îl dai chiar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și cu crucea ei: axa sintag ma tic/paradigmatic... Cine nu știa pe-atunci diferența dintre signifié și signifiant, cine nu citise Poetica matematică sau Opera aperta, cine nu era-n stare să deseneze copăceii bogat ramificați ai cine știe cărei gramatici generative era pierdut: îl îneca un ocean de dispreț. Trezit din somn, trebuia să poți recita numele reprezen tanților școlii formaliste ruse („Șklovski, cunoaștem!“ spuneai cu o figură plictisită, și era de-ajuns ca să intri în club) și să fii în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în Brazilia, păcălește timpul prin întâlniri de dragoste cu un prieten al cărui nume consună parțial cu al taumaturgului, al unui taumaturg care, la nevoie, poate îndeplini și funcția de "înger exterminator". Precum se poate vedea din textele semnalate, sursa generativă a imaginarului este, în proza Roxanei Pavnotescu, refuzul banalului, alungarea lui și a tot ce e oribil în realitate prin creația de insolit, de extraordinar, de fantastic, de miraculos (precum și de absurd, în Umbrela); pe scurt, prin satisfacerea nevoii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
yin] dă formă tuturor lucrurilor”. Unirea sexuală dintre bărbat și femeie este așadar privită ca fiind manifestarea pământească esențială a marelui dans cosmic yin-yang. Un comentariu din Cartea schimbărilor afirmă: „Interacțiunea dintre yin și yang se numește tao, iar procesul generativ care rezultă se numește «schimbare»”. Așadar, calea poate fi găsită în interacțiunea dintre yin și yang, în unirea aspectelor opuse, și nu într-o extremă sau alta. Din cauza fluxului neîncetat yin-yang, însușirea principală a Căii este schimbarea constantă, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în cazul omului”. Aceste cinci forțe cosmice primordiale funcționează conform anumitor relații bazate pe caracteristicile lor relative. Fiecare forță e generată („i se dă naștere”) de una dintre celelalte forțe și este eliminată („învinsă”) de o alta, după cum urmează: Ciclul generativ (mamă-fiu): Lemn Apă Foc Metal Pământ Ciclul represiv (învingător-învins): Lemn Metal Pământ Foc Apă O privire atentă asupra simbolurilor lor explică relațiile dintre ele. Lemnul arde pentru a genera Foc. Focul produce cenușă, care generează Pământ. Pământul generează și scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
astfel, lemn. Dacă urmărim ciclul represiv, Lemnul secătuiește solul de elemente nutritive, suprimând astfel Pământul. Pământul murdărește și canalizează Apa, „învingând-o” astfel. Apa suprimă Focul, stingându-l. Focul suprimă Metalul, topindu-l, iar metalul elimină Lemnul, tăindu-l. Ciclul generativ reprezintă relația „mamă-fiu”, iar ciclul represiv reprezintă relația „învingător-învins”. Interacțiunile lor permanente produc miile de fenomene din univers. Cele Cinci Activități Elementare se manifestă în corpul uman prin asocierea acestora cu cele cinci perechi de organe, în primul rând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
prin asocierea acestora cu cele cinci perechi de organe, în primul rând la nivelul organelor masive yin. Inima este dominată de Foc, ficatul de Lemn, rinichii de Apă, pancreasul de Pământ, iar plămânii de Metal. De exemplu, există o relație generativă de tip mamă-fiu între energia de Lemn a ficatului și energia de Foc a inimii și o relație de tip învingător-învins între energia de Lemn a ficatului și cea de Pământ a pancreasului. Energia excesivă de Apă la nivelul rinichilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
conform diagramei noastre, afecțiunile ficatului se reflectă la nivelul ochilor și sunt asociate furie și țipătului. Atunci când energia de Lemn a unui ficat inflamat arde și este scăpată de sub control, aceasta cauzează surescitarea energiei de Foc a inimii, conform relației generative dintre Lemn și Foc. Medicul poate aborda una sau două metode pentru a reechilibra energiile afectate: fie să sedeze ficatul pentru a elimina efectele sale inflamatorii asupra inimii; fie să tonifice rinichii pentru a intensifica energia lor de Apă, metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
chineze. Cel mai frecvent cuvânt din limba chineză este hao, care înseamnă „bun” în toate sensurile sale diferite. Ideograma pentru „bun” este alcătuită din simbolul pentru „femeie” alăturat celui pentru „copil”, indicând faptul că bunătatea supremă este aceea a relației generative dintre mamă (nu tată) și copil. Ideograma care reprezintă „nume de familie” în limba chineză este formată din simbolul pentru „femei” alături de cel pentru „naștere”, indicând, în mod evident, faptul că descendența familială în China preistorică era stabilită pe linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]