523 matches
-
s-a transformat în schizofrenie culturală în Iluminism și Modernism. În epoca elenistă nu a existat acea „prăpastie culturală” semnalată de Ch. Snow în anii ’50 ai secolului XX și care s-a căscat vertiginos în următoarele cinci decenii, devenind „genunea culturală” care ne-a caricaturizat în semidocți și „experți”. În epoca elenistă, quadrivium continua armonios trivium și se întregea prin filosofie într-o simfonie cosmică, de tip pitagoreic, care se sfârșea prin formarea „omului desăvârșit”, cel care prin moarte recâștiga
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numea în anii ’50 ai secolului XX „prăpastia culturală”. În ciuda evoluției unitare a civilizației europene, vreme de un mileniu, s-a săpat adânc între trivium și quadrivium. Astfel s-au separat artes sermocinales de artes reales și s-a creat genunea dintre „cultura umanistă” și „cultura realistă”. O constatăm în forme timide încă din Evul Mediu, dar clară în Renaștere, când între „umanista” Academie florentină și „realista” Școală padovană existau deosebiri totale. O constatăm, desigur, și astăzi, când se întâlnesc „oamenii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
s-a simțit (și se simte încă) planând - fie ca un înger, fie ca un demon - fantoma nemuritoare a lui Alcuin din York, care ne-a smuls din armonia lui enkyklios paideia și ne-a damnat să trăim într-o „genune culturală” care se adâncește mereu și din ce în ce mai vertiginos. Se va scinda lumea euroatlantică în două „rase culturale” sau, dimpotrivă, se va reintegra într-o unică și mare cultură globală? Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. Alcuin (Flaccus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mondială, guvernul mondial etc. au devenit iminente. Obstacolul ideologic dispăruse, brusc, în 1990 și se părea că „marea îmbrățișare a lumii” pentru „fraternizarea universală” a început. Dar, la fel de brusc, în primii ani ai secolului XXI s-a înălțat amenințător din genunile istoriei un obstacol uitat, dar niciodată surmontat: cel religios. În anii ’90 se părea că marile religii - creștinismul, mozaismul, islamismul, budismul, confucianismul, daoismul, shintoismul - și puzderia de secte desprinse din ele se „topesc” văzând cu ochii în clocotul globalizării economice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de specialist al designului instrucțional clasic și al curriculumului modern, nu numai să polemizeze viguros cu postmoderniștii, ci și să găsească o „cale de compromis” între „paradigma modernă” și „paradigma postmodernă”; a demonstrat că acestea nu sunt despărțite de o genune de netrecut, ci, dimpotrivă, că între ele există numeroase punți extrem de profitabile 223. După Wilson (1997), secolul XXI va aparține sintezei și continuității dintre modernism și postmodernism. Ar exista, în acest sens, două realități evidente: a) perspectivele postmoderne asupra lumii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
232 Persiflarea metodelor postmoderniste nu îl împiedică pe Wilson să ia în serios considerabilul lor aport epistemologic și praxeologic. Maliția lui se limitează doar la unele „exagerări libertine” care nu i se par de vreun folos. 15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismuluitc "15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismului" B. Wilson (1994) observa că gândirea postmodernă depășește domeniul filosofiei umaniste tradiționale, al criticii literare și al artelor. O virtute ce pare să alimenteze confuzia și să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să ia în serios considerabilul lor aport epistemologic și praxeologic. Maliția lui se limitează doar la unele „exagerări libertine” care nu i se par de vreun folos. 15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismuluitc "15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismului" B. Wilson (1994) observa că gândirea postmodernă depășește domeniul filosofiei umaniste tradiționale, al criticii literare și al artelor. O virtute ce pare să alimenteze confuzia și să sporească neînțelegerile dintre designerii instrucționali și criticii postmoderni. Este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Regale”, „Cugetul românesc”, „Dacia”, „Zeitschrift für Romanische Philologie”, „Literaturblatt für Romanische und Slavische Philologie”, „Revue des langues romanes” ș.a. A fost director al revistei „Cultura” (1924) și al ziarului „Drum nou” (1931). A semnat și Sex.Til., Sextil, Dr. Matei Genune, M. Corvin. P. debutează cu o snoavă în „Gazeta Transilvaniei” (1892). În „Vatra” îi apar apoi primele traduceri (din Lessing, Heine și Paul Schöntau), iar în „Gazeta Transilvaniei” suita intitulată Scrieri din Italia. În același deceniu îi ies primele cărți
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
Nicolae Iorga, București, 1994; Enescu. Contribuții documentare. Reconstituiri. Interpretări, București, 1998; Orientări în cultura română modernă, București, 1999; N. Iorga. 1940-1947, I-II, București, 2001-2002. Ediții: Alexandru Vlahuță, Scrieri alese, I-III, introd. edit., București, 1963-1964; Panait Cerna, Floare și genune, pref. edit., București, 1968; N. Iorga, O viață de om așa cum a fost, introd. edit., București, 1972 (în colaborare cu Sanda Râpeanu), Oameni cari au fost, introd. edit., București, 1975 (în colaborare cu Sanda Râpeanu); ed. I-III, introd. edit
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
din imaginarul mitologiei autohtone. Acestei voințe constructive i se asociază în mod obișnuit o gesticulație solemnă, o respirație epică amplă, saturată de un imagism abundent, o semantică elaborată, alcătuită din figuri cu valoare simbolică (Muntele, Zoria, Matca, Bradul, Curcubeul, Fluviul, Genunea). Impresia de convențional și artificiu, de construct programatic, când și când de neignorat, este contracarată de o energie genuină ce dă limbajului poetic forță și plasticitate. SCRIERI: Munte, București, 1972; Crocodilul albastru, București, 1975; Încântece, postfață Miron Radu Paraschivescu, București
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
se deschid spre lumea nevăzută a ființei și pe care poetul știe să le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
antiteza - cum altfel? insolubila - / dintre împătimire și analiza ei / dintre descripția-în-act și imaterialul umbrei / de dincolo de peștera lui Platon // poate fi Hamlet de-ar răsturna clepsidra timpului / spre dincolo de crimă - // Dar e Orfeu, Orfeu cel orb urcând / din a infernului genune / și înapoi luând-o iar cu sârg pășind / pe sârma cântecului care cum bine știți / un capăt nu și-l poate prinde nicăieri” (Elegii solare, I). Poetul caută forme grafice aparte de scriere a versurilor, după un tipic oarecum insolit
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
lipsit de apărare condus spre abator. Scenariul oniric mai dezvăluie că subiectul este «abătut», având un pesimism manifest sau refulat. Vezi Altar, Sacrificiu. Abis, vid, gaură Abisul reprezintă haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din abis simbolul matricei. Mai ales în limbajul curent, abisul este și expresia unei frontiere
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
îndărăt cu mii de veacuri, La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, Pe când totul era lipsă de vieață și voință, Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns... Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochiu care s-o vază. Umbra celor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
glume și povești Fără ca să le priceapă... După ele un actor Stă de vorbă cu el însuși, spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dup-olaltă, ce va spune veacuri încă, Pîn-ce soarele s-o stinge în genunea cea adâncă. Ce? Când luna se strecoară printre nouri, prin pustii, Tu cu lumea ta de gânduri după ea să, te ații? Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, Să privești prin lucii geamuri la luminile aprinse Și s-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și focul din privire, Și pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire... Din chaos Doamne-am apărut Și m-aș întoarce-n chaos... Și din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos". - " Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume; Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni. Ei numai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
după masă au început să ne lovească ploi și vânturi cumplite. Catargul ne-a fost suflat de vânt, iar jonca noastră nici nu se lăsa bine ridicată pe cresta câte unui val, că îndată se și prăvălea în câte o genune adâncă. Noi, ca să nu fim azvârliți în mare, ne țineam legați unul de altul cu frânghii și astfel înfruntam valurile care năvăleau pe punte. La capătul celor patru ceasuri cât s-a jucat cu jonca noastră, furtuna a început în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pământ ploaie 2.Citiți cu atenție textele despre ploaie și utilizând dialogul, descrierea și expresii frumoase realizați un text cu titlul Frumusețea ploii. Și ploaia vine albă... Dragoș Vicol Și ploaia vine albă, densă, caldă Pe culmi, peste poieni, peste genuni Stau arborii cu palmele întinse Și-un foșnet larg prin cetiniș răsună. Alunecând printre nervuri și aripi Ploaia pătrunde-n sufletul pădurii Și cețuri albe se preling din piscuri Și-n ceață , însetați, rotesc vulturii. Și vine-un ceas când
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-i feresc de nostalgii ca orice copil mai evadează din trunchiul ce pălește scuturându-și petalele fructelor încep să-i cadă frunzele scrise de rugina amintirilor îl caut și-l găsesc atârnat de crengile curiozității în care am crescut deasupra genunii... Tablou de foc... Stau cu ochii cât roțile Carului Mare în liniștea surdă scrijelită de geamătul căldurii prinsă între cărămizile înroșite mintea-mi zdrobită de lanțurile durerii aleargă prin vreme în trecut în prezent despletind amintiri rătăcește prin dansul limbilor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un banal ascensor... timiditate purtăm în sânge aceeași soartă pe pământul înfometat de atâtea zile cu griji lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... un déjà-vu retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de braț eu te privesc cu mult nesaț
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care-și făcuseră cumpărăturile, peste căruciorul cel roșu și băiatul cu bicicleta, peste muncitorii care s-au Întors direct acasă de la lucru rînduindu-se, cuminți, În fișetele lor, În timp ce prietenii acestora, considerînd că e Încă prea devreme, mai zăboveau pe drum... genune abandonată a unui timp nedefinit... Am rămas nemișcat exact În locul unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
furcă. Deci era adevărat! Liniștea din jurul meu o confirma. Iarași strada Întunecată... Întunecată. Femeile plecate la cumpărături pentru masa de seară... Bineînțeles, și căruciorul și bicicleta argintie au pălit În Întuneric; navetiștii erau și ei la locul lor, În fișete... Genune pe jumătate abandonată, În care era prea devreme pentru cei ce făceau pe dispăruții să se Întoarcă acasă... M-am oprit... exact În locul În care EL dispăruse. La fereastra ei atîrnau exact aceleași perdele cu dungi albe și maro... Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
puie la locul lui, trăgea o sculă de subt un țol și se mira cum de s-a ascuns acolo. Cel dintăi snop de stuf se mistuise; fumul se risipea și eu ieșeam în lumină, plutind ca pe nouri și genuni. Uncheșul Mitrea mă admira, recunoscând în înfățișarea mea o veche icoană din vreun pridvor în biserică. Pe când el mă privea cu gura pe jumătate deschisă în spinii cărunți ai bărbii ce-i căptușea obrazul, țânțarii dădură din nou năvală asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am recopiat aceste câteva rânduri, scrise de Luther papei. Citi cu voce scăzută: — „O, tu, Leon, cel mai nefericit dintre toți, ești așezat pe cel mai primejdios dintre tronuri. Roma a fost cândva o poartă a Cerului, acum ea este genunea căscată a Iadului.“ ANUL CONVERTITEI 1 927 de la hegira (13 decembrie 1520 30 noiembrie 1521) În viața mea, ziua de 6 ianuarie din anul acela a fost o sâmbătă fericită! Cu toate astea, papa era mânios. Tuna și fulgera așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură, urcă grele povârnișuri și te apropie de Dumnezeu. Cântecul legionar te eliberează din strâmtoarea grijilor, cetate inexpugnabilă cu ademeniri stelare, cu adâncuri trăite de strămoși, cu aprinse zări, tulnice care cheamă din adâncuri de genuni și glas de clopot care sună nebiruit. Cântecul legionar deșteaptă în suflet puteri mereu sporite, curaj și bărbăție, iubire de țară și neam. Cântecul legionar înseamnă vâltoare și îndemn, te scoală din letargie, te poartă către limanuri dulci cu flori
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]