520 matches
-
de Urizen departe să nu îl mai hrănească, 275 De deasupra, dedesubt, din toate părțile din jur în vastu-adînc al nesfîrșirii, Să-i poată-nfometa pe fiii și fiicele lui Urizen pe vînturi, Și între el și ei făcînd oribile genuni în vastul neștiut. Aceștia toți179 în jurul lumii lui Los nainte-și aruncau îngrozitoarele odrasle. Însă în timpuri ale Veșniciei Scaunul de Domnie al lui Urizen este-n Miazăzi, 280 Urthona-n Miazănoapte, Luvah în Răsărit, Tharmas în Apus. Și-acuma el180 ajunse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căinîndu-se. Însă în Linurile Vinului nu cîntă Omeneștii Struguri, nu dansează, Ci urlă și se zbat într-un noian de suferință, în fioroase flăcări mistuindu-se, 750 În fiare și în temnițe încercuiți 335 de ne-ncetate focuri, În hrube și genuni și umbre ale morții, în chipuri de amărăciune și de suferință; Tipsiile, Șuruburile și Rotile de cazna, Ferăstraie, frînghii, focuri și potopuri, Crudă bucurie a fiicelor lui Lúvah, care cu bice și junghére Jertfele-și sfîșie, și jocul cel de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ginnunga gap. Iată ce spune Jakob Grimm despre această concepție: "Înainte de crearea cerului și pămîntului există o uriașă prăpastie, gap (hiat, căscare), numită cu emfaza gap ginnunga (hau al hăurilor) similar "haosului" grecesc. căci după cum caos desemnează în același timp genune și întuneric, la fel ginnungagap se pare ca desemnează lumea de ceață din pîntecele căreia s-au înălțat toate lucrurile". ["Vor erschaffung des himmels und der erde war eine ungeheure kluft, gap (hiatus, gaffen), mit verstärktem ausdruck gap ginnunga (kluft
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cu lanțuri lungi de diamant și cuie/ De diamant ei îmbinară totul,/ Prea mult, o, mult prea mult să dăinuiască!/ Făcuseră că într-un spațiu strimt/ Hotarul Lumii ăsteia să treacă/ Pe lîng-al Cerului empyrean,/ Aflîndu-se la stînga Iadul, cu/ Genune lungă despărțit de ele." 65 (ÎI, 103) Principii discordante-ale Iubirii și-ale Urii: Blake reia teoria lui Empedocle despre originea universului: forțele universale eterne opuse ale iubirii și urii, atracției și respingerii. 66 (ÎI, 105) certitudine: Blake îi atribuie lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
13 iulie 1878), că dreptul invocat de el nu va avea câștig de cauză într-o Europă nepregătită să abandoneze ea însăși grundurile semibarbariei, cu atât să facă față celei asiatice. Nu-și mai rezervă nici o iluzie și caută semnele genunii care determină comportamentul Rusiei dincolo de spoiala unui pretins misionarism istoric. Le găsește începând cu articolul Tendențe de cucerire, publicat la 7 aprilie 1878. Se prefigurează intuiții ale filosofiei lui Lucian Blaga din Trilogia culturii, configurate în teoria matricei stilistice. Obsesia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
schimbului de noapte al poeziei”, când totul devine posibil sub cupola magicului „circ” nocturn, se cer descifrate într-un regim special al urgenței. Eul se află într-o competiție torturantă cu timpul, este înconjurat de semne fatale („lișițe negre”, „mâl”, genuni), himerele finitudinii îi solicită împotrivirea sau, dimpotrivă, acceptarea, potrivit unei tensionate dialectici a identificării cu elementele primare. Poemul liminar al ultimului volum are tonalitatea gravă a epitafului: „pe urmele lăsate de Iisus pe ape / pătrund în eter / cu fiecare clipocit
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
pornește în acea fascinantă călătorie și, dacă îmi amintesc bine, „Vedea ca-n ziua cea dintâi/ Cum izvorau lumine." Ca-n ziua cea dintâi; ziua cea dintâi este ziua creației, când izvorau lumine. Sau, Părintele îi spune: „Hyperion, ce din genuni/ Răsai c-o întreagă lume". Nu odată cu lumea, ci cu lumea după el. Deci participant la actul creației. Iar în dialogul pe care el, Hyperion, îl are cu Părintele, cu cel pe care el îl numește Părinte și-i cere
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
de claritate. Trăsătură neabătut respectată, după cum se va vedea, pe întreaga sa înaintare în aprofundarea alcătuirii operei poetice a mitropolitului Dosoftei. Întrebarea își primește răspunsul în chiar primul paragraf al vegheat alesului titlu, parte din psalmul 103, "Preste luciu de genune...", cu care se deschide cartea. Psalm ales de autor să o și sfârșească, "închizând astfel, scrie Dan Buciumeanu, cercul ei hermeneutic cu aceeași referință la poetica tăcerii cu care s-a deschis." Suplu aplicat "naturii poeticului", deprins din traducerea mitropolitului
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
Rigoarea științifică e străbătută de striațiile dulci-amărui ale minusculelor tristeți și ale miniaturalelor refulări pervertite în nostalgie. Nespusul concurează aproape patetic cu geometriile demonstrației fără fisuri. Volumetrica scrisului divulgă în cele mai neașteptate momente prelingeri tandre și alunecări mierii în genuni curbe de subconștient, în cuiburi mici de liminarități, adesea în răspărul voinței autorului. De aici nevoia de poezie, nici ea lăsată de capul ei să-și exubereze fără cenzură frivolitățile. Îmbujorările se simt la tot pasul. Cel mai sever cenzor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
Trupuri strivite sub copite iuți, Sarmați și daci, În zale sau În zdrențe, Din cei văzuți, știuți și neștiuți. Dar după ce cortina s-a lăsat Peste această mare scenă-a lumii, După ce morții fost-au numărați Și ridicați pe marginea genunii, Temutele armate-n solzi de pește Și-au strâns rămașii lor, pe cai gonind, Iar cei de-aici aprins-au iarăși vatra Să țină piept puhoiului venind. METOPĂ III Ce steag de luptă fost-a mai faimos Ca steagul «draco
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
meu mare chircindu-se străbăteam necuprinsul gata mereu să-l ating și clipa lovindu-mă de sus până jos o neînsorire a lumii izgonindu-mă tot mai departe Miracol Aceeași viața neliniștită o regăsesc în frunzele toamnei nufărul din adâncul genunii mă ispitește lacrima sevei plutește în sânge mereu imperii de frică aeriană îmi suspendă surâsul zorile rămân o promisiune greu de îndurat mâna adună un pumn de lumină improvizată o tandrețe obscură va întregi miracolul zilei de azi
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
oprire și fără margine, înaintînd în acea nețărmurire, înaintînd mereu, în vecii vecilor? Cînd se gîndea așa, îi venea amețeală; de parcă în loc să zacă pe spate cu ochii la cer, ar fi plutit cu brațele întinse, ca o pasăre, deasupra unei genuni albastre, uriașe, ținut deasupra ei de nimic, de vînt, de aer (...) ... nu se vede nimic decît un gol albastru, străfunduri fără țărm, prin care șuieră vînturi nevăzute și neauzite". De la pagina 37, rîndul 44, din varianta lui Dumitriu, și de la
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
ici pe colo doar câte-un grămătic se minuna prea tare făcând să i se topească și roua răcoroasă de-atâta inspirată levitare chiar Verbul, neprihănit, se opri o clipă și adăsta din neîncetata-i descălecare să vadă cum arată genunea vocalelor pe cale de transfigurare și chiar uita de sine și de atât uman prezent incoerent și indecent ci doar o învrăjbire a vreunui zgomot surd l-ar fi făcut absent din martor omniprezent. Comedia erorii Când ne cuprinde în grabă
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
vâlvătăile pârguite-n iureșul transfigurării. Nicio umbră nu le tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt în peisajul uimirii și nimeni în preajmă care să-i ispitească ardoarea întrupării făcând ca Verbul să se irosească în atât de clara viziune a genunii și nicio adiere nu se-nfiripa doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a nu se înstrăina complet și să nu fie surprins de omnitudinea pustie copleșit de-o stranie vacuitate precum focul interior e privegheat de
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
al Fiului și al Duhului Sfânt închipuind o lume. Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului alunecos precum simulează fecundarea șarpele Uroboros. Scanare a imaginii pe interfața genunii și fără urmă de întrupare doar simulacre ale făpturii și papirusuri scorojite în ardoarea literei de a se refugia în cuvânt. Prin rostire se întrupează sensul nestatornic precum și eroarea atât de seducătoare prin arvuna înavuțirii fictive așa cum zerourile adăugate nu
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
se poartă dezgroapă rădăcini aprinde focul îndeamnă vita-n jug visând norocul cu pânea din secara morții moartă (stihia mea). O, Mamă, vin cu boabe într-un ulcior golit de-nțelepciune după credință sunt amare roabe căderea tânguind-o în genune prin vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat în tine. Jos înnecată-n umbra ei femeia înlăcrimată cere îndurare simțind înalte tunetul scânteia scânteia/fiu în greaua lui
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
Thule n-a încetat să-și pîlpîie licărul amețitor în mințile de cea mai vastă anvergură, în imaginații ale unor poeți de prelung și neînfrînt răsunet, de la Vergilius la Goethe. În răspăr cu geografiile cazaniere, saltul oricît de riscat, peste genuni ce pironesc privirea, nu tinde numaidecît să ne despartă de un aici primordial, ci mai degrabă să-l dilate pînă a deveni intens stimulator, vînzolit de aripi înalte. Prevențiuni, legate de un scrupul al localizărilor cu orice preț, n-au
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
fiind anulate de Maiorescu în ediția princeps. Autorul studiului se oprește asupra cuvintelor-cheie, ca ochi și mai ales asupra lui adânc, "al cărui nucleu semantic a întins valențe afective în toate direcțiile". Sintagma stilistică împreună cu noapte sugerează "neantul, haosul primordial, genunea, neființa", ca în scrisoarea I ("Noapte-adâncă a veciniciei el în șiruri o dezleagă") sau în La steaua: Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adâncă." Adjectivul e folosit și adverbial, "condensând în el un nucleu semantic mai încărcat" (Luceafărul
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Varianta Anania: Întru’nceput a a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Dar pământul era nedeslușit și ne’mplinit; și întuneric era deasupra genunii; și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!“. Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă; și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Varianta Broșteanu&Băltăceanu: La început a
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
cadaverice, cu simbolurile altor vremi, altor peisaje și altor religii. Iată o mostră din Visări budiste: "Mai îți aduci aminte ce falnic tu, condorul,/ Îți părăseai cuibarul acoperit, de stînci?/ Deodată întinzîndu-ți aripa îți luai zborul,/ Iar eu, rotind deasupra genunilor adînci,/ Cu penele zbîrlite îmi așteptam odorul." Sau din Corăbiile din port plecat-au cîte una: "Corăbiile din port plecat-au cîte una/ Și nu s-au mai întors, deși pe valuri luna/ În urmă zugrăvesc lungi pîrtii argintate/ Ca și cum
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
și fețifrumoș i. Cum spuneam la început, nu intriga, al cărei epilog se anunță ca ineluctabil, prevalează, ci climatul de opresiune, de încarcerare, de așteptare și senzația de rău ce ne însoțește lectura. Există într-adevăr în această scufundare în genune o grea cumpănă a ființei umane, ce-i exasperează până și pe cei mai lucizi dintre noi. J.C. Oates ne pune față-n față cu angoasa noastră comună, și anume aceea de a ne vedea moartea cu ochii, în singurătate
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
tânguire a eroului aflat la ananghie în minunata formulare a timișoreanului: "Slută ești, vreme! Treci peste oameni și lor li se pare că nu-i atingi, dar abia când au răgaz să privească în urmă bagă de seamă cum prăbușești genuni între cei care au fost și cei care sunt. Și cum îi acoperi cu scârnă, și cum din sufletele lor faci haznale. Căci marile năzuințe rămân mereu neîmplinite, iar cei ce stăruie în ele fie sunt luați în râs, fie
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
tot crește se spulberă/ cenușă a vieții purtată cîndva de puternica undă./ Ne scufundăm în uitare/ și lacrimi de pulbere curg/ din foștii noștri ochi pe fostele chipuri” (Uitare). Solitar „în pustiul rațiunii”, țipînd pentru a se sprijini „de zările genunii”, poetul își rememorează viața populată „de-acele spectre vagi/ cu visul lor bizar de a fi” (Piramida). Spre a mărturisi compasional: „Mi-a fost milă/ de atîta rîvnă de a fi” (ibidem). „Rîvnă” semnificînd la Ilie Constantin un efort nedus
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Edward Sava Au proliferat în ultima vreme expozițiile de mici dimensiuni, centrate în jurul unei lucrări de multe ori extrase din genunea anonimatului. Motivele sunt în primul rând economice. Costul prohibitiv al transportului și al asigurărilor a făcut ca organizarea unor manifestări de amploare, cu exponate împrumutate din diferite colțuri ale lumii, să devină tot mai dificilă. În aceste condiții, o expoziție
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
legile să fie date peste cap și din care să iasă la suprafață doar marile freamăte ale iubirii, prieteniei și fidelității?” Dacă tentația absolutului ne proiectează în extazul sferelor celeste ce sfidează modesta condiție umană sau ne aruncă, dimpotrivă, în genune, în hrubele întunecate ale unor atrocități spirituale în care sălășluiește subumanul - simțul relativității ne ajută să ne întoarcem pe pămînt: vindecați de marile dezamăgiri, despovărați de iluzii, pătrunde în meditația asupra vieții un strop din amărăciunea Ecleziastului. Este experiența faustiană
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]