933 matches
-
trimis ajutoare la toate locurile sfinte ale Răsăritului. În toată lucrarea sa, Voievodul Constantin Brâncoveanu a fost susținut de soția sa, Marica Brâncoveanu. Amintim În acest sens, tipărirea de cărți În limbile română, greacă, slavă și chiar arabă, turcă sau georgiană; crearea stilului arhitectural caracteristic epocii, care va purta numele domnitorului ctitor, dezvoltarea artelor decorative, ctitorirea de biserici și mănăstiri. De asemenea, doamna Marica se ocupa de averile Brâncovenilor, pe care le administra cu pricepere. Voievodul Constantin și doamna Marica Brâncoveanu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Georgiana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92316]
-
susținând financiar și diplomatic pregătirea tinerei generații de cadre În școlile europene. În 1689 l-a adus de la Istanbul pe Antim Ivireanul, viitorul mitropolit, sub Îndrumarea căruia s-au tipărit numeroase cărți românești, grecești, slave și chiar arabe, turcești și georgiene. Constantin Brâncoveanu a Înființat În 1694 Academia domneasca din București, o școală superioară „colegiu public pentru pământeni și străini” având ca limbă de predare greacă veche, În clădirile de la mănăstirea Sfanțul Sava. În 1707 a reorganizat-o, numind În fruntea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
nr. 7, 20 iulie 1943. Idem, În goana aripilor albe (fragment), în "România aeriană", an XVII, nr. 1, ianuarie 1943. Horia Turcanu, Zburătoarea, în "Formula As" nr. 579. Valentin Iacob, Amintiri cu regine și prințese, în "Formula As" nr. 607. Georgiana Leancă, Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă". Interviu cu doamna Mariana Drăgescu, pilot al "Escadrilei Albe" în timpul celui de-al II-lea război mondial, în "România literară" nr. 29 / 28 iulie 3 august 2004. Neculai I. Staicu, Calvarul parașutistei-pilot Smaranda
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
frumoși, ca-n întreagă Georgia, țara cu cei mai frumoși oameni pe care i-am întîlnit pe unde-am colindat. Ieșim dintr-un parc uriaș și Guram dă nas în nas cu un prieten, Gheorghi. Îmbrățișări, prezentări și lucru tipic georgian invitație pentru cină la familia amicului. Cu o precizare, de care oricum nu mai era nevoie, fiindcă remarcasem deja: Gheorghi nu vorbește rusește! În toată conversația, Guram ne fusese tălmaci. Mare ciudățenie, în plin imperiu sovietic! Gheorghi ne explică, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de ani, este un nume obișnuit. Totuși, chiar și pînă azi, a rămas singura pe care am cunoscut-o personal, cu acest nume. Dar nu am ținut legătura cu ei și nu știu ce-au mai devenit. Cum reușesc femeile georgiene să pregătească mesele acelea absolut pantagruelice într-un timp record, n-am să-mi explic niciodată. Mai trăisem asemenea desfășurare de forțe cu ocazia drumurilor noastre în Caucaz, dar seara aceea depășea orice limite. Inutil să încerc s-o descriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nu mai are odihnă din 1990 încoace, de când între Rusia și Georgia (sau Gruzia după numele său sovietic) "prietenia de nezdruncinat" se zdruncină tot mai rău. Știe toată lumea că Stalin, pe numele său adevărat Iosif Djugașvili, nu era rus, ci georgian, și nici măcar georgian sadea, ci minoritar dintr-un grup etnic neînsemnat care locuia în orășelul Gori și împrejurimi. Acest fost seminarist, mic de statură, cu mâini scurte, mustață stufoasă și care n-a reușit niciodată să vorbească rusește fără accent
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
țară din partea unor popoare cu care se află în contact de multă vreme. Mă gândesc la dragostea sinceră pe care au avut-o, și o au, sârbii pentru Rusia și ruși și la antipatia pe care o au pentru aceștia georgienii, de exemplu, dar și mulți cetățeni din statele baltice. Nici polonezii nu suferă din dragoste pentru Rusia, în timp ce ucrainenii au sentimente amestecate. Despre sentimentele românilor față de ruși, despre cauzele și evoluția acestora, am vorbit altă dată. Azi, doar despre sentimentele
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
în numele principiului generos al suveranității sale ca stat și al dreptului la integritate teritorială. Desigur, aceasta în cazul în care Osetia de Sud este, realmente, parte integrantă a Georgiei. Rezultatul: Rusia a intervenit rapid, a respins ca în joacă armata georgiană, a ocupat o parte a Georgiei, iar acum demonstrează un adevăr paradoxal și anume, că este mult mai greu să te retragi fără să te împiedice cineva decât să înaintezi prin luptă. Rusia a respectat cutuma marilor puteri de care
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
fi foarte anevoioasă. Dovadă stă summit-ul de luni, 1 septembrie a.c., al UE consacrat Georgiei. Ce au hotărât, în esență, aceste VIP-uri politice ale Europei? Au condamnat, la unison, recunoașterea, de către Rusia, a independenței celor două provincii separatiste georgiene și, de asemenea, reacția "disproporționată" a Rusiei la acțiunea Georgiei în Osetia de Sud. Au amânat negocierile pentru un parteneriat strategic întărit cu Rusia până ce trupele rusești se vor retrage pe pozițiile avute anterior datei de 7 august. Sarkozy și
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și cât vor cotiza. Nu înțeleg prea bine cu ce-i va ajuta pe georgieni un regim mai blând al vizelor. S-ar putea, dimpotrivă, să aibă loc un exod al acestora spre Vest, și nicidecum o revigorare a economiei georgiene. Primirea Georgiei în UE a rămas în coadă de pește, iar în parteneriatul cu UE sunt incluse și Ucraina și Moldova. Misiunea de observare și reprezentantul special nu vor putea rezolva problema, ci vor contribui doar la rezolvarea unor crize
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
nu a recunoscut independența Osetiei de Sud și a Abhaziei s-a dovedit a fi consecventă, neaplicând precum Rusia unități de măsură diferite. Amintim că Rusia nu a recunoscut Kosovo invocând principiile dreptului internațional, dar a recunoscut cele două republici georgiene,prin încălcarea aceluiași drept internațional. A fost și turneul fulger al lui T. Băsescu în cele cinci țări din zonă. S-a spus că el a avut un mandat din partea UE să facă această vizită, să culeagă informații de la fața
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
T. Băsescu în cele cinci țări din zonă. S-a spus că el a avut un mandat din partea UE să facă această vizită, să culeagă informații de la fața locului, să constate, "pe viu", care este poziția țărilor respective față de criza georgiană și apoi să raporteze la Bruxelles. Nu știu cât adevăr există în această teorie cert este că vizita a fost făcută, iar apoi președintele a mers și la Bruxelles. Mă gândesc că, dacă a avut, într-adevăr, această misiune, apoi aceasta sigur
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
la zid de mass-media internațională din pricina războiului cu Georgia, UE, în loc să adopte sancțiuni, a decis doar să amâne negocierile cu Rusia pentru un parteneriat întărit, negocieri care vor fi reluate pe 2 decembrie a.c. Între timp, bineînțeles, aprecierile privind criza georgiană s-au nuanțat, unele țări din UE adoptând chiar punctul de vedere al Rusiei. În aceste condiții, este greu de crezut că o politică energetică comună a UE ar mai fi posibilă. Și totuși, joia trecută, la Bruxelles, a fost
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
era sub cerul Caucazului. Legendele create de populațiile de la poalele versanților masivi au lăsat imaginea uriașului încătușat, din Kuban până în Armenia acesta era reprezentat de Amirani (izbitor prin asemănarea cu Prometeul grecilor). Acest Amirani, așa cum ne este înfățișat de caucazieni (georgieni, armeni, azeri, ceceni ș.a.) este eroul cu nimic mai prejos decât cel care a "furat focul și l-a dăruit pământenilor". Citind "Prometeu sau Caucazul", cartea lui Georges Charachidze, mi-am amintit de frumoasa excursie din Armenia (țara de-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Giovanni Casadio (Universitatea din Salerno), Frantz Grenet (École Pratique des Hautes Études) și Jean Kellens (Collège de France). Constelația benefică a acestei apariții ar fi incompletă fără gândul către domnul Arion Roșu (Versailles); căci în opera și viața acelui Constantin Georgian, reconstituite pentru prima oară de domnia sa în anii ’50, se prefigurează poate cel mai clar alianțele care fac lizibilă o asemenea ediție pentru noi astăzi. Atașamentul câtorva prieteni a însoțit constant și vital, din apropiere sau depărtare, constituirea acestui volum
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dosare ale unui spion sovietic de la Stockholm care folosise mai multe limbi, dar mai ales limba sa maternă, armeana; am putut să-i citesc scrisorile în armeană, dar și să descifrez mesaje scrise în diverse limbi cu litere armene sau georgiene. Această afacere era în toi la începutul lui ianuarie, când a sosit scrisoarea dvs. și când mergeam des la Stockholm pentru a colabora cu „siguranța” noastră. În fine, faptul a devenit public, iar individul a recunoscut că descifrările mele sunt
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
-i convine camera? Nu înțelege nimeni ce vrea, nici recepționerii. Îi respectăm tăcuți dreptul la diferență. Stăm cu bagajele împrăștiate în holul hotelului și așteptăm, chiar dacă majoritatea dintre noi sunt nerăbdători să vadă Madridul nocturn. Mă uit amuzat la scriitorii georgieni - temperamente explozive - cum stau liniștiți cu fețele în palme și încearcă să facă abstracție de ceea ce se întâmplă. Situația se limpezește după minute lungi de „parlamentări”, atunci când colegul nostru din nord, calm și tenace, își impune punctul de vedere. Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a înregistrat-o un scriitor din Slovacia, Peter Pistanek, căruia i s-a subtilizat un laptop superperformant, de câteva mii de dolari. Acum este prima dată când este spartă o cameră de hotel. Ce surprize ne mai așteaptă?... Tânărul scriitor georgian Lasha Bugadze, de doar 20 de ani, dă un interviu în germană unui post de televiziune. Lasha a prins Trenul Literaturii în ultima clipă, înlocuindu-l pe un scriitor mai în vârstă, care a abandonat din motive de sănătate. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Lasha Bugadze, de doar 20 de ani, dă un interviu în germană unui post de televiziune. Lasha a prins Trenul Literaturii în ultima clipă, înlocuindu-l pe un scriitor mai în vârstă, care a abandonat din motive de sănătate. Tânărul georgian este destul de tăcut, nu l-am văzut să participe la discuții și nici să citească în fața publicului, iar în discuții particulare se recomandă cu multă încredere drept dramaturg. Mi-a spus că îi place mult Eugen Ionesco. „Scrii teatru absurd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ciudată între mai multe tendințe ale teatrului contemporan, peste care „aruncă” mituri locale, destul de insolente. Are câteva piese traduse în rusă și-mi va da să le citesc. Un alt georgian, de care am mai amintit, Lasha Bakradse, attendent-ul grupului georgian și moldovean, ne oferă toate informațiile pe care trebuie să le cunoaștem odată sosiți în alt oraș. Lentoarea cu care se mișcă m-a enervat pentru început: aflăm printre ultimii programul manifestațiilor. Lasha însă „recuperează” reconfortant, pe un teren mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fapt, în trei, câte au fost rezervate oaspeților din Trenul Literaturii. De data aceasta, nimerim într-un han mic și cam sărăcăcios, nu cred că are nici două stele, cât este indicat pe placa de la intrare. Lascha Bakradze, attendent-ul nostru georgian, se scuză pentru această „repartiție” mai puțin fericită, dar n-a putut obține locuri mai bune. Hanul se cheamă Zbyszko și are camere numai pentru două persoane: paturi joase, de campanie, câte un ștergar și, slavă Domnului, televizor. VITALIE CIOBANU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lac mare, dar peste tot sunt plasate panouri-avertisment că apa nu este curată. Este o formulare destul de benignă - apa e într-adevăr foarte murdară, pete de ulei la suprafață și un miros care te alungă cât mai departe. Mucalitul scriitor georgian Giorgi Achwlediani, care inspectase împrejurimile înaintea mea, m-a sfătuit, glumind, că dacă mă hotărăsc totuși să intru în apă, să nu mă îndepărtez mult de mal, că s-ar putea să dau de epava vreunui submarin atomic. Vorba lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îngrijit, se vede că s-au făcut investiții, mai multe decât la Sankt-Petersburg. 6 iulie, joi VITALIE CIOBANU: La micul dejun, ni se servesc prăjiturile nemâncate de-aseară. Nu se atinge nimeni de ele, nici în dimineața aceasta. Colegii noștri georgieni le iau la întrebări pe chelnerițe, cu o încruntare tipică de munteni ce nu admit compromisul, iar fetele nu au decât un răspuns standard: acesta este meniul, nu ele răspund de calitate, reclamați la recepție. Hotelul Rossia nu este privatizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
O excursie cu autobuzul prin oraș. Monumentul lui Petru I pe catarg, autor: „celebrul” Zurab Tzereteli - protejatul primarului Lujkov (celovek v kepke, adică „omul cu șapcă”, cum îi spune în batjocură Berezovski, influentul oligarh,). Tzereteli este un sculptor de origine georgiană, bogat și influent, care a „turnat” mai multe asemenea monumente în Moscova, scandalizând intelectualitatea, deși statuia lui Petru I nu arată deloc rău. Sunt, cu siguranță, altele care frizează kitsch-ul. Catedrala Hram Hrista Spasitelea, reconstruită din temelii după 1989
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ajuns să știe că i-am prins mesajul. VASILE GÂRNEȚ: Cocktail la Ambasada Franței la Moscova, oferit de ambasadorul Claude Blanchemaison. Un bun prilej să ne revedem între noi, scriitorii, după aproape două zile petrecute la Moscova. Au reapărut colegii georgieni, pe care nu i-am zărit de la sosire. Ucrainenii. Uite-l și pe „moscovitul” Chingiz Abdullayev, și-a schimbat din nou costumul. Chingiz ne impresionează, dar ne și intimidează, cu garderoba sa extrem de scumpă. Sunt prezenți la recepție și câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]