2,818 matches
-
Manole”, „Curentul”, „Chemarea vremii”, „Vremea”, „Revista limbii și culturii germane”, „Dacia rediviva”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Symposion”. Un curs de istorie a literaturii germane, ținut de I. în anii 1946-1948 și multigrafiat pentru uzul studenților, pune un deosebit accent pe mitologia germanică și pe noile orientări ale comparatisticii, urmărind circulația motivelor în spațiul cultural occidental al Evului Mediu. O sinteză a preocupărilor sale de o viață este Istoria literaturii germane (1968), care inaugurează o proiectată serie de lucrări destinate informării publicului românesc
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
de o viață este Istoria literaturii germane (1968), care inaugurează o proiectată serie de lucrări destinate informării publicului românesc. Concentrând materia mai multor cursuri universitare, dar evitând expunerea didactică, cartea se deschide cu un capitol despre Familia limbilor și popoarelor germanice, care oferă cititorilor, într-un stil cursiv și agreabil, o informație de tip enciclopedic. Autorul indică în prefață intenția de „a scoate periodizarea de sub semnul ideologiei burgheze” și alege soluția de a trata literatura germană a anilor 1933-1945 urmărind trei
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
București, 1946; Istoria literaturii germane. Clasicismul (1748-1832), București, 1948; Istoria literaturii germane. Cultura și literatura epocii cavalerești-curtenești (1150-1300), București, 1948; Istoria literaturii germane. Epoci și personalități, București, 1948; Istoria literaturii germane, București, 1968; Walhalla și Thule. Mituri și legende vechi germanice, I-II, București, 1977. Traduceri: Heinrich Zillich, Concediul, București, 1940; Friedrich Schiller, Teatru, I, București, 1955 (în colaborare cu Mariana Crainic); Halldor Laxness, Clopotul din Islanda, București, 1956; Theun de Vries, O stafie umblă prin Europa, I-III, București, 1957
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
Cultura” și terminat la „Mihai Viteazul” - în 1942-1949, a fost cursant al Școlii de Literatură „M. Eminescu” din București (1950-1951),apoi a urmat Facultatea de Filologie (secția limba și literatura română) a Universității din București (1951-1955) și Facultatea de Limbi Germanice (secția limba și literatura engleză) a aceleiași universități (1969-1972). Debutul în presă are loc în anul 1949 (în „Scânteia tineretului”, cu poezia Examene), iar prima carte, Cuvânt despre tinerețe, îi apare în 1953. Publică versuri, romane, reportaje, eseuri, scrie piese
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
cu Imperiul. Încă Tacitus, spre sfârșitul veacului I, făcea distincția între proximi ripae, care, sub impactul roman, practicau o economie monetară, și ulteriores sau interiores, la care domnea economia naturală 68. La rândul lor, învățații moderni au delimitat în spațiul germanic liber din Europa vestică și centrală mai multe zone unde, mai ales pe parcursul așanumitei „supremații romane“ în raporturile cu barbarii (secolele I-II, până la războialele marcomanice), aculturația s-a exercitat gradat, pe căi și în ritmuri diferite. Prima dintre ele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
I-II, până la războialele marcomanice), aculturația s-a exercitat gradat, pe căi și în ritmuri diferite. Prima dintre ele, largă de 20-40 până la 100-200 km, era situată la nordul Rinului și al Dunării Superioare și Mijlocii; ea încorpora unele formațiuni germanice (batavi, frisi, mattiaci etc.), fiind controlată sau supravegheată constant de statul roman prin formarea acelor agri decumates, prin ridicarea de castra sau alte construcții militare, prin staționarea de trupe și întemeierea de așezări. Cea de-a doua zonă îngloba triburi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
propagator asiduu al limbii și culturii române, autor de evocări, consemnări de călătorie și amintiri despre personalități și locuri din România și din țările romanice, autor de studii docte asupra limbilor acestor țări, dar și asupra unor limbi slave și germanice. La baza erudiției sale stau anii de liceu petrecuți în Franța, când a învățat latina (materie principală și la bacalaureat), franceza, germana, rusa. Reîntorcându-se în Suedia după moartea timpurie a tatălui său, se înscrie la Facultatea de Litere a
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
un anume loc, și pentru că suntem În cele din urmă ai unui loc. Avem destule exemple, În acest sens. L-ai pomenit pe Iorga. L-aș pomeni pe Ranke, cu mitul său despre pădurea germană care a fost leagănul triburilor germanice, aș trece la Turner, cu narațiunea despre frontiera americană, locul unde s-a desăvârșit nașterea adevărată a Americii, de unde a pornit renașterea americană, ca americanizare. Privit din această perspectivă, locul memoriei, al survenirii istoriei salvatoare și finale este solemn, aproape
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Traian, sub Antoninus Pius; sub Marc Aureliu, aceștia au ajuns până în Italia septentrională și trebuie să fi produs o serioasă îngrijorare în lumea romană care nu se mai confruntase cu invaziile lor de trei secole. În secolul al treilea, problema germanică (alături de cea persană) s-a agravat extraordinar de mult, cum nu se mai întâmplase până atunci, cel puțin până către 270; de la acea dată, imperatorii iliri și Tetrarhii au reușit să pună stavilă dezordinii care se propaga dinspre imensele frontiere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și apoi vizigoții (aceștia devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început în Galia meridională), Africa, ocupată definitiv de vandali începând cu anul 435 (anterior, ei se stabiliseră în Galia și apoi în Spania), Galia, traversată de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor invazii teribil de devastatoare, cum a fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor din 454 și cea a vandalilor din 455, rămâne guvernată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dar aceste efecte dezastruoase n-au fost generale și imediate peste tot. Barbarii au cucerit Galia treptat, și astfel, deși era inevitabilă apariția unor conflicte între elementul romano-galic preexistent, adică între păturile cele mai elevate, și cel invadator de origine germanică (conflicte când deschise, când latente), totuși cultura latină (atât păgână cât și creștină) a putut supraviețui și s-a menținut la un bun nivel artistic. De aceea, se poate spune că, în secolul al cincilea, Galia este regiunea Imperiului Roman
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
, Dan (13.V.1931, București - 14.IV.2008, București), critic și istoric literar, comparatist și traducător. Este fiul Ecaterinei (n. Tomescu) și al lui Vasile Grigorescu, funcționar. Urmează Colegiul „Sf. Sava” din București (1942-1950), apoi secția de filologie germanică a Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, obținând diploma în limba și literatura engleză în 1954. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954-1958), muzeograf la Muzeul de Artă al R. S. România (1960-1963) și
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
viață” a lui Kogălniceanu, TR, 1960, 22; Cornelia Maria Savu, Thomas Mann în România, „Curierul național”, 1995, 1229; Ioana Pârvulescu, De la Mann la Manolescu, RL, 1995, 16; Z. Ornea, Thomas Mann și România, RL, 1995, 33; Z. Ornea, În spațiul germanic, RL, 1996, 1; Mariana Lăzărescu, Das Rumänienbild im deutschen Sprachraum, „Allgemeine deutsche Zeitung für Rumänien”, 1996, 23 martie; I. Stanomir, „Germanii noștri”, LCF, 1999, 3; Z. Ornea, Un studiu imagologic, RL, 1999, 3. N.Br.
HANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]
-
se poate spune că reprezintă o apologie a livrescului, dar o apologie extrem de discretă, conjugată cu o frenezie vitalistă aproape cotropitoare, exprimată la rândul ei cu delicată voluptate. Fundalul poeziei îl constituie Sibiul natal cu tot ceea ce presupune el (spațiu germanic, interioare tipice, muzica lui Bach, marii scriitori). Undeva, mai departe, ca o legendă, ca un vis de artă, se întrevede Italia. Dar H. schițează propriul „tablou”: Sibiul, peisajul din jur, cotidianul se transformă în operă de artă văzută prin prisma
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
care nu se voia totuși naționalist - trebuie puse În legătură cu politica de represiune anticomunista practicată de „cealaltă Germanie” și cu caracterul internaționalist pronunțat al RDG, mai ales În primii săi ani, țară care oferea adăpost germanilor de pretutindeni, austriecilor sau elvețienilor germanici. Comuniști hotărâți să se despartă de tot ce reprezenta În istoria germană Prusia, pe teritoriul căreia se stabilise nouă republică și de le care noul stat avea să moștenească o serie de particularități, fondatorii RDG nu-și puteau găsi o
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
RICHTER, Konrad (28.II.1872, Berlin - 10.I.1941, București), traducător. Este fiul unui comerciant. Studiază filologia germanică la Universitatea din Berlin (va frecventa un semestru și la München), obținând titlul de doctor în 1893, cu o „analiză istorico-critică” despre variantele germane ale legendei Sfântului Cristofor, publicată în 1896 la Berlin. Candidează cu succes pentru ocuparea unui post
RICHTER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289282_a_290611]
-
XX-lea, lui Lucian Blaga, care dă și una dintre cele mai strălucite tălmăciri din Faust. Istoricul literar stabilește paralelisme, efectuează analize comparate ale versiunilor românești, urmărește bibliografia până în periodice și înregistrează receptarea critică. Profund cunoscător al literaturilor din spațiul germanic, R. s-a afirmat, începând cu deceniul al șaptelea, ca excelent traducător al unor opere de mare dificultate stilistică, aparținând îndeosebi prozatorilor din secolul al XX-lea: Alfred Döblin (Berlin Alexanderplatz), Hermann Hesse (Jocul cu mărgelele de sticlă), Hermann Broch
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
ȘAHIGHIAN, Alexandru Al. (13.ÎI.1950, București), germanist. Este fiul Mariei Șahighian, redactor și traducător, și al scriitorului Alexandru Șahighian. Urmează, la București, Liceul German (1957-1969) și Facultatea de Limbi Germanice (1969-1974). Va fi profesor la Liceul „Dimitrie Cantemir” din capitală (1974-1977), apoi redactor la revistele „Secolul 20” (1977-1994) și „Lettre internaționale” (din 1994). Debutează cu versiuni din lirica lui Eugen Jebeleanu în revistă „Neue Literatur” (1973), continuând să colaboreze cu
SAHIGHIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
mereu prezent, al relației cu familia. Sondarea limitelor existenței este o alegere mai reușită decât cantonarea în zona sentimentelor aflate în situații extreme. Complementar cu proza pentru copii și adolescenți, Ș. s-a implicat în traducerea unor povești din spațiul germanic și anglo-saxon (Richard Wagner, Friedrich Wolf, Peter Bichsel), a transpus romane de Robert Schneider (Frate somn) și Patrick Süskind (Porumbelul) ș,a. Are, de asemenea, o importantă contribuție în promovarea seriilor de opere complete ale clasicilor psihanalizei, Sigmund Freud și
STEFANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
Antoninus Pius; sub Marc Aureliu, aceștia au ajuns pînă în Italia septentrională și trebuie să fi produs o serioasă îngrijorare în lumea romană, care de trei secole nu se mai confruntase cu invaziile lor. în secolul al III-lea, problema germanică (alături de cea persană) s-a agravat foarte mult, cum nu se mai întîmplase pînă atunci, cel puțin pînă către 270; de la acea dată, imperatorii iliri și tetrarhii au reușit să pună stavilă dezordinii care se propaga dinspre imensele frontiere ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
stabilit suabii și apoi vizigoții (ultimii devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început în Gallia meridională), Africa, ocupată definitiv de vandali în 435 (anterior, ei se stabiliseră în Gallia și apoi în Spania), Gallia, străbătută de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor invazii devastatoare, cum au fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor din 454 și cea a vandalilor din 455, rămîne guvernată de împăratul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dar aceste efecte dezastruoase nu au fost generale și imediate peste tot. Barbarii au cucerit Gallia treptat, și astfel, deși era inevitabilă apariția unor conflicte între elementul romano-galic preexistent, adică între păturile cele mai elevate, și cel invadator de origine germanică (conflicte cînd deschise, cînd latente), cultura latină (atît păgînă, cît și creștină) a putut supraviețui și s-a menținut la un bun nivel artistic. De aceea se poate spune că, în secolul al V-lea, Gallia este regiunea Imperiului Roman
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
distinct ca într-un decupaj fotografic. Se perindă astfel prin copilărie, adolescență, tinerețe, maturitate sau bătrînețe, cîteva din personajele cărții în decoruri de sfîrșit de secol care devin pe nesimțite tot mai actuale. Descoperim o lume transilvană amestecată, mai ales germanică, sobră, fixată în reguli și moșteniri de familie, o lume în care irump personaje pline de vitalitate, negînd constrîngerile chiar minime, pe marginea tragicului. Primul "ciclu", pe care îl construim legând personajele de la o proză la alta, compune, pe sărite
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
alungate de Slavi - despre care nu se știa nici măcar dacă erau creștinați (!). De aceea, după invazia Slavilor în Peninsula Balcanică, începând de prin sec. XI-XII, cronicarii Bizanțului își însușesc denumirea generică slavă Vláhoï (prin care, cu secole în urmă, triburile germanice denumeau pe Romanii italici și pe care au preluat-o Slavii). Termenul slav a trecut în latină (Blacchi), s-a transformat în V(a)lachi, dând naștere chiar unor legende istorice (ostașii unei armate romane conduse de un general, Flaccus
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
bună seamă traduse din grecește. Toate aceste lucrări apăreau și erau circumscrise ariei balcanice - în care Veneția constituia o stea polară a civilizației Orientului. X. Ideea apartenenței la romanitate a venit, pentru Aromâni, ca și pentru Românii nord-dunăreni, din cultura germanică iluministă. începând din același sec. XVIII, Aromânii încep să emigreze spre nord, în Germania (Prusia) și în Austria: aceste două țări erau, atunci, în plină înflorire economică și constituiau teritoriile prielnice întâlnirilor culturale multietnice. Printre Aromânii care ajung în aceste
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]