KorAP: Find »[drukola/base=gerunziu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...23 >

563 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

complementare din nicoterese, dialect italienesc de sud): aceeași realizare morfofonologică nu garantează proiectarea aceleiași structuri sintactice. Putem ilustra pe scurt această idee prin comportamentul gerunziului și al infinitivului verbal fără a. Dacă se compară două dintre contextele de apariție a gerunziului verbal, se observă că aceeași formă apare în contexte sintactice diferite și are proprietăți diferite. În exemplul (145a), gerunziul apare în structura prezumtivului prezent și se ridică până la [Spec, TP]; în structura acestei forme, negația propozițională se realizează prin nu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
scurt această idee prin comportamentul gerunziului și al infinitivului verbal fără a. Dacă se compară două dintre contextele de apariție a gerunziului verbal, se observă că aceeași formă apare în contexte sintactice diferite și are proprietăți diferite. În exemplul (145a), gerunziul apare în structura prezumtivului prezent și se ridică până la [Spec, TP]; în structura acestei forme, negația propozițională se realizează prin nu, iar pronumele clitice sunt proclitice. În exemplul (145b), gerunziul proiectează o propoziție nonfinită și se ridică la [Spec, FINP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
contexte sintactice diferite și are proprietăți diferite. În exemplul (145a), gerunziul apare în structura prezumtivului prezent și se ridică până la [Spec, TP]; în structura acestei forme, negația propozițională se realizează prin nu, iar pronumele clitice sunt proclitice. În exemplul (145b), gerunziul proiectează o propoziție nonfinită și se ridică la [Spec, FINP]; negația este afixală, iar pronumele clitice sunt enclitice. Cele două forme nu au deci aceeași sintaxă, în ciuda aceleiași realizări morfofonologice. (145) a. Nul-o fi văzând de aici. b. Nevăzându

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1), condiționalul prezent (2) și perfect (3) bazat pe auxiliarul aș (perifraza condițională gerundivală este de asemenea atestată, (4))3 și viitorul 4 bazat pe auxiliarul voi (plus infinitiv (5) sau plus fi urmat de participiu (6) sau, mai rar, gerunziu (7))5. (1) a. I pa(k) spui domnietale ca mai marele miu de ce am înțeles și eu (DÎ.1521: I) b. Ș-au cugeta<t> să iasă din acea lume re și au făcut 10.000 de corabii și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vei fi lui arătându și mintiniș va da (DVT.1679−99: 322r) La fel ca în limba modernă, valoarea intepretativă a structurii se obține compozițional: auxiliarul/auxiliarele marchează valori de mod și modalitate, iar verbul lexical (infinitiv, participiu trecut sau gerunziu) marchează valori de temporalitate. Structurile de viitor cu gerunziu s-au specializat ca forme de prezumtiv / viitor epistemic (v. Zafiu 2009). Analiza structurilor cu auxiliar prezentată în §III.3.1.3 poate fi extinsă, așadar, și la româna veche. Despre

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1679−99: 322r) La fel ca în limba modernă, valoarea intepretativă a structurii se obține compozițional: auxiliarul/auxiliarele marchează valori de mod și modalitate, iar verbul lexical (infinitiv, participiu trecut sau gerunziu) marchează valori de temporalitate. Structurile de viitor cu gerunziu s-au specializat ca forme de prezumtiv / viitor epistemic (v. Zafiu 2009). Analiza structurilor cu auxiliar prezentată în §III.3.1.3 poate fi extinsă, așadar, și la româna veche. Despre structurile perifrastice care nu s-au păstrat în trecerea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
timp și reținerea trăsăturilor de mod; adăugând acestui factor și competiția dintre structurile de tipul (ii) și alte formații analitice și/sau sintetice, eliminarea diacronică structurilor de tipul (ii) este ușor explicabilă • structurile analitice în care verbul lexical este la gerunziu (funcționând, de fapt, ca participiu prezent), selectat de auxiliarul fi, sunt mai variate în limba veche și au un grad mai mic de sudură, dată fiind dislocarea frecventă a nucleului verbal (fi - XP - gerunziu) • auxiliarul fi, marcând modalitatea irrealis (Avram

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în care verbul lexical este la gerunziu (funcționând, de fapt, ca participiu prezent), selectat de auxiliarul fi, sunt mai variate în limba veche și au un grad mai mic de sudură, dată fiind dislocarea frecventă a nucleului verbal (fi - XP - gerunziu) • auxiliarul fi, marcând modalitatea irrealis (Avram și Hill 2007) este relativ consolidat în limba veche, fiind disponibil într-o serie consistentă de structuri perifrastice, mai mult sau mai puțin stabile; în majoritatea structurilor există tendința de a se selecta forma

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ca formă de manifestare particulară a gramaticii V2 romanice, iar existența acestor structuri poate fi interpretată ca un element care de fapt consolidează gramatica V2 în faza veche a românei • din cele mai vechi atestări, encliza pronominală generalizată arată că gerunziul propozițional prezintă opțiunea de deplasare V-la-C (i.e. V-la-I-la-C, după cum arată încorporarea adverbelor clitice și a negatorului afixal ne-, discutate în §2.1.3 infra); apariția gerunziului cu procliză pronominală foarte rară (27b) (Nicolae și Niculescu 2016): (27) a. Dici Arbănașul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
faza veche a românei • din cele mai vechi atestări, encliza pronominală generalizată arată că gerunziul propozițional prezintă opțiunea de deplasare V-la-C (i.e. V-la-I-la-C, după cum arată încorporarea adverbelor clitice și a negatorului afixal ne-, discutate în §2.1.3 infra); apariția gerunziului cu procliză pronominală foarte rară (27b) (Nicolae și Niculescu 2016): (27) a. Dici Arbănașul, apucându-se, carei scriu mai sus (DÎ.1595-96: XII) depărtându-ne de toate răotățile cealea ce să facu (Prav.1581: 237v) b. în trupu se ivind

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
inserat în [Spec,NEGP], deplasarea verbului la [Spec,FINP] prin mișcare de tip specificator-la-specificator va fi blocată de adverbul de negație nu. La fel ca în cazul românei moderne, propozițiile gerunziale negative verifică această ipoteză de analiză. Spre deosebire de formele finite, gerunziul selectează ca marcă de negație propozițională afixul ne- (31): (31) Și nepărăsind scaunul Părintelui, sălășuitu-Se-au în Vergură (SVI.~1670: 4v) Afixul ne- nu este afix lexical care creează antonime, ci un marcator al negației propoziționale, după cum arată fenomele de concordanță

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
neavând nemica duhovnicesc (SVI.~1670: 5r) b. Și-l luo pre îns, neapărându-i nimea, și mearse în Ierusalim (PI.~1650: 281v) c. Iară el, nepricepându-să nimica de acel cuvânt, să depărtă (VE.1703: 126r) Ridicarea obligatorie la C a gerunziului negativ se diagnostichează prin encliza pronumelor clitice, obligatorie în toate textele din româna veche (32b-c), (33): (33) a. Și înotămu, neprecepându-ne, până la o vreame și anu cu sorocu, cumu și ceia ce înoată pre mare cu precepătură (CC2.1581: 55-56

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și neputându-l găsi, s-au întors la tată-său cu mare jale, plângând și zicând că pre fiiul tău l-au mâncat pre drum un leu, și pre mulți oameni. (Sind.1703: 90v) Încorporarea semiadverbului aditiv mai în structura gerunziului negativ verifică ipoteza că în deplasarea la C verbul tranzitează domeniul flexionar (la fel și pentru gerunziul afirmativ, cf. (34c)); în exemplele următoare, semiadverbul aditiv mai se încorporează în structura gerunziului, precedând încorporarea afixului ne-: (34) a. de nevoie mare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pre fiiul tău l-au mâncat pre drum un leu, și pre mulți oameni. (Sind.1703: 90v) Încorporarea semiadverbului aditiv mai în structura gerunziului negativ verifică ipoteza că în deplasarea la C verbul tranzitează domeniul flexionar (la fel și pentru gerunziul afirmativ, cf. (34c)); în exemplele următoare, semiadverbul aditiv mai se încorporează în structura gerunziului, precedând încorporarea afixului ne-: (34) a. de nevoie mare nemaiputându suferi țara (ULM.~ 1725: 131v) b. Și până văzându că-l împunge, nemaiștiindu ce va mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Sind.1703: 90v) Încorporarea semiadverbului aditiv mai în structura gerunziului negativ verifică ipoteza că în deplasarea la C verbul tranzitează domeniul flexionar (la fel și pentru gerunziul afirmativ, cf. (34c)); în exemplele următoare, semiadverbul aditiv mai se încorporează în structura gerunziului, precedând încorporarea afixului ne-: (34) a. de nevoie mare nemaiputându suferi țara (ULM.~ 1725: 131v) b. Și până văzându că-l împunge, nemaiștiindu ce va mai răspunde, i s-au rușit obrazul ca focul de rușine și mai mult că

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
că toată curte au început a râde de aceasta alegire. (Bert.1774: 20r) c. Maiplodindu-să și înmulțindu-să și lățindu-să, s-au tinsu de au trecut și preste munte, la Ardeal (ULM.~ 1725: A-2f.3v) Diagnosticele de mai sus arată că gerunziul se deplasează la C și în structuri negative. Diferența dintre gerunziu, care se deplasează în mod liber la C în structurile negative, și formele finite, în cazul cărora negația blochează deplasarea la C (cu excepția calcurilor), constă în folosirea de mărci

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1774: 20r) c. Maiplodindu-să și înmulțindu-să și lățindu-să, s-au tinsu de au trecut și preste munte, la Ardeal (ULM.~ 1725: A-2f.3v) Diagnosticele de mai sus arată că gerunziul se deplasează la C și în structuri negative. Diferența dintre gerunziu, care se deplasează în mod liber la C în structurile negative, și formele finite, în cazul cărora negația blochează deplasarea la C (cu excepția calcurilor), constă în folosirea de mărci negative care au statut diferit: nu, cuvânt autonom, generează propriul grup

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
CP > NEGP > IP • negația propozițională realizată prin adverbul nu blochează în general deplasarea la C (inversiunea la dreapta negației este un calc, v. ex. (18)-(19) supra; v. §5.1 infra pentru discuții) • comportamentul negației propoziționale față de formele finite vs gerunziu verifică ipoteza că verbul se deplasează ca grup: adverbul de negație nu, generat în [Spec, NEGP] blochează deplasarea verbului la C (i.e. la [Spec, FINP]), ilustrând o situație clasică în care un element de un anume tip (un specificator al

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
susține ipoteza că deplasarea verbului în româna veche funcționează în același mod ca în româna modernă (i.e. prin VP-movement); diferențele diacronice vor deriva, astfel, din nivelul deplasării verbului: V-la-I generalizat în româna modernă, cu excepția imperativului pozitiv, a imprecațiilor și a gerunziului vs o gramatică mai liberă în româna veche, în care V-la-I este opțiunea dominantă, însă V-la-C este totuși bine reprezentată și la formele finite nonimperative (v. §3.2.2.4 infra). Cu alte cuvinte, nu modalitatea de deplasare a verbului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a centrului nu este disponibilă în gramatica limbii vechi, după cum nu este disponibilă nici în gramatica limbii moderne (v. §III.3.2). Astfel, în structurile perifrastice, auxiliarul rămâne in situ, iar verbul lexical (participiu trecut, infinitiv sau, mult mai rar, gerunziu) se deplasează în domeniul complementizator. 3.1.4.1. Deplasarea V-la-C prin inversiune V-AUX Discutând influența slav(on)ă asupra sintaxei românei vechi, Dragomirescu (2015a) subliniază faptul că fenomenele de inversiune V-AUX25 sunt prezente și în majoritatea celorlalte varietăți

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
observă că subjonctivul inversat nu induce o altă valoare prin comparație cu subjonctivul neinversat -; valorile multiple asociate cu inversiunea, care pot fi aduse doar sub umbrela unui mecanism foarte larg cum este forța asertivă; restricția inversiunii la contexte finite (cu excepția gerunziului, unde ridicarea V-la-FIN este obligatorie și se leagă de verificarea morfologiei gerunziale); asimetria propoziție principală / propoziție subordonată (v. §3.1.2 supra pentru limbile romanice; §3.2.2.2 infra pentru română); sub coordonare, preferința către inversiune în primul conjunct

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
3.1.2.3) a categoriei determinării, care presupune realizarea morfemului definit în proiecția în care se verifică definitudinea, proiecția DP. Fenomenul de ACORD la distanță este disponibil în grupul verbal și în alte situații, de exemplu în structurile cu gerunziu (169) și imperativ (170) cu procliză pronominală (v. Nicolae și Niculescu 2016). Atât gerunziul, cât și imperativul verifică trăsături din domeniul C: în mod obișnuit, gerunziul își verifică morfologia prin deplasare la FINP, iar imperativul verifică trăsătura [+directiv], tot prin

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în care se verifică definitudinea, proiecția DP. Fenomenul de ACORD la distanță este disponibil în grupul verbal și în alte situații, de exemplu în structurile cu gerunziu (169) și imperativ (170) cu procliză pronominală (v. Nicolae și Niculescu 2016). Atât gerunziul, cât și imperativul verifică trăsături din domeniul C: în mod obișnuit, gerunziul își verifică morfologia prin deplasare la FINP, iar imperativul verifică trăsătura [+directiv], tot prin deplasare la C; în exemplele de mai jos, procliza pronominală indică rămânerea verbului lexical

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
este disponibil în grupul verbal și în alte situații, de exemplu în structurile cu gerunziu (169) și imperativ (170) cu procliză pronominală (v. Nicolae și Niculescu 2016). Atât gerunziul, cât și imperativul verifică trăsături din domeniul C: în mod obișnuit, gerunziul își verifică morfologia prin deplasare la FINP, iar imperativul verifică trăsătura [+directiv], tot prin deplasare la C; în exemplele de mai jos, procliza pronominală indică rămânerea verbului lexical în domeniul IP și verificarea trăsăturilor din domeniul C prin ACORD la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
procesul de ACORD la distanță. Dislocarea se păstrează în structuri în care are ca sursă alte procese decât ACORDUL la distanță. 4.4. Relevanța fenomenului examinat Dispariția majorității structurilor bazate pe ACORD la distanță (dislocarea nucleului verbal, articolul hotărât inferior, gerunziul cu procliză pronominală) arată că angajarea în relații sintactice nonlocale (i.e. în condițiile în care diferiți constituenți apar între cele două unități - aflate în raport de c-comandă - care stabilesc relația de ACORD) nu mai este posibilă în româna modernă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]