856 matches
-
J.Popper și pe alții, Dumitru C.Micu pe Dumitru C.Micu, Mihai Gafița pe Mihai Gafița, George Munteanu pe George Munteanu și pe alții, Încât În final ai impresia că asiști la o pantomimă de salon, În care actorii gesticulează cu grație unii spre alții. Oricum o concluzie se impune și ne-o spune și Laurențiu TUDOR: „Întărirea spiritului autocritic, (Ă) fapt semnificativ pentru orientarea ideologică tot mai justă a criticilor literari de la Almanahul literar”. În fond, În urmă cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în activitățile de magie și vrăjitorie care, provenind dintr-o întoarcere a elementului refulat, fac în zilele noastre atâția adepți. A. Freud (1936/1993) relatează exemplul unei fetițe căreia îi este frică de fantome. Ea traversează holul întunecos de la intrare gesticulând bizar și explicându-i pe un ton triumfal frățiorului ei: „Nu trebuie decât să te joci prefăcându-te că ești fantoma care-ar putea veni”. Faptul de a gesticula echivalează, după A. Freud, cu o identificare cu obiectul exterior temut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îi este frică de fantome. Ea traversează holul întunecos de la intrare gesticulând bizar și explicându-i pe un ton triumfal frățiorului ei: „Nu trebuie decât să te joci prefăcându-te că ești fantoma care-ar putea veni”. Faptul de a gesticula echivalează, după A. Freud, cu o identificare cu obiectul exterior temut. Regăsim în acest comportament caracterul activ al identificării cu agresorul, pe care am putea-o califica drept un mecanism de degajare (Bibring, 1943) prin consecința sa: „Copilul se transformă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Era amuzant să-l văd pe vânzătorul de timbre trecând la câțiva centimetri de mine, fără să aibă habar de existența mea. Mă simțeam nu ascuns în culise, ci pur și simplu invizibil pe scenă, în mijlocul actorilor care-și recitau, gesticulând, rolurile. Emoția mea era un soi de beție foarte lucidă. Mi se părea că aud pulsația intimă a vieții occidentale în care trebuia să mă topesc. O astfel de fuziune avea discreta violență a unei posesii fizice. Trebuia să lupt
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
individ. Ea este expresia directă a nivelului de educație și cultură al persoanei respective, dar și un indicator al activității profesionale a acesteia. O mână poate fi și expresia emoțiilor: mâna leneșă și mâna nervoasă, mâna ascunsă sau cea care gesticulează etc. Trebuie să extindem calitățile și funcțiile psihomorale ale mâinii la trup În totalitatea sa. Trupul are o semnificație psihologică extrem de importantă. El este structura spațială, somatică, a sufletului. Dreapta și stânga sunt structuri orientate ale spațialității carnale. Se poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un pantof rătăcit. Tăcerea de loc părăsit dură Însă doar o clipă și apoi Groapa Neagră erupse din toate aleile și pragurile sale. Uită-te la copii! Cât sunt de mulți! Dintr-o dată, niște copii Începură să alerge pe lângă tramvai, gesticulând și țipând. Se jucau prinsa cu el, sărind pe șine. Alții se cățărau În spate. Desdemona Își duse o mână la piept. De ce au atât de mulți copii? Ce-i cu oamenii ăștia? Femeile mavro ar trebui să-și alăpteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
De obicei, În zilele de sâmbătă se instala În colț, Înconjurat de alți tineri. Uneori stătea pe un scaun rupt sau pe o ladă de cărbuni, timp În care Își ținea discursurile. Întotdeauna Își ținea mâna ridicată, fluturând-o sau gesticulând. Dar dacă se Întâmpla să mă vadă, pumnul ridicat i se deschidea și el Îmi făcea cu mâna. Îl chema Marius Wyxzewixard Challouehliczilczese Grimes. N-aveam voie să vorbesc cu el. Milton era de părere că Marius e o belea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe lângă gramofonul la care cele două ascultau marșuri de Sousa. Fantomele domnișoarelor Baker și Inglis bântuiau școala printre busturile și portretele adevărate. O statuie din curtea școlii le Înfățișa pe educatoarele cu ochelari Într-o dispoziție capricioasă, primăvăratică, domnișoara Baker gesticulând cu un gest de papă, ca pentru a binecuvânta aerul, În timp ce domnișoara Inglis (mereu În planul al doilea) se Întorcea să vadă ce Îi arăta colega ei. Pălăria cu borurile lăsate a domnișoarei Inglis Îi ascundea trăsăturile șterse. În singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că ei nu se înarmează chiar acum, când vorbim, și nu se pregătesc să reia școala din mâinile noastre și căldura vieții din noi. Acest colegiu, pe care l-am ocupat acum și care se află în mâinile noastre, zisei gesticulând, este singura noastră modalitate de a lupta împotriva unui inamic care ne grăbește sfârșitul și care, în mai puțin de cinci ani, va avea control nestăvilit asupra gândurilor noastre. Nu trebuie să lăsăm să se întâmple așa ceva. Avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
doar tot zei sunt, suspină abătut principele, doar că noi îi implorăm prin rugi și sacrificii să ne acorde sprijinul lor, în timp ce decăzuții ăștia folosesc ritualuri coercitive pentru a-i sili să le îndeplinească dorințele nesănătoase. Nesănătoase! urlă Livia isteric, gesticulând alandala din brațe. Nesănătoase, ăsta-i cuvântul! — Ho! Ce te-ai pornit așa? o calmează bătrânul. Femeia se oprește să-și tragă răsuflarea. Continuă apoi la fel de nestăvilit: — Cum e cu putință să vâri dragostea cu sila în sufletul unui om
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se oprește din ronțăit. Îi face semn din bărbie să con tinue. Ianuarius reia: De când au trecut în seama pretorilor, tot din tezaurul pu blic sunt luate fondurile alocate în acest scop... — Și ce-ai vrea? îl întrerupe posac împăratul. Gesticulează iritat. — Nu-i normal să ofer jocuri pentru fiul meu adoptiv, Tibe rius Nero? După ton, Iulius Ianuarius își dă seama că a reușit să-l ener veze. Vocea cezarului se înalță mânioasă. — Mai ales că e vorba să aducem
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că e o ușuratică. Doar fiindcă egoul său nu acceptă că inima ei a fost dată pentru totdeauna altuia. Unei umbre, e drept. Dar fără această amintire n ar putea trăi. Ca să umple tăcerea care începe să devină stânjenitoare, Agrippina gesticulează către cei prezenți: — Scuze pentru întârziere. Am venit imediat ce am fost înștiin țate printr-o scrisoare că dacă nu ne deranjează... Face o strâmbătură comică. — ...și dacă avem destul timp... Toți râd, bucuroși să alunge apăsarea. Cu un uruit ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dă cu pumnii în cap: — Din vina mea, pentru că am fost un dobitoc! Asinius Gallus rânjește. Bine măcar că recunoaște. Își dă jos picioarele. Se duce spre Libo și-l apucă de mâini: — Hai! Calmează-te! rostește poruncitor. Scribonius geme și gesticulează frenetic în continuare: — Dacă nu l-aș fi eliberat ca un bou pe taică-său, sau l-aș fi lăsat să devină peregrin deditic... Gallus ia loc lângă el și grăiește încruntat: — Cei ce intră în categoria dediticilor nu pot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aduce la sapă de lemn! se jeluie. De, îl ironizează Gallus. Pământurile tale s-au dus de mult pe tot felul de extravaganțe luxoase, iar veniturile astea fabuloase, în loc să le capitalizezi, le lași să ți se scurgă printre degete. Libo gesticulează agitat: — Gândește-te și tu! Chiar după ce achit taxa de 25% către stat, profitul e bunicel. — Cât de bun? întreabă Asinius cu ochi sclipitori. Începe să întrezărească noi perspective de afaceri. Libo ezită pentru o clipă, apoi se decide: — Să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amintească numele cuiva. Se întoarce atunci către nomenclator și acesta, după ce își consultă tăblițele de ceară prinse cu un lănțișor de cingătoare, îi șoptește iute cine e persoana. Stăpânul casei încuviințează cu un zâmbet și continuă să vorbească și să gesticuleze mecanic, în virtutea inerției. La un moment dat, îl aude pe Herodes Agrippa spunând destul de tare lângă el: — La voi audiența domestică nu se termină odată cu ora a doua, ca să ajungeți la sacrificiul de la Ara Pacis? Stăpânul casei sesizează ocazia din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este îngăduit slujitorului lui Jupiter să se atingă cumva de vreun mort ori să vadă trupe ostășești, cătușe sau lanțuri, în timp ce la ea rodia înseamnă fertilitate... — Cât de grațios îi flutură panglicile în jurul feței! îi scapă lui Paterculus. Furioasă și gesticulând violent, flaminica dă întruna din cap. Parcă mai degrabă aduc cu niște ciucuri, răspunde celălalt, sarcastic. Și el este subjugat nu atât de frumusețea, cât de vitalitatea Marciei Medullina. Femeia asta îți trezește pofta de viață, doar uitându-te la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roman. Asta e scuza ta generală, se posomorăște Tiberius. Cu toții suntem datori să renunțăm la viața noastră personală și să ne lăsăm conduși de tine către un Viitor de Aur incert. — Putea să devină avocat, țipă principele isterizat, sau senator... Gesticulează violent: — Chiar și guvernator de provincie... Se oprește scurt și scuipă disprețuitor la picioarele flaminului. Un gest care nu-l caracterizează. — A preferat în schimb să fie un versificator mărunt. Se strâmbă: — Un poetaș la modă. Împunge un deget acuzator
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ben, sunt atât de multe, încât e aproape imposibil să le cuprindă pe toate. ― Ia mai tăceți din gură, voi doi, spune Geraldine. În mine se aprinde ceva pentru că, deși pare prostesc, m-a alăturat lui Ben. ― Uite, zice ea, gesticulând înspre stradă. E un bar drăguț acolo. Dacă promiteți să nu vorbiți toată seara despre calculatoare, hai să mergem să bem ceva. Cine? Ben? Eu? Amândoi? Geraldine s-a uitat în lungul străzii atunci când a spus asta, iar eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dintre ei nu știe ce să mai zică, dar Ben e cel care umple primul tăcerea. ― Vino și tu dacă vrei. ― Mi-ar plăcea la nebunie! exclamă ea, răsuflând ușurată. Unde e? În timp ce scrie adresa, Lisa îi sare în față, gesticulând și strâmbându-se. ― E în regulă dacă o aduc și pe prietena mea, Lisa? întreabă Sophie în cele din urmă, în silă. ― Sigur, răspunde Ben, gândindu-se că la naiba, o să fie prea distrat ca să observe ceva. ― Minunat. Ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe lângă el. Peduzzi se opri În fața unei vitrine pline cu sticle și-și scoase sticla goală de grappa din buzunarul interior al vechii sale haine militare. — Să luăm ceva de băut, vin de Marsala pentru signora, orice, ceva de băut. Gesticula cu sticla-n mână. Era o zi superbă. — Marsala, vă place Marsala, signorina? Vreți niște Marsala? Soția Îl privea Încruntată. — O să trebuiască să-i faci pe plac, spuse ea. Eu nu-nțeleg nimic din ce zice. E beat, nu? Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să te-ntorci, spuse soția. Bineînțeles că tu trebuie să mergi până la capăt. — Vrei să te-ntorci? Întoarce-te, Tiny. — O să rămân cu tine. Dacă tot intri-n pușcărie, măcar să intrăm amândoi. Făcură o curbă strânsă pe mal și Peduzzi gesticulă spre râu, cu haina fluturându-i În vânt. Râul era noroios și avea o culoare maronie. În dreapta era un morman de gunoaie. — Zi-mi În italiană ce vrei, spuse tânărul domn. — Un’ mezz’ora. Piu d’un mezz’ora. — Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șampanie. Avea o Întâlnire la doișpe, la Maxim. Și până la urmă cine mai erau și ăștia? Puști și haimanale. O grăma’ de haimanale. Își Îndesă carnețelul În buzunar și-l privi pe Manuel, care stătea mai degrabă singur În arenă, gesticulând, cu pălăria-n mână, un salut adresat unei loji pe care-no vedea deloc, undeva sus, În tribunele Întunecate. Tot În arenă, taurul stătea liniștit, privind În gol. — Domnule președinte, dumneavoastră vă dedic acest taur și publicului din Madrid, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aruncă de aproape cu o sticlă goală de șampanie. Îl lovi În picior. Stătea acolo, privind În Întuneric, de unde veneau toate chestiile alea. Și apoi ceva fâșâi prin aer și căzu lângă el. Era sabia. O Îndreptă pe genunchi și gesticulă cu ea către mulțime: — Mulțumesc, spuse, mulțumesc. Ah, jigodiile dracu’! Jigodii Împuțite! Ah, ale dracu’ scârbe și jigodii Împuțite! Alergând, dădu cu piciorul Într-o pernă. Și uite-l și pe taur. Neschimbat. Foarte bine, jigodia dracu’! Îi trecu muleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trezi deasupra taurului. Taurul se clătină cu el În spinare și păru că se scufundă. Și apoi se trezi singur În picioare. Privi taurul care se prăbușea Încet pe o parte și apoi căzu brusc, cu picioarele-n sus. Apoi gesticulă către tribună, cu mâna Încălzită de sângele taurului. Așa, scârbelor! Vru să spună ceva, dar Începu să tușească. Era o tuse fierbinte și Înecăcioasă. Se uită În jos, căutând muleta. Trebuia să se ducă să-l salute pe președinte. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Bennie, când domnișoara Rong Îi spuse de amendă. Însemna mai puțin decât o amendă pentru parcare neregulamentară În San Francisco. Toată lumea a scos din pungă banii, bucuroasă să scape doar cu atât. Când i-au Înmânat teancul șefului, acesta a gesticulat și a strigat din nou la domnișoara Rong. A ridicat banii să-i vadă toată lumea, i-a lovit o dată cu palma arătând cu degetul spre spatele autocarului, la fețele nedumerite Întoarse spre el și apoi i-a mai lovit o dată. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]