1,669 matches
-
în spicul grâului și undeva în depărtare sămânța se visează iarăși floare curtată de brazdele unui ogor Rod de aducere aminte de lan bătut de vânt și ploi mărunte de soi îmi vin acum în minte câmpiile pământului îndurător Stau ghemuit la margine de anotimp și întâmpin chemarile din pânza zării tăind cărări trecute de zenit însemn că vin culegătorii Ce mare e câmpia lumii ce întinsă este zarea ei cum trec mereu semințele din spic în spic reinventând eternitatea în
SE COACE PÂINEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366312_a_367641]
-
viața de basm, pe care toți o duc , cei ce s-au ridicat, fără vreme, la sfinți. Să nu fiu cabotin, vă declar, fără nici un martor, că m-am trezit, cum nu se putea mai bine. Gândurile rătăcite s-au ghemuit nucleu în pasta creierului meu; substanța albă, traseu de căi nervoase intersectate în măduva din oase. Ce gânduri ! Într-un opis încerc să le-adun, dar e greu! Sunt prea disipate. Le însemnez pe răboj, cum, mai de cu vreme
GÂNDURI RĂTĂCITE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366358_a_367687]
-
semnificații distincte ce-și pun pecetea asupra expresiei poetice. „Fraza poetică este cea care conferă cuvintelor adevărata valoare estetică, în exercițiul creației." „lăstărind de iubire”; „focul cu același surâs de copil”; „glasul de argint ca un drum spre neuitare”; „cerul ghemuit într-o floare enormă”: „inima ăși face cuib / pentru altă zi și mereu aceeași”; „mi-a rupt respirația în mai multe segmente”, etc. Poetul caută moduri și teme variate de expresie, lărgindu-și astfel aria de reprezentări asupra realității. Instrumentele
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
Impact > Istorisire > XX. PRINȚUL MISTERELOR (URMAȘUL LUI DRACULA) Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Se treziră către orele serii. Prințișor îi zâmbi și o sărută ușor. Narcisa îi surâse și se ghemui la pieptul său. - Spune-mi, te rog, ce hram porți? M-am aruncat în brațele unui necunoscut față de care am avut numai atracție. Am un sentiment ciudat. Pentru prima oară în viața mea m-am îndrăgostit! Vreau să-ți cunosc
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
ograda asta! De unde s-or fi adunat toți tăntălăii ăștia?” Închise ochii și își vârî capul între lăbuțe. Aproape să adoarmă, când, deodată, auzi chițcăit de joacă în jurul său. „Nu, nu voi deschide ochii nici dacă se prăbușește podul!” Se ghemui mai bine. „Nu, nu se poate!” Cineva i se urca pe cap. Ba, uite că unul îl trăgea de coadă! Altul îi rodea o unghie. „Aoleu!” Șușurel sări ca ars. Văzu niște vietăți mici, negre, cu ochii ca mărgelele și
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
cu dorințe, cu plăceri și cu senzații că fericirea atârnă de becul de deasupra capului său. Mișcările lor se sincronizau armonios, parcă concertau la același pian, cântând la două mâini. Irina transfigurată de plăcere, îi mângâia spatele și fesele partenerului, ghemuindu-și genunchii pentru ca lemnul ce o aprinse să ajungă cât mai adânc în cuptorul încins. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când în când degetele îi mai mângâiau
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
geamuri mici ci mai degrabă ți-ar aduce aminte de casa memorială a lui Ion Creangă din Humulești, doar că aceasta avea două camere și un hol ce dădea înspre curtea din spate a casei unde un cîine pricăjit sta ghemuit într-o cușcă aproape fără acoperiș. Dar după cum privilegiul ce-l câștigi prin iubire un e numai un paradis, ci totodată un infern și viața iubire se desfășoară într-o permanente tensiune, în teamă și oboseală, Andrea, dintr-o dată reveni
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Articolele Autorului Curge neaua comănac Dintr-o sită nevăzută Și deodată împrumută Totul, straie de bumbac Dar sub așternut, ce cald! Ce mi-aș mai dori în plus Că pe unde-am fost eu, nu-s Gheizere ca să mă scald? Ghemuit ca un covrig Pun pe mine zece pături Ca să nu ies în o-mături Și să nu tremur de frig Zori de ziuă vin să cadă Prin perdeaua albă, lipsă Ăsta e doar un tertip să Mai amân ieșirea la
VIN DE-MI CÂNTĂ RADU LEŞE de ION UNTARU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351908_a_353237]
-
anotimpuri ce-au plecat în altă vreme Eu aștept înmugurirea vieților pierdute-n nopți; Stele stau înmărmurite și așteaptă să le cheme Un destin înscris în piatră...eu stau dincolo de porți Și aștept să îmi deschidă cineva să mă adune Ghemuită-n colivia întrebărilor ce vin: De ce, unde, cum și cine hotărăște să răzbune Albul florilor din ceruri cu nectarul de pelin? Ning atâtea negre gânduri peste fruntea mea de cer O voi pierde-nmărmurită în amurguri violete; Doamne-ascunde-mă-ntr-o floare de
SCÂNCETE DISCRETE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352035_a_353364]
-
să râdă. Probabil că habar nu avea ce remunerație primea un director economic la o firmă de renume. Era bine pentru ea și așa, dar nu putu alunga impresia că era de rău augur. Mai târziu, în liniștea casei sale, ghemuită pe perna preferată din salonul japonez, se întreba dacă făcuse bine ceea ce făcuse, dacă avea să aibă puterea să-și păstreze soțul lângă ea pentru totdeauna. Il iubea, era sigură, dar el nu îi spusese niciodată că o iubește. Poate
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
odată cu lacrimile și lumina se rostogolește ca un stog de paie luat de vântul istoriei pe apele greoaie care curg cu șerpi spre diluviile ce va să vie suntem într-o provincie bolnavă unde noaptea suge rădăcinile vegherii și noi ghemuiți în gropile de somn credem că ne-am pus la adăpost de frigurii acestui veac suntem manipulați de ciracii care trâmbițează la vuvuzelele propagandei oficiale și mergem mai departe printre portaluri prăbușite spre nu știu unde umplând gol după gol în stampa
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Curg sălciile-n în viața mea precum lumina visătoare între ele-i ca o stea inima-mi simplă de cicoare cu ape limpezi tomnuiesc spre ale caselor ferestre aud cum voci se ghemuiesc în neputințele terestre și parcă plouă, dar parcă-a stat, între culori o toamnă se scurge-n roua de păcat, iubirile înseamnă copacii-nghit senin de cer și-și rumenesc în gânduri plăceri cotite-n emisfer, retrag din ape rânduri
CURG SĂLCIILE-N VIAȚA MEA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352561_a_353890]
-
inimă, să pătrundă-n sânge. Mișcările veneau de la sine. Lente, ușor senzuale, apoi rapide, artistice. Așa cum dicta trupul, cum se infiltrau în simțuri. Curgeau natural, puneam în dans toată pasiunea investită. Pe ultimele acorduri am executat o piruetă, m-am ghemuit pe podeaua lucioasă, respirând greu. N-am deschis pleoapele decât atunci când i-am simțit atingerea pe spate. Se așezase în genunchi lângă mine cu fața aproape de a mea. Mi-a cuprins obrajii în palme... m-a sărutat apăsat pe colțul
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
muzicale unice, devenind cel mai renumit pianist al timpului său. Dușmanii, rivali invidioși, au complotat împotriva sa. I-au turnat arsenic în șampanie, punând capăt vieții unui geniu. Talent neegalat în vremea sa. Arsurile din stomac îl făceau, să se ghemuiască pe podeaua rece de marmură. Ușa s-a închis, curmându-i brusc suferința. Înțelegea. Își retrăia viețile trecute, resimțind fizic și mental sentimentele acelor ani. Nu se încumeta, să deschidă a treia ușă. Nu șovăi! Ești aproape ! »auzi șoapta bătrânei
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
07 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Povestire de Al.Florin Țene Visul alb Câinele, singurul prieten care-i mai rămăsese, îl ligea pe față cu un devotement rar întâlnit. Nenea Călin, așa cum îl strigau mai toți copii din cartier, se ghemuise sub un teanc de cartoane acoperite cu o folie din plastic în ghena de gunoi care răspândea un miros pătrunzător de varză acră.” Ce miros plăcut de sarmale “, își zise în gând, trăgând peste cap cartonul să nu-l ningă
VISUL ALB, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346704_a_348033]
-
aude șoptit și melancolic, grădini, pomi, liliac rezonând din depărtare, iar la „Telefoane” în față - giocei. Ghiocei și viorele. Vânzători - țărani ponosiți, nebărbieriți, întunecați. Sau țărănci cu broboadă neagră, haine ponosite, deloc preocupate de înfățișarea lor; câteodată erau și țigănci, ghemuite în zăpada primăverii, lângă ziduri, la margine de trotuar. Dădeai un bănuț, luai buchetul gingaș-suav și rămâneai cu un gust amărui. Revăd cu ochii minții, și azi, formidabila tristețe a săracilor vânzători de ghiocei... Garduri, câini care latră seara prelung
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
să merg cu ei acasă ca să mi-i dea. Erau trei. I-am crezut și m-am urcat. M-au dus cu mașina într-un câmp în afara orașului, m-au scos afară și au început să mă lovească. M-am ghemuit jos și mi-am acoperit capul cu mâinile. Cât au dat în mine, nu știu, dar la un moment dat mi-am pierdut cunoștința și m-am trezit târziu în noapte. Tot trupul mă durea. ... Citește mai mult Xativa, 12
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
să merg cu ei acasă ca să mi-i dea. Erau trei. I-am crezut și m-am urcat. M-au dus cu mașina într-un câmp în afara orașului, m-au scos afară și au început să mă lovească. M-am ghemuit jos și mi-am acoperit capul cu mâinile. Cât au dat în mine, nu știu, dar la un moment dat mi-am pierdut cunoștința și m-am trezit târziu în noapte. Tot trupul mă durea. ... VII. MEMORIE ȘI UITARE - NEPUTINȚA
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
o ofrandă Zeiței Iubirii, se întinse lângă ea, răgaz în care încerca parcă să-și armonizeze pulsul cu al femeii dorite, ce fremăta lângă el. După câteva zeci de secunde, ea s-a ridicat, a desfăcut patul și s-a ghemuit jucăușă sub cearșaf, așteptând. A intrat și el, la fel. Adăpostiți de pânza albă, au continuat joaca, prilej ideal de a se apropia, de a se cunoaște în intimitate. La un moment dat, au constatat că halatele dispăruseră de pe ei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > CHEMAREA DESTINULUI (23) Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Capitolul V Chemarea destinului / 4 Ea se ghemuise toată așa cum era, îmbrăcată, privindu-l desfigurată de spaima ce‑i intrase în oase. Era albă ca varul și dârdâia de frig și de frică. - O să ne distrăm puțin, târfulițo. După aia te las să te odihnești. Nu prea mult
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
un vândut și trebuie să vândă pe alții. E clar? Mariana înlemnise. Ceea ce afla și felul în care-i vorbea șeful de sală, cel puțin de moment, au redus-o la tăcere. Simțea o teamă nelămurită în suflet și se ghemuise toată în scaun. Îl privea pe nea Vasile cu ochi mari, speriată. Iar el a continuat să vorbească șoptit, dar clar și apăsat. Se mai liniștise puțin. - Cei care au vorbit, după un timp, au fost dați afară de aici. De
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CIREȘE AMARE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 877 din 26 mai 2013 Toate Articolele Autorului e-atât de noapte.. timpul în halat cu bisturiu îmi separă endocardul stâng de cel albăstriu cuvintele asistente s-au ghemuit în colțul gurii și privesc părul plin cu cireșe amare o gheară îmi taie tubul de oxigen și în loc îmi pune un ciob de oglindă privesc în el falduri de umbre îmi râd până mă molipsesc închid ochii.. apare la
CIREŞE AMARE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354930_a_356259]
-
căutat cu privirea clanțele interioa �re ale portierei și sistemul de siguranță. Nu a reușit să înțeleagă mare lucru, dar a întins piciorul încet, cu mare teamă, dar cu hotărâre, către mânerul ce părea că ar deschide ușa. S‑a ghemuit atentă, puțin câte puțin, pregătindu‑se să sară imediat ce o va deschide. Nu‑i păsa că mașina se deplasa cu mare viteză. Dorea să sară și atât. Când a izbit clanța, s‑a și ridicat, gata să se arunce. Nu
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
asta... Hai să așteptăm până se face dimineață. Dacă de el s‑a mai prins câte puțin somnul, biata femeie nu a reușit să închidă ochii până dimineața. Când întunericul se destrăma și cerul se lumina dinspre răsărit, Silvia era ghemuită în pat cu genunchii la piept și cu cearcăne adânc săpate în jurul ochilor de noaptea albă, plină de neliniște. Pentru că nu s‑a prins somnul de ea, a mers de multe ori la fereastra dinspre stradă, încet, ca o nălucă
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
târnăcopul jos de frică. Așa se-ntâmplă când scorbelești pământu', când îl sfredelești ca pe-o conservă, se mai cutremură, mai dă câte-un vânt... . Acu' a strănutat un pic.” Am tăcut. Parcă mă mai oprisem din tremurat. Ne-am ghemuit toți patru, ne-am scos haleala și-am mâncat. Pe Chiriac tot îl ustura, se strânsese pielea pe față și nu putea mesteca mâncarea. Mitu și-a scos din geantă o cremă, de se dădea cu ea pe mâini. A
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]