688 matches
-
mică, avînd puntea străpunsă de buruieni care Înaintau pe plajă, pînă la cenușa hotelului. În fața lor, un camion militar Întorcea prin poarta unui obor de vite părăsit, distrus recent de un incendiu și mai mare. Soldați japonezi plictisiți trîndăveau lîngă ghereta de pază și priveau la un grup de muncitori chinezi care prindeau În cuie sîrmă ghimpată pe un șir de stîlpi de pin. În spatele gheretei de pază, se afla magazia antreprenorului, Înconjurată de grămezi de scînduri și lemn pentru gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vite părăsit, distrus recent de un incendiu și mai mare. Soldați japonezi plictisiți trîndăveau lîngă ghereta de pază și priveau la un grup de muncitori chinezi care prindeau În cuie sîrmă ghimpată pe un șir de stîlpi de pin. În spatele gheretei de pază, se afla magazia antreprenorului, Înconjurată de grămezi de scînduri și lemn pentru gard și un adăpost de bambus, unde un al doilea grup de muncitori moțăiau pe saltelele lor, lîngă un foc de cărbuni. Camionul se opri lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pază, se afla magazia antreprenorului, Înconjurată de grămezi de scînduri și lemn pentru gard și un adăpost de bambus, unde un al doilea grup de muncitori moțăiau pe saltelele lor, lîngă un foc de cărbuni. Camionul se opri lîngă gheretă, unde șoferul și prizonierii lui priviră Împreună acest loc singuratic. Fosta curte a oborului de vite se transformase Într-un lagăr de civili, dar luni de zile, nici un prizonier n-avea să fie ținut În locul acela. Jim stătea Între Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
discuție Între șoferul japonez și sergentul care supraveghea lucrarea. Era clar că sergentul decisese deja că acest camion și grupul de deținuți aliați nici nu exista. Ignoră protestele șoferului Își flutură gînditor țigara, În timp ce trecea prin ușa de lemn a gheretei de pază. În cele din urmă, arătă spre un petic de pămînt de dincolo de porți pe care creșteau urzici, și pe care Îl socotise, se pare, a fi un pămînt al nimănui Între lagăr și lumea exterioară. Doctorul Ransome se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Basie să te vîndă japonezilor. — N-or să mă vrea. Jim se trase din strînsoarea doctorului. Se așeză În genunchi pe banca de lîngă cabina șoferului. Legănîndu-se Înainte și Înapoi, Îl urmări pe sergent conducîndu-i pe cei doi japonezi la ghereta de pază, unde soldații Își luau cina. Pe masa de lemn, luminată de o lampă cu petrol, erau sticle de bere și vin de orez. Un muncitor chinez stătea pe vine lîngă focul de cărbuni, suflînd În el, pînă ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sticle de bere și vin de orez. Un muncitor chinez stătea pe vine lîngă focul de cărbuni, suflînd În el, pînă ieșiră flăcări și mirosul de grăsime caldă se Împrăștie În aer. Jim trebuia să prindă cumva privirea soldaților din ghereta de pază. Știa că, departe de a le păsa de prizonierii nedoriți, japonezii Îi vor lăsa acolo toată noaptea. Dimineața vor fi prea bolnavi ca să plece spre un alt lagăr, așa că vor fi nevoiți să se Întoarcă la centrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se Întoarcă la centrul de detenție din Shanghai. Aerul serii se lăsă peste țarcurile de vite, acum pîrjolite. Muncitorii chinezi Își terminaseră masa și ședeau sub adăpostul de bambus, bînd vin de orez și jucînd cărți. Japonezii beau bere În ghereta de pază. Sute de stele sclipeau deasupra rîului Yangtze și, odată cu ele, luminile de navigație ale avioanelor militare. La vreo trei kilometri spre nord, dincolo de linia movilelor funerare, Jim văzu luminile de pe velatura unui cargou japonez care se Îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
constelații. — Basie... Jim simți cum Îl cuprinde amețeala; cerul nopții aluneca peste el. Pierzîndu-și echilibrul, se rostogoli pe acoperișul cabinei, apoi se ridică În capul oaselor și-i văzu pe șoferul și pe soldatul japonez venind cu pași mari dinspre ghereta de pază. Țineau niște șipci În mîini și Jim crezu că veneau să-l bată pentru că stătea pe cabină. Alunecă repede În jos pe podea și se Întinse lîngă olandeză. Șoferul deschise parapetul din spate. CÎnd acesta căzu cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șoferul Îi făcu semn cu bățul doctorului Ransome să se Îndepărteze de ele. Jim păși pe podeaua umedă și sări jos. Era gata să alerge după doctorul Ransome, cînd șoferul Îl prinse de umăr și arătă spre sergentul din ușa gheretei de pază. Acesta stătea În lumina lămpii de gaz cu un sac mic, ca o măciucă grea, În mînă. Jim se Îndreptă prevăzător spre sergent, care aruncă sacul pe pămînt, la picioarele lui. Jim Îngenunche În șanțurile adînci lăsate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se odihneau În magazia de cherestea, reaprinse soba cu cărbuni. Sub privirile plictisite ale muncitorilor chinezi, ațîță focul, apoi aruncă În el un braț de surcele. Doctorul Ransome și băieții englezi Îi aduseră o găleată cu apă din butoiul din spatele gheretei de pază. Deși doamna Hug băuse din găleată, Jim decise să aștepte pînă cînd se va răci apa de la cartofi. Doctorul Ransome Încercă să-l ajute cu oala mare de fier, dar Jim Îl Împinse la o parte. Femeile eurasiatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îl descumpănise pe Jim, amintindu-i de cerșetorii de lîngă casele din Amherst Avenue. Fără să stea pe gînduri, Își scosese pantofii și Îi ascunsese printre morminte, În cimitirul spitalului. Jim și domnul Maxted Își ocupară locul la coadă. LÎngă ghereta paznicilor, o echipă de lucru formată din prizonieri englezi și belgieni Întărea gardul. Doi dintre prizonieri desfășurau un colac de sîrmă ghimpată pe care ceilalți o tăiau și o băteau În cuie pe stîlpii gardului. CÎțiva dintre soldații japonezi lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la porțile de sîrmă ghimpată care se Întăreau Împotriva lor. Primii dintre acești oameni sărmani apăruseră În urmă cu trei luni. Noaptea, cei mai disperați se strecurau printre sîrme, doar pentru a fi prinși de către patrule. Cei care supraviețuiau În ghereta paznicilor pînă În zori erau duși la rîu de către japonezi și bătuți pe mal cu bastoanele pînă mureau. În timp ce Înaintau spre locul de servire, Jim se uită la chinezi. Deși era vară, țăranii mai purtau Încă hainele lor de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ai Guomindangului care dezertaseră din regimul marionetă chinez băteau drumurile, conștienți de soarta ce-i aștepta dacă ar fi căzut În mîinile foștilor lor camarazi naționaliști, dar atrași spre Shanghai de ajutoarele americane picate din cer. În timp ce Jim stătea În ghereta observatorului din turnul de pază, o companie din aceste trupe demoralizate se tîra pe lîngă porțile de la Lunghua. Încă Înarmați pînă-n dinți, În uniforme jerpelite de pe care Își smulseseră Însemnele, trecură la trei metri de mecanicul singuratic de la Packard, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu geana stângă lipită de sprânceana pensată. — Ești o dulceață. Ne vedem la Lyman’s când termin cu povestea asta. *** Sindicatul local 3126 al muzicanților se găsea pe Vine Street, puțin mai la nord de Melrose. Era un fel de gheretă maronie, înghesuită între un stand de gogoși și un magazin de băuturi alcoolice. O serie de indivizi cu aspect de muzicanți ambulanți stăteau ciorchine în dreptul ușii, sorbind cafea sau vin din cești de plastic. Danny parcă în față și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doar pentru alți tipi. Danny zise: — Cară-te de-aici! Apoi se cără el, iar puștiul se zgâi în urma lui. Întinderea de asfalt negru era acum goală. Se lăsa înserarea. Danny se îndreptă spre poarta principală. O voce venită dinspre ghereta paznicului îl opri. Ia zi, detectivule, n-ai un minut liber? Danny se întoarse. Un tip chel, într-o bluză de tenis și pantaloni de golf, veni spre el și îi strânse mâna. — Sunt Herman Gerstein. Eu sunt șeful pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
International Pictures exact în momentul în care se lăsa seara, iar pichetele de grevă se spărgeau. Parcă mașina la vedere, lipi de parbriz inscripția „Vehicul oficial al poliției” și își prinse insigna de polițist la reverul hainei. Se îndreptă spre ghereta paznicului. Nu văzu nici o față cunoscută și se simți deranjat că e ignorat. Omul de la poartă apăsă pe un buton și îi permise să intre. Danny se duse direct pe platoul 23. Plăcuța de pe perete îi confirmă că Masacrul tomohakului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fixam ceafa: „Nenorocitule, știi că sunt din generația Budapesta?”. Mă simțeam în formă - Moscova, constatam, era și ea în soare - cu cât le eram mai indiferent, cu atât deveneam mai senin. La poarta Uniunii, șoferul coborî și intră într-o gheretă discretă, pe dreapta, lăsându-mă să-mi amintesc de fereastra Uniunii noastre de pe Calea Victoriei de unde, anul trecut, trebuia să apăr Bucureștiul dacă intrau ansamblurile reunite ale Pactului de la Varșovia. Șoferul se întoarse și anunță ceva din care mi se păru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-se în prima din multele găleți și oale și cratițe așezate la rând pentru a fi umplute. Tatăl lui Sampath își făcu apariția jos, cu salteaua sa de yoga. Femeile ieșeau din diferite case, întâlnindu-se în drumul lor către ghereta Mother Dairy, iar preoții din temple, de la capătul străzilor, cântau cu voci din ce în ce mai puternice comparativ cu a lui Sampath, imnurile înălțându-se, unduindu-se și plutind deasupra acoperișurilor. Sampath se întreba dacă nu cumva ar putea alunga ceața din mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Sampath. Cu degetele sale de la picioare lăsate pline de reverență pe capetele lor, îi cereau binecuvântarea și coborau de acolo simțind o ușoară îngâmfare sau chiar mândrie. Mai fuseseră făcute și alte aranjamente. Lui Ammaji i se dăduse în grijă ghereta de ceai care funcționa sub o bucată de pânză întinsă între patru stâlpi, astfel că putea să-și petreacă timpul sporovăind, spre bucuria ei, cu vizitatorii care comandau o gustare-două, o Campa Cola sau chiar un prânz frugal care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bucată de pânză întinsă între patru stâlpi, astfel că putea să-și petreacă timpul sporovăind, spre bucuria ei, cu vizitatorii care comandau o gustare-două, o Campa Cola sau chiar un prânz frugal care să completeze plăcerea acestei ieșiri. În apropierea gheretei cu ceai, domnul Chawla se ocupa de un cărucior micuț. Aici, în timp ce supraveghea totul în jur, vindea ghirlande de flori, fructe și bețișoare parfumate celor care simțeau dorința de a-i lăsa lui Sampath ofrande. Sistemul era unul destul de frumușel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu acul de păr, înțepându-l atât de tare pe spion că acesta fu nevoit să dea fuga direct la doctorul Banerjee când ajunseră la bazar, să-i facă un vaccin antitetanos. Era încă devreme. Fumul de la focurile aprinse în gheretele de ceai acoperea soarele palid de iarnă. Băiatul de la Hungry Hop se afla în bazar împreună cu toți vânzătorii, care abia se pregăteau să-și deschidă dughenele, căscând și scărpinându-și burțile între timp. Indiferent de standard, băiatul acesta era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gura ca o rană, năpustindu-se prin bazar de parcă se afla în fruntea unei armate cuceritoare. — Destul, murmură ea, e destul. Se îndreptă spre băiatul de la Hungry Hop, care dădea la o parte bucata vălurită de metal pusă la ușa gheretei. — Ce, vrei înghețată așa de devreme? E clar că traiul în munți ți se urcă la cap, spuse el zâmbind. La vederea lui o cuprinse un acces de entuziasm și furie. Ce calm și zâmbitor era! Preț de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
urechea sa zăcea pe jos. Femeile care pregăteau cutiile cu masa de prânz și-și aranjau copiii pentru școală deschiseră ferestrele și se aplecară în afară. Nevoit să-și abandoneze micul dejun din cauza agitației, șeful poliției, care se afla la ghereta de ceai, sosi în grabă. — Vai, ce se-ntîmplă aici? Băiatul de la Hungry Hop se ținea de urechea rănită și urla: — M-a atacat, domnule, m-a atacat. Pinky fu dusă în pas de marș, tremurând și rânjind, la secția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Hop, tremurând de departe mai vârtos decât ea, în timp ce curajul îi pălea cu fiecare clipă care se scurgea, era dus la clinica familială, cu urechea împachetată într-un tub de înghețată de vanilie, pe care îl avusese la îndemână în gheretă, ca să rămână congelată pentru ca doctorul Banerjee să i-o poată coase la loc. — Mușcăturile de om, spuse doctorul Banerjee, relaxându-se la ușa clinicii sale și discutând cu reprezentantul ziarului local după ce examinase atât spionul, cât și pe băiatul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
huliganii, începură să răstoarne tot ce puteau cu susl în jos. Sampath mai văzuse bețivi din când în când, bineînțeles, dar numai o dată avusese de-a face direct cu unul dintre ei, când se pomenise dicutând cu vecinul bețiv lângă ghereta de ceai. Clătinându-se, izbindu-se de mese, bețivul îl îmbrățișase pe Sampath, singura persoană de acolo. — Zi că ești cel mai bun prieten al meu, insistase el, apucându-l pe Sampath. Ești cel mai bun prieten al meu? Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]