714 matches
-
lor. Și chiar de ar fi fost adevărate, ne spuneam că la noi, În Ungaria, e imposibil să se ajungă la asemenea acte. - Când ați Început să aveți bănuieli serioase În acest sens? - Chiar și când eram deja Închiși În ghetou nu ne puteam imagina că În așa scurt timp o să se treacă la nimicirea noastră fizică. Am dat crezare unor zvonuri că vom fi transportați undeva, la Kenyérmezö, din Ungaria, o regiune de care nu a auzit nimeni, și acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În preajmă. Deci repet: executarea deportărilor a fost În exclusivitate opera autorităților horthyste. În acest sens vreau să vă povestesc Încă o amintire, pe cât de hazlie, pe atât de semnificativă. Un fapt bine cunoscut este că imediat după sosirea În ghetou, șeful jandarmilor, cu un ton tăios, plin de amenințare, a solicitat ca toți cei care dețin orice fel de valori, bijuterii, ceasuri, stilouri etc. să le predea imediat ( În fața lui era o masă acoperită cu cearșaf), altminteri... Unii, mai „curajoși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne preda nemților apela la patriotismul nostru! Poate vă mai amintiți ceva din perioada ghetoului, Întâmplări trăite de dumneavoastră și de familia dumneavoastră... Au apărut multe cărți despre felul cum s-a făcut ghetoizarea, cum a fost organizată viața În ghetou. La această Întrebare - ca de altfel și la altele - doresc să răspund prin trăirile, amintirile proprii. Mai Întâi câte ceva despre condițiile de viață În ghetou. Familia mea, ca și celelalte familii, a fost „cazată”, dacă se poate spune așa, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
multe cărți despre felul cum s-a făcut ghetoizarea, cum a fost organizată viața În ghetou. La această Întrebare - ca de altfel și la altele - doresc să răspund prin trăirile, amintirile proprii. Mai Întâi câte ceva despre condițiile de viață În ghetou. Familia mea, ca și celelalte familii, a fost „cazată”, dacă se poate spune așa, În una din uscătoriile fabricii de cărămizi. E vorba de niște construcții cu acoperiș, Însă fără pereți, lungi de zeci de metri. Familia mea (părinții, fratele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost atât de idilică cum s-ar părea din aceste ultime remarce, deoarece nu puteam evita frământările părinților noștri. Vârsta, totuși, și-a spus cuvântul și, În plus, nu-mi amintesc ca În cele trei săptămâni cât am stat În ghetou să fi fost flămând. - Vă amintiți ceva ieșit din comun care s-a Întâmplat În drum spre Auschwitz? - În drum spre lagăr eram Înghesuiți În jur de 70 de persoane În vagon. Nu a fost loc de șezut pentru toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
despre familia dumneavoastră... - Nu am nici o fotografie din lagăr, iar familia mea, adică mama și sora mea, care, În 1944, mama trăind la Bistrița, iar sora mea fiind căsătorită la Dej și având un copil... Mama a fost băgată În ghetou la Bistrița, pe 3 mai, vă dați seama că nu am fost Împreună, și În iunie a fost dusă la Auschwitz și gazată imediat. - Ce vârstă avea mama dumneavoastră? - Mama mea atunci avea 48 de ani. Iar soră-mea, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost dusă la Auschwitz și gazată imediat. - Ce vârstă avea mama dumneavoastră? - Mama mea atunci avea 48 de ani. Iar soră-mea, care era cu un an și jumătate mai mare decât mine, a fost dusă, de la Dej, tot În ghetou și apoi la Auschwitz; și pentru că avea copilul (un copil de cinci ani), nu a vrut să Îl părăsească, așa că a fost dusă Împreună cu copilul la gazare. - Când v-au adus, trenul s-a oprit În mijlocul lagărului sau este o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Cluj, În clasa a V-a, la liceul evreiesc, care s-a Înființat din cauza legilor rasiale: numerus clausus și apoi numerus nullus. Asta a fost până În 1944. Am dat bacalaureatul Înainte de scadență, pentru că pe 26 mai am fost internați În ghetou. - Cum adică Înainte de scadență? - DAVIDOVICI: Păi, trebuia să dăm bacalaureatul În iunie și noi l-am dat la sfârșitul lui aprilie - Începutul lui mai. - Liceul evreiesc avea propriile reguli? - DAVIDOVICI: Nu aș putea să spun exact cum a fost, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au intrat nemții, parcă În martie ’44, primul lucru pe care l-au făcut a fost să găsească un sediu pentru Gestapo - așa că i-au dat afară pe cei de acolo și s-au mutat ei În locul lor. Eu din ghetou am fost ridicat de Gestapo și dus acolo. Ca o curiozitate: o vilă ca asta nu avea camere pentru arest, care să poată fi folosite drept celule de Închisoare, dar pe vremea când s-a construit casa s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe care eu am ilustrat-o - În calitate de... cocoș nu aș putea spune, fiindcă eram prea mic... un fel de găinușă, așa, mai mare (râde) - la un moment dat În chip de deținut temporar. De acolo ne-au dus Înapoi În ghetou. Și pe urmă a fost transportul doi, cu care am plecat repede, fiindcă am zis că cu cât ajungem mai repede cu atât mai bine. Îți amintești că s-a zis să plece În primul rând doctorii, să pregătească niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
adică amestecate... - Cum s-au comportat oamenii când ați trecut pe acolo? DAVIDOVICI: Ce puteau să facă? - Au devenit agresivi, au Încercat să vă ajute sau să vă zică o vorbă bună? DAVIDOVICI: Ne-au ajutat după ce am intrat În ghetou. Până atunci nu aveau ce să facă... - Înainte de ghetou dumneavoastră ați lăsat toate bunurile, exceptând câteva bagaje, În casă. Vi s-a dat vreun act de primire-predare? DAVIDOVICI: Nu, ce să se predea. Am fost mânați afară ca niște animale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trecut pe acolo? DAVIDOVICI: Ce puteau să facă? - Au devenit agresivi, au Încercat să vă ajute sau să vă zică o vorbă bună? DAVIDOVICI: Ne-au ajutat după ce am intrat În ghetou. Până atunci nu aveau ce să facă... - Înainte de ghetou dumneavoastră ați lăsat toate bunurile, exceptând câteva bagaje, În casă. Vi s-a dat vreun act de primire-predare? DAVIDOVICI: Nu, ce să se predea. Am fost mânați afară ca niște animale. Asta a fost tragedia vieții mele. Când am văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
DAVIDOVICI: Nu mai țin minte. Până la Gherla știu... ADLER: Țin minte foarte bine clipa În care au venit să ne ia de acasă, pentru că a fost un șoc extraordinar... Nici nu mi-am imaginat... Dar evenimentele care au venit după ghetou Însemnau un șoc atât de puternic față de ce a fost În ghetou, că asta a căzut undeva În desuetudine. Ce a fost În ghetou a fost minor față de ce a urmat - au rămas În minte niște chestii din astea care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bine clipa În care au venit să ne ia de acasă, pentru că a fost un șoc extraordinar... Nici nu mi-am imaginat... Dar evenimentele care au venit după ghetou Însemnau un șoc atât de puternic față de ce a fost În ghetou, că asta a căzut undeva În desuetudine. Ce a fost În ghetou a fost minor față de ce a urmat - au rămas În minte niște chestii din astea care au lăsat o amprentă mai puternică. Unele chiar de bine, nu numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a fost un șoc extraordinar... Nici nu mi-am imaginat... Dar evenimentele care au venit după ghetou Însemnau un șoc atât de puternic față de ce a fost În ghetou, că asta a căzut undeva În desuetudine. Ce a fost În ghetou a fost minor față de ce a urmat - au rămas În minte niște chestii din astea care au lăsat o amprentă mai puternică. Unele chiar de bine, nu numai de rău, dar după șaizeci de ani nu mai ții minte decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au lăsat o amprentă mai puternică. Unele chiar de bine, nu numai de rău, dar după șaizeci de ani nu mai ții minte decât lucruri care au lăsat amprente puternice. În general, marile schimbări lăsau amprente. De exemplu, trecerea de la ghetou la Auschwitz sau de la Auschwitz Într-un lagăr de muncă, care era o schimbare pozitivă, sau decesul unui prieten... - astea le țin minte, dar amănunte din astea... De pildă, de la Auschwitz, mi-amintesc cum i-a luat lui tata cizmele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din toate Împrejurimile. Nu-mi dau seama câte persoane, dar eram un convoi destul de mare. Domnul Adler a spus un lucru foarte important: se țin minte șocurile avute, trecerea de la o etapă la alta, adică dezrădăcinarea de acasă, trecerea În ghetou - nu mai faci deosebire Între ghetouri, Cluj și Gherla - apoi Îmbarcarea În vagoanele alea de vite, sosirea la Birkenau și despărțirea de părinți, când am coborât din vagon, după zile și nopți Întregi de mers În vagon, unde era și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ăla, că se știa de el și a trebuit să-l depună. Unii care au depus puțin au fost duși la jandarmerie și bătuți la tălpi, deoarece se socotea că nu au depus tot. Tata nu a fost dus. - Înainte de ghetou? - Înainte. Și la ghetou. Dar asta a fost Înainte de ghetou. - Deci aurul trebuia depus. - Trebuia depus. De exemplu, ceasul ăla trebuia depus la bancă și primeai o chitanță. Am cunoscut familii care au fost aduse să declare și au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de el și a trebuit să-l depună. Unii care au depus puțin au fost duși la jandarmerie și bătuți la tălpi, deoarece se socotea că nu au depus tot. Tata nu a fost dus. - Înainte de ghetou? - Înainte. Și la ghetou. Dar asta a fost Înainte de ghetou. - Deci aurul trebuia depus. - Trebuia depus. De exemplu, ceasul ăla trebuia depus la bancă și primeai o chitanță. Am cunoscut familii care au fost aduse să declare și au fost bătuți. În jur de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-l depună. Unii care au depus puțin au fost duși la jandarmerie și bătuți la tălpi, deoarece se socotea că nu au depus tot. Tata nu a fost dus. - Înainte de ghetou? - Înainte. Și la ghetou. Dar asta a fost Înainte de ghetou. - Deci aurul trebuia depus. - Trebuia depus. De exemplu, ceasul ăla trebuia depus la bancă și primeai o chitanță. Am cunoscut familii care au fost aduse să declare și au fost bătuți. În jur de 20 aprilie ne-am trezit noaptea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la Târgu-Mureș, la fabrica de cărămidă. - Ați mai Întâlnit convoaie? - Nu. - Erau mulți jandarmi? - Nu erau mulți - nu era o pază să nu putem fugi. - V-au zis de ce vă duc acolo? - Nu. Doar că ne duc la Târgu-Mureș la ghetou. Și acest ghetou... La Târgu-Mureș au fost două ghetouri - vorbesc de acela unde am fost eu, la fabrica de cărămidă. Am trecut numai prin zona de populație maghiară. Asta e foarte important. Spre deosebire de Lustig, care spune că de la unele ferestre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fabrica de cărămidă. - Ați mai Întâlnit convoaie? - Nu. - Erau mulți jandarmi? - Nu erau mulți - nu era o pază să nu putem fugi. - V-au zis de ce vă duc acolo? - Nu. Doar că ne duc la Târgu-Mureș la ghetou. Și acest ghetou... La Târgu-Mureș au fost două ghetouri - vorbesc de acela unde am fost eu, la fabrica de cărămidă. Am trecut numai prin zona de populație maghiară. Asta e foarte important. Spre deosebire de Lustig, care spune că de la unele ferestre a primit semne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dacă eu Îmi puneam În minte nu puteam să fug. Nu se Întâmpla nimic, dar se putea evada. Cunoșteam limba, zona... În lagăr a fost altfel... Am stat În cuptor. Populația a Început să se organizeze... - Exista vreun regulament În ghetou? - Seara să nu circuli... În cursul zilei puteai. Și acolo unii, care le păreau mai suspecți și considerau că nu au depus ce a trebuit, erau chemați din nou la jandarmeria ghetoului, luați la Întrebări și bătuți ca să declare ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-i cunoșteam, au fost bătuți la tălpi ca să declare. Nu aș putea să spun dacă au scos ceva de la el, dar l-au chemat și pe tata. Credeam că va veni de acolo bătut - dar nu a fost bătut... În ghetou am stat vreo cinci-șase zile. - Ați văzut oameni care, În urma bătăii, să fi revenit În lagăr plini de sânge? - Sigur că da. Am văzut unul care a fost chemat și bătut atât de tare, că nu se mai putea ține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu se mai putea ține pe picioare. Mai erau și alții care au fost bătuți, dar nu le mai rețin numele. Ăsta era și Înstărit, ăsta despre care vorbesc... - Care era cea mai mare problemă care o Întâmpinau oamenii În ghetou? - Curățenia. Promiscuitatea, ca să zic așa. - Câți oameni erau În ghetou? - Nu aș putea să spun. Eu am avut nevoie și pentru documentație și am cerut de la comunitatea din Târgu-Mureș să-mi dea niște relații despre familie și mi-au dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]