1,136 matches
-
blândă și ploioasă, care să le stimuleze activitatea. Fără îndoială, vă întrebați dacă trebuie sau nu să scăpați de ele. Oricine a avut deja prilejul, în timpul unei plimbări la țară, să vadă cadavrele de cârtițe agățate de gardurile de sârmă ghimpată de-a lungul câmpului s-a întristat văzând că niște animăluțe atât de drăguțe sfârșesc așa. Până la urmă, cât de dăunătoare sunt? E adevărat că ele mănâncă râmele, care sunt utile, dar au și avantajul că se hrănesc cu numeroase
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
cu atât mai mult cu cât viața lor depinde de bunul plac al grupului în care sunt obligați să trăiască”. Ioniță insistă pe ideea că cei din libertate au stat tot într-o închisoare, dar una fără zăbrele și sârmă ghimpată, fiind supuși aceluiași „proces de destructurare psihică și remodelare, conform unui plan alcătuit în mod științific, dar rău intenționat, ce a urmărit anihilarea a tot ce este cuget românesc. Va trebui să treacă cel puțin tot pe atâta timp cât am trăit
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
atins de animăluțul acela, care învăța deja să zboare în aerul sufocant al barăcilor. Ancora fu ucis, iar Pavel nu mai află sfârșitul poveștii. Își imagina doar o pasăre tânără care, sub privirile încremenite ale prizonierilor, zbura peste liniile sârmelor ghimpate. Istorisindu-și povestea, Ancora își spunea câteodată sieși „cocoș clocitor“. Porecla îl făcea să zâmbească pe celălalt prizonier, ajuns în companie în același timp cu el și care, spre deosebire de ceilalți soldați, se străduise să-și păstreze adevăratul nume, în anonimatul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că-l recucerise după ce fusese multă vreme doar un număr matricol. Această dorință de personificare îl determinase să povestească ce i se întâmplase. . Rănit în lupta de la Brest-Litovsk, fusese prins de nemți, petrecuse mai bine de o lună în spatele sârmelor ghimpate, izbutise să evadeze, să se alăture trupelor noastre și acolo, într-o mișcare în sens invers, fusese arestat, judecat ca trădător și trimis într-un lagăr sovietic... Pavel mai auzise astfel de povestiri ale unor evadați care fugeau, fără să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fără să arunce nici măcar un singur obuz, fără grenade. „Cu mâinile goale?“ se miră un nou-venit. Nimeni nu-i răspunse. Fură aruncate la asalt trei companii disciplinare, șase sute de oameni. După primul atac, respins, Pavel văzu că rulourile de sârmă ghimpată dispăruseră pe jumătate sub trupurile nemișcate. Mai departe, de-a lungul împrejmuirii, prizonierii legați observau, muți, fluxul și refluxul de soldați care se lăsau uciși, fără a putea răspunde. La al cincilea sau al șaselea val, când nu mai rămânea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mitraliere de pe un mirador se îndreptă frenetic spre ei. Spuma se însufleți, clocoti de gloanțe. Trăgătorul se agita în cușca miradorului, luptându-se cu unghiul mort. Cu siguranță, asaltul din direcția aceea nu era prevăzut. Soldații se năpustiră spre sârma ghimpată. Și, ca întotdeauna în luptă, totul se sparse în fragmente tot mai rapide și mai neprevăzute. O bârnă ruptă din mirador. Mitraliorul cu fruntea despicată de o rafală. Cade și se ivește din nou - are un chip intact, e un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dă ocol alergând, îi aruncă o înjurătură, apoi pricepe... În depărtare, o pată verde-cenușie de uniforme se revarsă printre barăci - întăririle nemților. La stânga, legat de stâlp, un prizonier pare că zâmbește, fără îndoială, e deja mort. Primul rând de sârmă ghimpată. Soldatul care aleargă în fața lui Pavel sare și se ridică brusc, își pipăie gâtul. Partea de jos a obrazului a dispărut, spulberată de o schijă de grenadă. Trupul lui se prăbușește - o pasarelă peste firele de sârmă. Toți calcă pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
zgâlțâie trupul și-l azvârle în azur. În privire: întâlnirea dintre un bulgăre de pământ și un nor. Cerul se află sub trupul care se îneacă în azur. Brațul acela smuls, uitat parcă de cineva sub un rulou de sârmă ghimpată. Ochii neamțului, gura lui deschisă și suplețea aproape mângâioasă, cu care baioneta se afundă în pântece. O altă explozie. Trupul care atârnă ca tras în țeapă îi apără pe ceilalți de schije. Ușa căscată a unei barăci. Stiva de schelete
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o umbră la o ușă care se trântește brusc sub o pală de vânt. Dar trupul nu mai aude nimic. Sfârșitul. Urechile încep încetul cu încetul să audă iar. Tăcerea. Țârâitul unui greiere în iarba dintre două șiruri de sârmă ghimpată. Și, prăbușit lângă peretele unei barăci, soldatul acela cu o dâră largă de sânge pe piept. Și țipătul lui („apă!“) care nu e pentru ceilalți decât dovada auzului regăsit și a vieții lor intacte. Soldații se duceau și veneau prin
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ochii, alții încercând să se ridice. Din cei șase sute de disciplinari ai celor trei companii, mai rămăseseră douăzeci și șapte de soldați... Pavel scoase cu greu trupul lui Marelst din grămadă. Fu nevoit să ridice alte corpuri, să înlăture sârma ghimpată. Dar, mai ales, degetele soldatului păreau că se agață de pământ. În ranița camaradului său, Pavel găsi două scrisori trimise din Leningrad, înainte de blocadă. Le păstră. În ciuda luptelor care aveau să reînceapă a doua zi și a infinitei diversități de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
decât ar fi trebuit să fie. Rezultatul: mii și mii de morți în lagăre, care ar fi putut fi eliberați mai devreme de armata ce înainta în ritm de țestoasă. Arhivele preluau spusele, arătând grămezile de trupuri, liniile de sârmă ghimpată, clădirile joase, ale căror coșuri își scuipau fumul negru. Și, fără nici o tranziție, se vedeau iarăși soldații cu chipuri late și zâmbitoare, un gros-plan cu un fumător care făcea frumoase rotocoale albe în aer, cu celălalt soldat cu chipiul tras
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de cadavre. După câteva clipe de șovăială, intra în lichidul brun la culoare, ceilalți îl urmau, se cufundau apoi până la piept și ieșeau din nou la suprafață, acoperiți de o spumă lipicioasă. Și începeau să alerge spre șirurile de sârmă ghimpată, spre miradoare... Înțelegeam acum că în discuția absurdă de după film, ar fi trebuit să vorbesc tocmai despre acel soldat. Să vorbesc doar despre cele câteva minute dintre momentul în care se afunda în terciul brun ce conținea mii de morți
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ar fi gândit la toate astea. Prezența lui tăcută l-ar fi plasat departe de trupurile bine hrănite, de mințile care gândeau corect, de hipnotizatorii memoriei și de traficanții milioanelor de morți. Exista, în acea zare îndepărtată, linia de sârmă ghimpată peste care el căzuse, transformându-și trupul în pasarelă pentru cei ce veneau în urma lui. Existau, deja dincolo de moartea lui, clipa în care, în lagărul eliberat, se pierdea ecoul ultimei împușcături, minutele vagi în care soldații ce supraviețuiseră rătăceau printre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Va trebui, într-o zi, să putem spune adevărul...“ Adevărul era aici, pe foaia asta, un mesaj fără destinatar, fără nici o șansă de a convinge. Ca toate acele umbre pe care le păstram în noi. Soldatul în fața liniilor de sârmă ghimpată, cu mâna dusă la obrazul sfârtecat de o schijă de grenadă. Cuplul din adăpostul de munte încercuit de oameni înarmați... Zgomotul ușor al pașilor alunecă pe coridor, oprindu-se în fața ușii mele (o infirmieră? un emisar al lui Vinner? se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
amarnici și precari vertebrați verticali crucificați”, sintagmă ce exprimă elocvent perspectiva detașat ironică a autorului față de mizera condiție umană. A. își provoacă întotdeauna cititorii, chiar și pe cei mai puțin ortodocși, uneori violent (Dintre criteriile generate de virușii occidentali sârmoși, ghimpați, empirici), alteori subtil metaforic, prin jocuri oximoronice și alunecări dintr-un registru stilistic într-altul, producând o ficțiune imposibilă, pluristratificată, prolixă. „Această operă atât de ostentativă, gândită și scrisă în piramidele helicoidale intersecționate ale unui limbagiu excesiv, suprasaturat de calificative
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
se despărțeau. La o lună după invazie, chiar când O.N.U. era pe cale să ajungă la o negociere de pace, armata turcă lansase un alt atac. De data aceasta turcii revendicau o mare parte din insulă. Se instala sârmă ghimpată. Se ridicau turnuri de observație. Ciprul era tăiat În două, precum Berlinul, Coreea și toate celelalte locuri din lume care nu mai erau ceva unitar. ― Acum Își dau arama pe față, spuse Jimmy Fioretos. Turcii au vrut Întotdeauna să invadeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În cazul său fusese ceva care duruse Îngrozitor, Însă Încetase exact când el credea că o să-l frângă. Își aduse aminte, era mult de atunci, de Williamson, ofițerul de artilerie, care În noaptea aceea, când Încerca să treacă de sârma ghimpată, fusese lovit de o grenadă aruncată de un soldat dintr-o patrulă germană - Își aminti cum țipa Williamson și se ruga de toți să-l omoare. Era un om gras, foarte curajos, și un ofițer bun, deși era dependent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cum țipa Williamson și se ruga de toți să-l omoare. Era un om gras, foarte curajos, și un ofițer bun, deși era dependent de misiuni din cele mai fanteziste. Dar În noaptea aia se-ncurcase În rețeaua de sârmă ghimpată, cu lumina unui reflector fixându-l, și mațele i se vărsaseră pe sârme, așa că au fost nevoiți să i le taie ca să-l scoată viu de acolo. „Împușca-mă, Harry. Împușcă-mă, pentru numele lui Dumnezeu“. Discutaseră odată despre cum Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cum gonea spre gard, ținându-și genunchii strâns lipiți și Întorcându-și trupul ca și cum ai strânge un șurub, făcu o curbă scurtă spre dreapta Într-un nor de zăpadă și apoi merse paralel cu dealul și cu gardul de sârmă ghimpată, Încetinind. Privi În sus, pe deal. George cobora făcând un telemark, aproape Îngenuncheat; un picior Îndoit și ținut Înainte, celălalt târându-se În spate; bețele-i atârnau ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau zăpada și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai neobișnuit, era prezența sau, și mai rău, ocazionala absență a acestui păr lung. Îmi amintesc că, după ce am căutat destul de amănunțit cadavrele Întregi, am Început să strângem fragmentele. Detașam multe din aceste fragmente de pe un gard mare de sârmă ghimpată care Înconjurase fabrica și aceste bucăți ilustrau prea bine imensa energie a unui explozibil puternic. Am găsit multe dintre aceste bucăți În câmp, la o distanță apreciabilă, fiind purtate acolo de propria greutate. Pe drumul de Întoarcere spre Milano Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și trei de ani privește în gol și care, pentru câteva parale în plus, descrie strigoii pe care-i vede și-i aude! Femeia rezistență, forță și cadență, are nasul pe ghivent și se tunde c-un patent, ronțăie sârmă ghimpată, doarme pe calea ferată, e scăpată de emoții când veniră vizigoții și-i la Roma vindecată de spaima de comeată, în fața dumneavoastră va fi înjunghiată și apoi reînviată! Prețul e mic circul e mare! Gospodari și domnișoare! Negustori și servitoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fie atacate magaziile cu alimente și brutăriile. La toate acestea se adaugă miile de soldați care sunt trimiși săptămânal în Flandra, împotriva voinței lor, între baionete. Plecările acestea dau prilej la scene tragice: soldați închiși în barăci, încercuite cu sârmă ghimpată, părinți care-și îmbrățișează între sentinele fiii, înainte de plecarea pe front, regimente care refuză să se urce în vagoane etc. Corpul expediționar portughez se ridica, la sfârșitul anului 1917, la vreo 55.000 de oameni. Mai mult de jumătate au
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și trei de ani privește în gol și care, pentru câteva parale în plus, descrie strigoii pe care-i vede și-i aude! Femeia rezistență, forță și cadență, are nasul pe ghivent și se tunde c-un patent, ronțăie sârmă ghimpată, doarme pe calea ferată, e scăpată de emoții când veniră vizigoții și-i la Roma vindecată de spaima de comeată, în fața dumneavoastră va fi înjunghiată și apoi reînviată! Prețul e mic circul e mare! Gospodari și domnișoare! Negustori și servitoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ungea barba cu miere de albine. De multe ori, Fevronia se trezea dormind cu furca sau cu coasa, Înfășurate-n pături, În timp ce Nicanor trudea deja În curte sau era plecat pe câmp. Altă dată se trezea cu patulînconjurat de sârmă ghimpată și cu Nicanor stând de strajă alături, Îmbrăcat În haine militare, rămase de pe vreme evacuării, ținând În mână o pancartă pe care scrise combinând grafia chirilică cu cea latină: „NIMIK NOU PЭ ФRONTUL DE RĂSĂRIT“. Mai rău era atunci când sârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și cu Nicanor stând de strajă alături, Îmbrăcat În haine militare, rămase de pe vreme evacuării, ținând În mână o pancartă pe care scrise combinând grafia chirilică cu cea latină: „NIMIK NOU PЭ ФRONTUL DE RĂSĂRIT“. Mai rău era atunci când sârma ghimpată despărțea patul lor În două: acesta era semnul că bărbatul era nemulțumit de blânda sa consoartă, arătând că Între el și ea se afla acum o graniță oarecum asemănătoare cu cea care despărțea satul lor de cel vecin. Intervenea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]