619 matches
-
un „Cuvânt înainte” de Ion Alexandru, ediție îngrijită de Arcadie Doros. Ce înseamnă pentru D‐voastră dragostea față de mamă ? — Înseamnă neuitarea casei părintești, a locului în care te‐ ai întemeiat, permanență, limbă — totul. Cine n ‐ are mamă, n‐ are nimic, glăsuie un proverb bengalez, vorbind parcă prin gura Mioriței. Dragostea melancolică a omului matur pentru mam a ar fi dorința lui de a redeveni copil și conștiința dureroasă a im‐ posibilei întoarceri. Mama este copilăria noast ră îmbătrânită. Spuneți‐ mi cea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
din el decât oasele înălbite. Acum, când se gândea la cele mai adânci sentimente ale lui Hanbei, Hideyoshi nu-și putea stăpâni plânsul. Oricât de tare încerca să-și controleze lacrimile, nu reușea să și le oprească. În sfârșit, Kanbei glăsui sever: — Stăpâne, nu cred că e bine să jeliți în continuare astfel. Vă rog, citiți și restul scrisorii și chibzuiți cu băgare de seamă. Seniorul Hanbei a scris un plan de cucerire a Castelului Miki. Kanbei îi fusese întotdeauna complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nici experiența lui Hikoemon și nici elocvența lui Kanbei nu păreau să fie de vreun folos în fața acelui om. Ca emisari, însă, erau hotărâți să spargă zidul și făcură un ultim efort. Am spus cu adevărat tot ceea ce putem spune, glăsui Kanbei, dar, dacă aveți vreo dorință sau vreo condiție aparte pe care ați dori s-o adăugați, vi le vom asculta cu bucurie și le vom transmite Domniilor Lor. Vă rugăm să vorbiți fără ocolișuri. Îmi cereți să fiu sincer? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă pot fi martorul căderii Seniorului Nobunaga, văzându-mi stăpânul că devine conducătorul națiunii, voi putea muri fără nici o părere de rău. În continuare, vorbi Mitsuharu: — Fiecare dintre noi se consideră mâna dreaptă a Domniei Sale așa că, odată ce stăpânul nostru a glăsuit, nu mai putem porni decât pe un singur drum. Nu se cade să întârziem la propria noastră moarte. Toți comandații de unități răspunseră la unison. Licărul de emoție din toți ochii și gurile deschise părea să spună că nu cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceva despre un „deranj“. Aflându-se în fruntea întrunirii și, totodată, demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința, luând, cel dintâi, cuvântul. Acum, însă, tuturor le zburase atenția în altă parte, iar Katsuie pierduse ocazia de a glăsui. Părea aproape insuportabil de deznădăjduit pentru eforturile sale irosite în zadar. După un timp, Katsuie deschise gura și rosti: — Senior Hideyoshi. Hideyoshi îl privi drept în față. Katsuie zâmbi forțat. — Ce facem? întrebă el, exact ca și cum ar fi deschis negocierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prea provincială, se plângea el. De ce clădește Hideyoshi castelul ăla absurd de mare în Osaka? Vrea oare să locuiască el însuși acolo sau are de gând să-l invite, pentru asta, pe moștenitorul de drept? Când vorbea astfel, prin el glăsuia Nobunaga. Parcă ar fi primit forma tatălui său, dar nu și substanța. Acest Hideyoshi n-are nimic de modestie. A uitat că a fost vasalul tatălui meu, iar acum, nu numai că-i jupoaie de dări pe vasalii rămași ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și întru biserica Catholicească să rămâie după cum se află acum”. Nu se spune însă de câte palme să fie lățimea hudiții. --Probabil de șase palme domnești, cum a mai fost. După aceste cuvinte, bătrânul și-a ridicat privirea spre înalturi, glăsuind obosit: --Parcă ar fi vremea să urcăm la chiliile noastre. Și mâine e o zi. --Dacă așa crede sfinția ta, așa om urma și noi. Întocmai cum ar zice sluga prea plecată a măriei sale vodă... Călugărul a chicotit ușor, în timp ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
această uliță. --Om merge, dar întâi ascultă ce zice un egumen martor la o “tocmală” din 16 decembrie 1668 (7177): “În târg în Ieși, pe Podul Vechiu” unde a fost de față și “Popa Cozlea, egumen de Aron Vodă”, care glăsuiește mai departe, egumenul “nimeriiu la această tocmală și văzând plata deplin am pus pecetea; fiind bătrân nu pot scri eu, ce-au scris uricariu;...” --Oare trebușoara asta n-o fi semănând cu știința de carte dovedită de <nitrăpolit Gorghi>, cel
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lanțurile prinse de încheietura mâinilor. Merge împleticit, cu capul căzut în piept... „Oare ce a făcut bietul ca să merite asemenea soartă?” - mă întreb cutremurat. Răspunsul însă vine îndată din gura unui slujbaș domnesc, care - după o răpăială de darabană - a glăsuit cu voce ridicată: „Măria sa vodă împreună cu sfatul său a osândit la spânzurătoare pe Buzdug tâlhar de drumul mare! Cine a face ca el ca el să pățească!!! Mâine în zori va fi ridicat în ștreang!!!” Toți cei de pe uliță s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cinism și ipocrizie, decât în cuvântarea lui Isus de pe munte, în care expune el „fericirile”. Credeți că degeaba, îi pune el în capul listei fericiților pe tâmpiți, pe idioții din naștere, pe cei duși iremediabil cu pluta? Iată cum a glăsuit: „ Fericiți cei săraci cu duhul, că al lor este împărăția cerurilor”. Și pe atunci, ca și acum, s-a observat că proștii sunt foarte ușor de condus. Așa, că se pare, că noi aceștia care mai avem câte un pic
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de metri când Razman claxonă îndelung, obligându-l să se întoarcă: — Noroc! îi strigă. Celălalt făcu un gest cu mâna, se întoarse și își văzu de drum. „Palmierilor le place să stea cu capul în foc și picioarele în apă“, glăsuia o veche zicală, și în fața ochilor săi se afla confirmarea proverbului, căci, întinzându-se până îi pierdeai din ochi în depărtare, își înălțau frunzele spre cer peste douăzeci de mii de palmieri, fără să le pese de zăduful înăbușitor, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dincare fiecare ia cât să-și umple buzunarele. Când Îi vine rândul, Studentul-cu-Cicatrice ia câteva cu vârful degetelor, Întinzându-le lui Khayyam cu aceste cuvinte: — Pesemne că ai fi preferat să-ți ofer strugurele sub formă de vin. N-a glăsuit prea tare, dar, ca prin farmec, Întreaga asistență a tăcut, ținându-și respirația, ciulind urechea, urmărind buzele lui Omar. Care lasă să-i scape: Când vrem să bem vin, ne alegem cu grijă și paharnicul, și tovarășul de desfătări. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prudență, am ieșit din el și am urcat două porțiuni dintr-o scară de lemn, aproape În spirală, destul de prăfuită. După cum am aflat pe urmă, domnul Garamond prefera sediul acela fiindcă amintea de o editură pariziană. Pe palier, o tăbliță glăsuia: „Garamond Editori s.p.a.”, iar o ușă deschisă dădea Într-un hol fără nici un fel de recepționer sau de paznic. Însă nu puteai intra fără să fii văzut dintr-un mic birouaș-anticameră, și imediat am fost abordat de o persoană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un cotidian local, adus la bord În timpul unei escale la Fortaleza. Pe prima pagină trona fotografia unui ins pe care l-am recunoscut, pentru că Îl văzusem sorbindu-și paharele cu vin alb ani de zile la Pilade. Textul de sub fotografie glăsuia: „O homem que matou Moro”. Bineînțeles, după cum am aflat la Întoarcere, nu el Îl omorâse pe Moro. El, dacă ar fi avut În mână un pistol Încărcat, s-ar fi Împușcat În ureche ca să verifice dacă funcționează. Fusese numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ori spălate, după dobândire, ci numai îmbrăcate și dezbrăcate periodic, într-o ordine hotărât oțioasă, după un anume algoritm obscur. Și se întristă de moarte... Am impresia, ba nu, sunt sigur, că mă trece și pe mine. Feedback. Conexiune inversă, glăsuiește el tern, către Dănuț. Până una alta, să-l lăsăm pe troglodit în plata Domnului. Când revine Marco al nostru, luăm pițulele și ne volatilizăm. Poa' să se spele el pe cap cu lighioana bețivă și să arunce și salteaua
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
umple gospodărește, cu o tandrețe infinită, fiecare pahar spălat, jumătate cu matrafust, jumătate cu Coca-Cola, pentru a obține un cockteil " Moartea neagră", cât mai băubil și de cursă lungă. Ei, ia ziceți-mi, ați fost la curve, nu? Nici pomeneală! glăsuiește același Vierme care, molfăindu-și mulțumit gogoneaua și anafura, se așezase trudit pe un colț de pat, pornind să rotească într-o doară potențiometrul aparatului de radio de pe noptieră, un Grundig preistoric, prăfuit, în carcasă de placaj și ebonită, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă, desfrânare, erezie, ură, păgânism. Întrebarea este... Putem salva ceva? Pot fi opriți cei răi? Și cum? glăsuiește Bursucul. Îngerul se îmbunează și-i zâmbește blând, ca unui neajutorat. -Tehnic vorbind, Domnul a luat în calcul Apocatastaza, ca pe o ipoteză curentă, de lucru. Dar El, Nemărginirea Bunătății Insondabile, aplecate asupra Ei Înseși, care include virtual, în Eoni
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
E folkist! Părintele Costică. Are și un refren: Costică-Costicuță... Ei, gata, gata, nu mai spun nimic! Putem să-i cerem părintelui, ca să slujească un botez? întreabă Îngerul. La ora asta? Îndoi-m-aș! e de părere Dănuț. Este urgent? Urgentissim! glăsuiește Bursucul. Haideți..., să dăm o tură, totuși... Vorbesc eu, cu el, zice Silică, fără să se mire, cooperant pe de-a-ntregul, potolit și suspect de așezat. Cu ițarii mustindu-i încă, umeziți, precum oricare respectabil marinar fenician, în seara luptei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
asediat de turci. Nu există îngerei și îngerele. Nu te aventura, unde nu te descurci. Îngerii nu au sex, și punctum! E și asta..., încă o concluzie omenească, lumească, asupra unor lucruri dintr-un plan superior. Adevărul..., nu este întocmai! glăsuiește Îngerul, cu jumătate-voce. Cum nici eu nu-mi permit să mint, am să vă dezvălui ceea ce nici nu este, totuși, un secret: Pe pământ, aproape toți îngerii, buni sau răi, ne manifestăm teandric, ca bărbați întregi și, teoretic, apți de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
haremu' pe mine, dac'oi exagera! Nu c-aș face io, nemotivat, apologia căpșunicii. Da' tot e bună și-o guriță de catalizator..., ăă..., de pelin. Țucsuiți și picurați, cu Dumnezeu, fraților și pentru ăi repauzați! Bogdaproste! Să fie primit! glăsuiește Poetul și apleacă paharul, umezind parcimonios asfaltul drumului: Timp pentru toți și vin pentru morți! Fiți îngăduitori cu morții, prieteni și morților o să le fie târșă de voi, rostește și Fratele. Aferim! Ce e drept e drept și ce-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
titlu care i se părea că-l coboară, pe el, cogeamite plutonier vechi. Dar văzîndu-i mutra îngrozită, fu cuprins și el de spaimă, încît deodată îi sări lenevia și întrebă: ― Ce s-a întîmplat, omule? ― Poznă mare, nene, belea mare, glăsui Pravilă, parcă mai prăpădit el însuși din pricina efectului ce-l făcuse asupra șefului. Primarul era mijlociu de statură, cu ochii mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. Venea glonț de la conac și avea în urechi proaspăt glasul boierului cel bătrîn
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dat afară. ― Are dreptate și boierul, zise plutonierul când înțelese despre ce era vorba. Dacă are, are. Nu-ți spun eu mereu că aici toți sunt tîlhari? Acu vezi bine și dumneata... Silvestru Boiangiu, mustăcios și țanțoș, și voinic munte, glăsuind astfel, căuta să-și răcorească inima speriată. Primarului ce-i pasă la adică? Se spală pe mâini. De ce sunt jandarmi în sat? Acum câteva luni Miron Iuga s-a plâns comandantului companiei, venit în inspecție și poftit la masă la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar mereu mă ispitește amintirea lui Teofil, fie iertat, și mi-e să nu mergi și tu pe urmele lui, de să se irosească toate pe aici și să rămâie numai praful și cenușa... ― Din partea asta poți fi liniștit, tată! glăsui Grigore simțindu-se în dreptul său. Iubesc și eu pământul cât și dumneata, te asigur, dar iubirea nu mă poate orbi să nu văd că și țăranii au dreptul să trăiască! Acuma Miron Iuga se supără: ― Adică eu nu-mi iubesc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
boierii la curtea bătrânului. Primarul, mieros și glumeț, le spunea mereu: ― Măi băieți, nu vă pierdeți vremea degeaba, măi!... Ori așteptați să mai vie călăreții cei năzdrăvani?... Vedeți-vă de treburi, măi oameni! ― Ei, săracii călăreți, că bine-au mai glăsuit! zise Marin Stan puțin cherchelit, după ce poposise un răstimp la tejgheaua lui Cristea. Altfel cine ar mai fi adunat pe boierii noștri la sfat și la tocmeală?... Ehei, fraților, frica-i mare cucoană!... Nu-i așa, dom' primar? ― Măi Marine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi vorbit din fundul inimii. Pe drum mai întîlniră ici-colo oameni care se sfătuiau și care de asemenea se luară după dânșii. În bătătura cârciumii barem era bâlci. Până și femei, și copii căscau gura amestecați prin mulțimea înfrigurată. Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. Numai uneori țâșnea cîte-o vorbă tare, ca un strop într-un nor încărcat, stârnind uimirea și întoarcerea capetelor. ― Înăuntru care sunt? întrebă Vasile Zidaru, auzind zgomot din cârciumă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]