KorAP: Find »[drukola/base=gladiator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...39 >

959 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

erau astupate cu catran. Se cunoștea mâna femeii în mănunchiurile de flori uscate de lângă cămin și în cele de ierburi în care Valerius recunoscu câteva plante medicinale și vâscul. Aruncă o privire spre fata care, ca și el, veghea lângă gladiator, continuând să-i șoptească lucruri pe care el nu le auzea. Sau, poate, șoptea o rugăciune către zei. Valerius să ridică pentru a mai turna câteva picături din poțiunea lui în gura bolnavului. Îi atinse fruntea, mâinile, picioarele. — Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lui Valerius o privire ce părea că vine de departe. Își încruntă ușor fruntea. — El are grijă de tine, zise fata, punându-i mâna pe frunte. Stai liniștit, te-a vindecat... O să trăiești. Rănitul continua să-l fixeze pe Valerius. — Gladiator... tu... Valerius clătină din cap. — Nu sunt gladiator. Sunt cel care vindecă. — Gladiator... Tu ești gladiator... Tânărul îi adresă lui Valerius zâmbetul celui care, aflat în afara legilor spațiului și timpului, rătăcește de-a lungul graniței incerte dintre viață și moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de departe. Își încruntă ușor fruntea. — El are grijă de tine, zise fata, punându-i mâna pe frunte. Stai liniștit, te-a vindecat... O să trăiești. Rănitul continua să-l fixeze pe Valerius. — Gladiator... tu... Valerius clătină din cap. — Nu sunt gladiator. Sunt cel care vindecă. — Gladiator... Tu ești gladiator... Tânărul îi adresă lui Valerius zâmbetul celui care, aflat în afara legilor spațiului și timpului, rătăcește de-a lungul graniței incerte dintre viață și moarte. În clipele acelea putem citi destinul celorlalți. — Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
fruntea. — El are grijă de tine, zise fata, punându-i mâna pe frunte. Stai liniștit, te-a vindecat... O să trăiești. Rănitul continua să-l fixeze pe Valerius. — Gladiator... tu... Valerius clătină din cap. — Nu sunt gladiator. Sunt cel care vindecă. — Gladiator... Tu ești gladiator... Tânărul îi adresă lui Valerius zâmbetul celui care, aflat în afara legilor spațiului și timpului, rătăcește de-a lungul graniței incerte dintre viață și moarte. În clipele acelea putem citi destinul celorlalți. — Sunt medic, nu gladiator! Cuprins brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
grijă de tine, zise fata, punându-i mâna pe frunte. Stai liniștit, te-a vindecat... O să trăiești. Rănitul continua să-l fixeze pe Valerius. — Gladiator... tu... Valerius clătină din cap. — Nu sunt gladiator. Sunt cel care vindecă. — Gladiator... Tu ești gladiator... Tânărul îi adresă lui Valerius zâmbetul celui care, aflat în afara legilor spațiului și timpului, rătăcește de-a lungul graniței incerte dintre viață și moarte. În clipele acelea putem citi destinul celorlalți. — Sunt medic, nu gladiator! Cuprins brusc de mânie, Valerius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care vindecă. — Gladiator... Tu ești gladiator... Tânărul îi adresă lui Valerius zâmbetul celui care, aflat în afara legilor spațiului și timpului, rătăcește de-a lungul graniței incerte dintre viață și moarte. În clipele acelea putem citi destinul celorlalți. — Sunt medic, nu gladiator! Cuprins brusc de mânie, Valerius apucă brațul tânărului și-l strânse cu putere, ca să-l readucă pe tărâmul vieții. — Te-am vindecat! M-ai auzit? — Da. Tânărul ridică ușor o mână. — M-ai salvat. Am înțeles. Trăiesc. Lăsă mâna să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
salvat. Am înțeles. Trăiesc. Lăsă mâna să cadă și adormi pe dată. Valerius îi masă din nou mâinile și picioarele, încercând să alunge mânia care-l cuprinsese brusc. De ce se supărase așa de tare când celălalt îi spusese că e gladiator? Termină masajul când se simți din nou calm. Își puse capul pe pieptul bolnavului, ascultând bătăile inimii. — Se va face bine. E salvat. Bărbatul și fata schimbară o privire. Valerius se întoarse lângă foc, istovit. Urmări cu privirea dansul scânteilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
zece oameni care, pe neașteptate, îi înconjuraseră pe Tarosh și pe oamenii lui în pădure, cerându-le să-i ducă în satul celt ca să-l percheziționeze. Tarosh aflase că, din porunca guvernatorului Germaniei Inferior, acei soldați urmăreau un bărbat, un gladiator care fugise din Colonia Agrippinensium, aflată la câteva mile distanță. Era gladiatorul preferat al lui Vitellius, campionul său, și poruncise să-i fie adus înapoi neapărat. Dar nu toți soldații romani fuseseră uciși în înfruntarea cu celții. Unii reușiseră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lui în pădure, cerându-le să-i ducă în satul celt ca să-l percheziționeze. Tarosh aflase că, din porunca guvernatorului Germaniei Inferior, acei soldați urmăreau un bărbat, un gladiator care fugise din Colonia Agrippinensium, aflată la câteva mile distanță. Era gladiatorul preferat al lui Vitellius, campionul său, și poruncise să-i fie adus înapoi neapărat. Dar nu toți soldații romani fuseseră uciși în înfruntarea cu celții. Unii reușiseră să fugă și aveau să reînceapă urmărirea gladiatorului. În legătură cu asta - oftă Valerius - nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
la câteva mile distanță. Era gladiatorul preferat al lui Vitellius, campionul său, și poruncise să-i fie adus înapoi neapărat. Dar nu toți soldații romani fuseseră uciși în înfruntarea cu celții. Unii reușiseră să fugă și aveau să reînceapă urmărirea gladiatorului. În legătură cu asta - oftă Valerius - nu exista nici o îndoială. Și probabil că nu erau departe. — Îmi vreau câinele înapoi. Luă câteva înghițituri de vin. Acum se grăbea să plece. Știa ce soartă urma să aibă cel care ajuta un gladiator urmărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
urmărirea gladiatorului. În legătură cu asta - oftă Valerius - nu exista nici o îndoială. Și probabil că nu erau departe. — Îmi vreau câinele înapoi. Luă câteva înghițituri de vin. Acum se grăbea să plece. Știa ce soartă urma să aibă cel care ajuta un gladiator urmărit, cel care îl îngrijise, îi vindecase rănile, îl pusese din nou pe picioare ca să poată fugi, în loc să-l denunțe autorităților satului. Voia să plece cât mai repede - era nerăbdător să-și continue călătoria și să ajungă în satele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
el - Valerius arătă spre rănit - nu mai are nevoie de mine, voi pleca. Mușcă din pâine și începu să mestece încet, ca unul care știe ce înseamnă foamea. Nu voi spune nimănui despre el. Ai cuvântul meu. E limpede că gladiatorul tău a fugit... Aproape nici un gladiator nu poate să fugă de la Ludi, și sunt uimit că prietenul tău a reușit. Nu voi spune nimănui că am fost aici și voi uita că am vindecat pe cineva. Uită și tu. Sfatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mai are nevoie de mine, voi pleca. Mușcă din pâine și începu să mestece încet, ca unul care știe ce înseamnă foamea. Nu voi spune nimănui despre el. Ai cuvântul meu. E limpede că gladiatorul tău a fugit... Aproape nici un gladiator nu poate să fugă de la Ludi, și sunt uimit că prietenul tău a reușit. Nu voi spune nimănui că am fost aici și voi uita că am vindecat pe cineva. Uită și tu. Sfatul meu este însă să-l duci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și i-au vândut ca sclavi. Unii au fost vânduți a doua oară... și au ajuns în arenă, ca el. — Știu povestea. Am un prieten, Salix... Și el a avut aceeași soartă. A fost luat de perceptori, iar acum e gladiator. Numai că el nu a fugit. El luptă. Peste câțiva ani va fi din nou liber. Este curajos. E invincibil. — Fratele meu nu e laș... Dar nu mai putea. Bărbatul arătă spre fata care ieșea din încăpere, dându-i de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
câțiva ani va fi din nou liber. Este curajos. E invincibil. — Fratele meu nu e laș... Dar nu mai putea. Bărbatul arătă spre fata care ieșea din încăpere, dându-i de înțeles lui Valerius că ea era vinovată de fuga gladiatorului. Fata se întoarse imediat. Încerca să-l țină pe Lurr de zgardă, însă câinele scăpă, nebun de bucurie, și alergă spre Valerius, scheunând. — Dar cum ați făcut...? Valerius încerca să-l liniștească pe Lurr. Îl bătea drăgăstos pe spate, fericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se aplecă să ațâțe focul. — Am aflat că la tavernă a sosit un călător... Un medic... Oamenii spuneau că ești foarte priceput. Nimeni nu trebuia să-și dea seama că aveam nevoie de tine. Nimeni nu știe - se uită spre gladiatorul adormit - că el se ascunde aici. Da, dar câinele? Cum ai reușit să-l iei de-acolo? insistă Valerius. N-a mârâit, nu m-a trezit... — Am reușit. Se întoarse lângă rănit și-i puse mâna pe frunte. Rămase așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de-a-ntregul. Ai putut să domesticești un lup? Cum ai reușit? — Am reușit. Valerius se uită spre fată. Ea se întoarse și îi aruncă o privire lungă, ostilă. — L-am salvat, nu? Ce mai vrei de la mine? - Valerius arătă spre gladiator și se întinse. — Trebuie să-l vindeci complet. Repede. — Sunt medic. Dacă vrei magie, trebuie să cauți pe altcineva. Încă nu am învățat să însănătoșesc un om doar cu atingerea mâinilor. 3 Noaptea se scurgea încet. Din când în când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
complet. Repede. — Sunt medic. Dacă vrei magie, trebuie să cauți pe altcineva. Încă nu am învățat să însănătoșesc un om doar cu atingerea mâinilor. 3 Noaptea se scurgea încet. Din când în când, Valerius se ridica să asculte bătăile inimii gladiatorului, sub privirile atente ale fetei, apoi se întorcea la locul lui. Când ai spus că pleci? Mâine seară? întrebă fata. Veni lângă Valerius. — Mâine seară. Mă îndrept spre miazănoapte. Va veni cu tine. — Cine? — Gladiatorul. O să-l iei cu tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ridica să asculte bătăile inimii gladiatorului, sub privirile atente ale fetei, apoi se întorcea la locul lui. Când ai spus că pleci? Mâine seară? întrebă fata. Veni lângă Valerius. — Mâine seară. Mă îndrept spre miazănoapte. Va veni cu tine. — Cine? — Gladiatorul. O să-l iei cu tine. — Eu? Valerius era surprins de cererea fetei. Se vedea urmărit de soldații romani și ucis în zăpadă. — Ce-i în capul vostru? Eu n-am nici o legătură cu povestea asta. Nu iau cu mine un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Se vedea urmărit de soldații romani și ucis în zăpadă. — Ce-i în capul vostru? Eu n-am nici o legătură cu povestea asta. Nu iau cu mine un om în starea lui. N-o să duc cu mine în pădure un gladiator fugit, ca să-i atrag pe urmăritorii lui. N-o să-mi risc pielea - și nici pe a lui, m-ai auzit? Se întoarse spre fată, fără să bage de seamă că bărbatul se ridicase și ieșise în grabă. — Și apoi - Valerius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de birurile impuse de guvernatori în vreme de pace și jefuită de soldați în vreme de război. Focul stătea să se stingă. Nici lacrimile nu-s de ajutor, oftă Valerius. Îl înspăimânta perspectiva de a-l lua cu el pe gladiator, atât de grav rănit. „Frica mă face să fiu nemilos“, se gândi. Ea își coborî mâinile. — Și dacă ar fi Salix? Auzind numele acela, câinele înălță capul. — Salix? întrebă uimit Valerius. Ce știi tu despre Salix? — Ai vorbit mai înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
rușine. În destinul pe care zeii îl țesuseră pentru el se deschidea acum un drum nou. Dar trebuia să aleagă. — Bine, spuse, aruncându-i o privire scurtă fetei; inima îi bătea cu putere. Bine. O să-l iau cu mine pe gladiatorul tău. O să-l iau cu mine, dacă asta îl poate salva. Se simți deodată ușurat, ca și cum ar fi pornit pe un drum pe care îl căuta de mult, fără să-l găsească. Zâmbi liniștit, așteptând ca Velunda să se strecoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
deodată ușurat, ca și cum ar fi pornit pe un drum pe care îl căuta de mult, fără să-l găsească. Zâmbi liniștit, așteptând ca Velunda să se strecoare lângă el să-l îmbrățișeze, văzută doar de el și de nimeni altcineva. „Gladiator“, se gândi. O clipă își repetă în minte cuvântul acela, pe care rănitul îl rostise când deschisese ochii și îl văzuse. „Gladiator... Eu sunt medic“, își spuse. Adormi ținând-o în brațe pe Velunda. În noaptea următoare, norii acoperiră luna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ca Velunda să se strecoare lângă el să-l îmbrățișeze, văzută doar de el și de nimeni altcineva. „Gladiator“, se gândi. O clipă își repetă în minte cuvântul acela, pe care rănitul îl rostise când deschisese ochii și îl văzuse. „Gladiator... Eu sunt medic“, își spuse. Adormi ținând-o în brațe pe Velunda. În noaptea următoare, norii acoperiră luna și se încălzi. Ningea în zori, când trei oameni ieșiră dintr-o colibă. Sprijinit de ceilalți doi, unul dintre ei mergea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
drumul, îndreptându-se spre dealuri, ca și cum ar fi cunoscut drumul. Cei trei intrară în pădure fără ca vreun om din sat să-i fi văzut. În curând, zăpada le acoperi urmele. — Știi drumul? întrebă bărbatul care, împreună cu Valerius, îl sprijinea pe gladiator. Te pot călăuzi până dincolo de dealuri. — Nu e prima oară când străbat ținutul ăsta. Știu încotro merg. Privi din nou în urmă. Nu suntem urmăriți. Bărbatul ducea un sac mare și pătura de blană; la brâu avea două pumnale. — Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]