729 matches
-
noastre materiale și spirituale în România de azi care să nu fie degradat, de care să nu ne fie rușine. Și în tot acest timp, noi trebuie să scandăm lozinci spre proslăvirea lui Ceaușescu și a familiei sale, călcând prin glodul străzilor desfundate, căzând prin gurile de canal descoperite și nesemnalizate, pășind cu toții, cei 23 de milioane de cetățeni ai României socialiste, prin bezna fizică și spirituală a socialismului multilateral dezvoltat. Ne-am însușit cu toții dictonul lui Lenin, conform căruia comunismul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cerului, poate pustiului sau poate tatălui său. Cu o voce blîndă, tatăl încearcă un răspuns fără noimă: De unde, dragul tatii? Cei doi drumeți urcau dealul Ungureniului spre Săveni și copilul era supus unui efort încă și mai mare acolo, spre Glodul Alb, locul blestemat, vamă a morții ce își lua un enorm tribut constînd în moartea multor drumeți, care scăpau din hățuri vehicule primitive, scăpate în înspăimîntătoarea vale. Cu fețișoara marcată de suferință, copilul încearcă o soluție care îl uluiește pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu puneți mîna! Supuși, cei doi se retrag cu infinite regrete că nu au și ei un merit cît de cît la scoaterea balaurului. Căci erau siguri că s-a prins un monstru uriaș. Victor intră puțin cu pantofii în glod, apoi intră ceva mai mult, apoi nu mai contează. Peștelăul ăla uriaș era însă fleașcă de obosit. Era tras acum ca o buturugă, nu mai lupta de loc. Cînd ajunge la un metru de mal Victor observă că era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cum era catalogat Haldan pînă la 23 august 1944, a devenit băiatul cotropitorului, începînd cu aceeași dată. În atare condiții, a schimbat hăinuțele curate și pantofiorii cu niște pantaloni rupți în fund și cu rapănul corespunzător pe piciorușele expuse direct glodului și prafului. Doamna Haldan păstrase doar cîteva seturi de tacî muri, farfurii și ceșcuțe pentru cafea. Mai păstrase și un capot superb și o eleganță deosebită în conversații și comportament. Deși aveam doar 12 ani, doamna Haldan mă trata ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
soi de frică, cu timpul o apropiam mai strîns de noi, ca să-i simțim căldura corpului. Katia dansa cu plăcere și rîdea cît putea, dar fără alt efect decît acela de a fi și mai frumoasă. În sat plouase și glodul și-a intrat în drepturi și atunci am văzut ceva nemaipomenit. Katia și-a scos pantofii și mergea desculță pe ulițele satului. Piciorușele ei frumoase, delicate, cu pielea subțire chiar și pe talpă, înfruntau noroiul cît se poate de natural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
drum comun. La capătul acestui traseu începe prima parte a "aventurii”. Mi-a sugerat să urc dealul care se vedea uscat, (pe un drum lutos, pieptiș, devenit după vreo două sute de metri o cărare mâloasă, pe alocuri și cu glod uscat), după care voi ajunge "la țigani”. Credeam că era o zonă numită așa, numai că omul amabil, m-a lămurit că este, de fapt, un sat de țigani, dar să nu-mi fac probleme, că nu-s agresivi ca
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe placul lui, pe urmă am plecat, cu toții, în deal, spre casa de care vorbise Vasile. Fratele lui ne trăgea într-o parte, pe dreapta, unde era noroiul mare, până la gleznă, dar noi am apucat-o pe cărarea din stânga, cu glod mai puțin. Și atunci am descoperit un sac, aruncat în șanț... dar nu era sac, era mama lui Vasile, moartă de beată, dormind în cârpe. Și l-am văzut pe fratele lui Vasile, care bănuise el ceva, parcă apucat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ne-am întors acasă târziu, aproape noaptea, pe o ploaie din categoria celor foarte urâte dar pline de farmec. Era întuneric, luna abia se presimțea, dar nu mai ploua. Amândoi eram uzi, plini de noroi lipicios, ca două figurine de glod. Începu să plouă din nou, apele se umflau, era greu să ajungem acasă, orbecăiam prin valurile care păreau că ne vor înghiți și chiar ne puteau îneca. Hai, trebuie să ne curățim, nu putem intra în casă așa, mă trase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de departe, în surdină, grav, trist, ca orice cântare pentru mort, mai departe... și mai departe... până se pierde undeva departe... departe... Din grămada de cadavre, se ițește capul unui bătrân, un țăran-oștean, o arătare cu părul vâlvoi năclăit de glod și sânge, că până și mustețile pe oală îi sunt mocirlite. Doare, Gheorghiță? îl întreabă el cu milă pe tânărul plăieș cocârjat lângă roata tunului, cu pumnii adânciți în burtă. Olecuță, geme el încetișor, cu un zâmbet schimonosit, da' pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
furci nalte...Inaintea condamnaților mergea un preot...iar călăul Gavril îmbrăcat tot în roșu, în urma lor, purta pe umeri două ștreanguri de frânghie bine săpunite. Frații Cuciuc erau îmbrăcați în haine negre...cu pantalonii sauflecați, ca să nu-i umple de glod, căci plouase în noaptea precedentă...” - Te-am ascultat cu luare aminte, dragule, pentru că povestea, deși vorbește de oameni și fapte care nu sunt plăcute, este totuși interesantă. Acum, dragul meu, eu voi fi îndată la Trei Sfetite. Te aștept în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Codru, împerejurul sfintei mănăstiri, au prins pe călugări și i-au muncit și le-au luat toate averile și bucatele, lăsându-i numai cu trupurile, iar dresurile ce le-au avut toate le-au rupt și le-au călcat în glod, fără numai un ispisoc...de la Vasile (Lupu) voievod, dar și acela rupt și stricat, fără pecete, fără mătasă.” - După aceasta a venit Stefăniță Lupu voievod, mărite Spirit, care la 7 mai 1660 (7168), dăruiește mănăstirii Hlincea satul Hlincea, împreună cu 15
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Culincu Nicolae Marcu Tasia Popa Maria Șelaru I. Mihai 1950-1951 Andronic N.Maria Bălan I. Elenă Botea Gh. Victor Bugeag Ț. Eugen Chisacof A. Maria Cozma Ț. Lucia Cujba C. Elenă Dogaru M. Filip Dragoslav Gh. Traian Ghiuzu M. Mariana Glod V. Simion Grigoriu D. Grigore Herșcovici S. Carola Iosif M. Mia losub I. Mihai Lăzescu Gh. Maria Leibovici A. Netty Leneschi C. Elenă Manolache Gh. Aurel Marcus I. Seina Marin Gh. Dumitru Mihai V.Victoria Moisă Gh. Cornelia Munteanu Ț
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
N.Veronica Mihai Gh. Doina Molinaro G. Petru Munteanu G.Veturia Murgoci A. Cornelia Obreja C.Valeria Oprișan M. Dumitru Perju C. Laurențiu Viorel Rusu O.Lucia Alexandrina Socolov V. Constantin Surugiu D. Liliana Văleanu C. Mircea Vintilă A. Mircea Glod D. Silvia Ursache I.Ion Mihai St. Costache Ibidem, vol.IV,f.121-150; Costin Clit,op.cit.,p.220. Clasa a XI-a Umană Afănoaiei C. Viorica Alexandru V.Ana Ambrono Ț. Teodor Apfelbaum S. Ernestina Biru N. Margareta Boroș V.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a durat ziua toată și până în noaptea de 16, ploae grozavă, cu vânt și răceală. Uzi până la piele soldați și ofițeri au intrat în bivuac. Cum de nu s-au bolnăvit și n-au murit oamenii în ploaia, umezeala și glodul acela, nu înțeleg! La Balta de lângă Zimnicea am petrecut 8 zile, cu frumoase zile line cu răsărituri și asfințituri pe baltă, dar cu niște înspăimântătoare roiuri de țânțari și cu o grozavă plictiseală... Am avut și ploi viforoase în timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au găsit în 1921 toamna 4 zimbri pe poleiu în muntele Fluturul, jud. Ciuc, Transilvania miază noapte de Bicaz pe când se duceau să caute pășune în pustietăți pe Hăgimaș și Fluturul la hoști (iarbă mare care nu înghiață iarna, la gloduri) au găsit locul unde stătuseră noaptea și i-au și văzut 3 tauri și o vacă. Aurel Conșitu Crișan-Bicaz, jud. Neamț (comunică) POVEȘTI LA HANUL ANCUȚEI* "...Toată lumea știe cum se naște mărgărintarul... din roua cerului care cade în amurg în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cel întăiu ține de ziuă. Al doilea de noapte. Iorgu Doftoru, cretin care obișnuiește să se ducă la toate înmormântările "boierilor". Cineva îl pâcâlește c-a murit doctorul Haralamb dela Puiești, douăzeci de km. depărtare. O pornește pe jos prin glodurile primăverii. Când intră în Puiești, vede pe doctor ieșind cu docarul de-acasă. Se oprește și dă cu întristare din cap: Îhî! Prț! n-a muritî! A vinită degeaba! Vântul era așa de puternic, încât puteai să te sprijini cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rând cu greu le vor crede... [Iași] 6 Mai 1926 Astăzi, dimineață, pecând coboram la baie, pe strada Carol am văzut un dulău într-o stare oribilă. Se bătuse cu alți câni la nunțile lor; era tăvălit prin apă și glod, mușcat și sângerat, cu-un ochiu crunt și scos, și totuși făcea amor, cu înverșunare și disperare. 15 Mai. Pentru a face amor trebuiesc doi. Unii cred că trebuiesc mai mulți. Alții socot că trebuiesc mai puțini. Lumina cea neînserată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru Anatole France și J.J. Rousseau și ne declară cu vocea-i domoală și rostirea-i ciudată că nu-i place țara aceasta joasă și monotonă. Nu se împacă cu negura, cu ploile și umezeala, cu tot pământul acesta de glod deși cu oamenii din partea locului, foarte serioși și foarte cinstiți, se împacă de minune. Când convorbirea a ajuns la cafea, atunci domnul Tocilă are plăcerea să ne trateze c-un coniac vechi dintr-un butoiaș care e adus pe scăunelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
te dau gata ori natura te vindecă. M-me du Duffand: Un om care vorbește domol și încet, parcă s-ar plictisi el însuși de ceea ce spune. Domnul-Dumnezeu a făcut pe boieri și pe ciocoi la urmă din niște rămășițe de gloduri și gunoaie. *1 Un nătărău care nemerește o vorbă de haz e ca mârțoaga care sare deodată în două picioare. *1 Nu pot spune nimic de damele din bal, căci nu mă pricep în vopsitorie. *1 Dobitoacele ar fi având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
împărăția țarilor. Sălbătăcia locurilor și climatul sunt aliații acestor munteni. vara arșiță, iarna viscole cumplite. De asemeni sunt în favoarea lor înălțimile și strâmtorile. Șamil, căpitenia Tătarilor, spunea la acea epocă: "Împăratul e împărat; eu nu sunt decât un tatar. Însă glodurile, strâmtorile, țancurile și codrii sunt de partea mea. Aici, eu sunt mai tare." "Pe prietinii dușmanilor noștri îi socotim dușmani", zic Lesghienii. Subt ochii cazacilor și pe linia forturilor, Lesghienii și Cecenii pătrund în galop până la ogoarele și căsuțele triburilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pașnică lucrurile se vor îndrepta. Au făcut, după sfatul lui Costăchescu, o cerere cătră Ministrul de interne, alta cătră Ad-ția Casei Centrale a băncilor populare, arătând păsurile și rugile lor. Apoi au așteptat într'o liniște desăvârșită. Ed. Enășescu, Valea Glodului Și-a ținut liniștit satul prin sfaturi. Dealtfel nu era greu căci sătenii sunt liniștiți și pașnici de felul lor. Au alungat ei singuri pe cei de la Giurgești cari veniseră să facă zurbavă la Valea Glodului. Iuliu C. Dimitriu, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
desăvârșită. Ed. Enășescu, Valea Glodului Și-a ținut liniștit satul prin sfaturi. Dealtfel nu era greu căci sătenii sunt liniștiți și pașnici de felul lor. Au alungat ei singuri pe cei de la Giurgești cari veniseră să facă zurbavă la Valea Glodului. Iuliu C. Dimitriu, din Știrbăț (Siliștea) Sătenii s'au mișcat și cu mânie s'au îndreptat spre moșia fostului prefect Bonachi, ca să devasteze curtea. Dimitriu, amenințat de săteni, n'a denunțat hotărârea lor. În ziua când trebuiau să pornească ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i găsi mâncând, Din somn să mi-l trezești, De la masă să-l stârnești, Să-l aduci, să mi-l grăbești, Prin păduri fără sine Prin sat fără rușine Prin poieni fără drum Prin câmpii fără cărări Pe drumuri cu gloduri Peste ape fără poduri Peste garduri Fără pârleazuri. Și de le-i găsi La mese-ntinse, Cu făclii aprinse, La neveste grase Și fete frumoase Să-i pară cățele viermănoase Numai eu să-i par frumoasă, Numai eu să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În casă mai locuiește și Aurica, vara mea, o ființă măruntă, devenită femeie fără voie, care are o fată din flori. Aceasta dormea înfășurată în niște cîrpe, pe pat. Aurica mi-a spus că a fost de curînd la Valea Glodului - dar nu și de ce -, „la un popă care știe tăti celi”, faimos prin vindecările sale miraculoase: ultima, un copil mut, cu părinți medici. N-am insistat să aflu mai multe, din jenă. Mătușa mi-l creditează și ea, indirect, povestind
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lor de lectură e, pur și simplu, inoperantă. *N-am prea avut spor la corectură, după ce Sergiu (iar mai apoi și Sp.) mi-a spus că primul-secretar și C.V. Toma ar fi iritați de articolul meu despre Bacău, „Marmura și glodul”, din „Cronica”. Dacă voi fi luat la rost, sînt gata să le replic că eu nu trăiesc în Utopia, că n-am posibilitatea să migrez într-un alt oraș, așa că trebuie să apăr locul acesta cu toate ale lui (aer
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]