618 matches
-
celui tare de dragul celui slab a fost dezaprobată ca efeminată, sentimentală și decadentă. Oponenții au fost cei care, precum Nietzsche, Mussolini și Hitler, nu numai că acceptă voința de putere și lupta pentru putere drept fapte sociale fundamentale, ci și glorifică manifestarea nelimitată a acestora și postulează această absență a restricției ca pe un ideal al societății și o regulă de comportament pentru individ. Dar, în cele din urmă, filosofiile și sistemele politice care s-au bazat pe pofta și lupta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
oameni, fiți inumani!” (ibidem, p. 128). Și Arendt Încheie acest tablou al Revoluției preschimbate În Teroare: suferințele semnalate de purtătorii de cuvânt ai maselor nu „au transformat nefericiții În fiare turbate decât atunci când zelul compătimitor ș...ț a Început să glorifice aceste suferințe” (ibidem, p. 160). Revoluția a intrat atunci În faza În care orice limite au dispărut, În care „totul este permis” (cum s-a Întâmplat și În mai 1968), În care compasiunea ca doctrină de guvernare a devenit pur
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În cursul celei de-a treia etape, la sfârșitul secolului al XVIII-lea: izbucnește un război fiscal care determină conflicte Între state din ce În ce mai stabile; „militarismul de stat” și conscripția duc la politizarea conceptului de „Popor”. O „intelighenție radicală” Începe să glorifice poporul, invocând principii universale care trec peste barierele de clasă. Poporul și democrația liberală sunt percepute ca două fețe ale aceleiași medalii, alcătuind o „structură politică” ce domesticește clasele active și le Înăbușă pornirile rebele. Cea de-a patra și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
civică, industrială sau comercială etc. Chestiunea relativismului este centrală aici, căutarea de „universalii” netrebuind să fie nici pierdută din vedere și nici descalificată. Dacă am nega această „transcendență”, subliniază apăsat Donald Brown, Tzvetan Todorov sau James Wilson, ar Însemna să glorificăm cele mai rele servituți, lumea noastră nefiind compusă din insulițe culturale, ci din unități care se suprapun cel puțin În parte, adesea aflate În „fuziune” sau „fisiune”. G. F. & BOLTANSKI Luc și THEVENOT Laurent (1991), De la justification. Les économies de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sunt și prilejul unei meditații despre experiența și memoria individuală ca repere autentice în explorarea trecutului. Pentru prezentul uniformizant, istoria acestui bătrân anonim pare lipsită de importanță. Acum, când timpul se gestionează prin branding și advertising, iar programele de televiziune glorifică viața opulentă a noii aristocrații a bogaților căpătuiți peste noapte, într-o Rusie poate la fel de tragică, însă mai amnezică, romanul lui Makine revelează contururile imprecise ale unei inscripții pe un mormânt. Lângă azilul unde Volski e depozitat ca o relicvă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
literară”, Împins În singurătate forțată și sărăcie; a trebuit, până la sfârșitul tragic al său și al soției sale din seara cutremurului din 4 martie ’77, să-și publice textele În străinătate. Nici azi, când unii reali sau falși dizidenți Își glorifică actele lor „de dinainte”, numele lui Baconsky, cu adevărat primul real dizident - Înaintea lui Breban și a lui Goma! -, nu e citat decât În treacăt! Un al doilea răspuns pe care l-aș da celor care mă acuză că nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de vedere) ori, și mai rău, paralizarea spiritului critic, Eminescu fiind decretat o valoare intangibilă. Obligați față de geniul lui (cum îndemna Călinescu) se cuvine să poposim în luminișurile Operei. Or, observ, antifestivismul cerut de un A. Pleșu (altminteri, dispus a glorifica poezelele lui Radu Vasile-Mischiu), furia demitizantă (ca replică la "terapia comemorativa" Cr. Livescu), se dezinteresează suveran de text. Asistăm la o caragializare a receptării (M. Cimpoi) câtă vreme interesul unor "dilematori", de pildă, se îndreaptă spre "Titi cel păros", ilizibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel care deschide lista e Nichita Stănescu, un poet "de răscruce", reprezentând prin poetica rupturii un transmodernism avant la lettre. Credem că Nichita merita o demonstrație mai amplă (care, probabil, va veni). Și C.D. Zeletin e fixat în zarea transmodernismului, glorificat pentru poetica transparenței și simplitatea dificilă. De un interes special se bucură basarabeanul Victor Teleucă, la care exegetul descoperă un transmodernism intuitiv, un fenomen de latență (p. 246). Oricum, lirosofia lui Teleucă (termenul aparține lui M. Cimpoi) face din "cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
această perioadă de tranziție, principiile călăuzitoare care ghidează întregul demers de construire socială a trecutului nu au fost elaborate într-o manieră coerentă. De aceea, manualele din anii '60 formează o mixtură de elemente internaționaliste și naționaliste, prin care se glorifică influențele slave în același timp în care se monumentalizează trecutul indigen. Prin reasumarea moștenirii naționale, discursul emis de literatura didactică din această perioadă conține suficiente deturnări de la direcția antinațională stabilită de M. Roller pentru a se putea afirma începutul unei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
român și un preot pravoslav rus au evocat cu mândrie rădăcinile iudaice ale creștinismului și au știut să-și exprime recunoștința pentru ceea ce a oferit iudaismul umanității occidentale. Timp de două ore am asistat la o emisiune care, implicit, a glorificat geniul poporului evreu și mi-am adus aminte de o frază pe care obișnuiam s-o arunc în discuție, nu neapărat în mod serios: dacă am pretinde să ni se plătească drepturi de autor pentru tipărirea Bibliei noastre în toate
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
portretului său, subliniază : « Familiile comunei Călugăreni Prahova au avut înălțătoarele trăsături morale, sentimentale, probate prin munca cinstită, organizare, chibzuință, devotament pentru glia străbună chiar cu prețul vieții participând la războaiele neamului ». Legată de veșnicia satului, cum îi sunt și predecesorii, glorificând-o, ca și cea care o admiră - Doamna Adriana - Doamna Marcela continuă ideea crezului său de loc pur sentimental : « Deși am plecat în lume, legătura cu locul de baștină s-a păstrat, așa se face că ne întâlnim, mulți părinți
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
George ( 1822-1892) poet și prozator a descris pitoresc episoade autobiografice și a redat evenimente din spațiul național care s-au desfășurat cu implicarea autorului. A scris numeroase fabule și romanul istoric „Demir” primul roman istoric din literatura românească În care glorifică viața și opera domnitorului Ștefan cel Mare. Șoneriu Ioan ( 1897-1999) după studii liceale și universitare În țară, Își susține doctoratul În Drept la Paris după care a ocupat funcții Înalte În țară și străinătate. A făcut parte din „Ordinul Suveran
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
suficient existența unor mari interese europene pe cursul inferior al Dunării. Dacă una singură dintre aceste puteri ar reuși să obțină o influență preponderentă în detrimentul celorlalte, echilibrul marilor interese ar fi pentru totdeauna distrus, iar opera pentru care Europa se glorifică astăzi și care a costat-o atâtea sacrificii ar fi complet ruinată. Astăzi, puterile europene au o sarcină foarte ușoară de îndeplinit: nu au altceva de făcut decât să mențină principiile pe care tocmai ele însele le-au promulgat și
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
și aveau o asemenea importanță încât deținuții erau eliberați pe cauțiune pentru a putea să asiste. Locul de desfășurare al sărbătorii era situat în interiorul orașului sau în apropierea lui. Organizarea materială a acesteia era susținută de către cetățenii bogați. Dionisiile urbane glorificau victoria zeului asupra iernii și sosirea primăverii. În cadrul defilării rituale, Dionisos era reprezentat așezat într-o corabie, o trimitere la călătoria legendară, sau urcat într-un car triumfal (carrus navalis) însoțit de sileni (un fel de satiri), de cântăreți din
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a cărui perioadă de vârf a fost reprezentată de căderea Romei în 476 și de invaziile barbare. Ordinele călugărești urmând în această privință prescripțiile conciliului de la Aix-la-Chapelle din 816, care încuraja viticultura canonică, episcopală și monastică au salvat și au glorificat cultura viței de vie. La adăpostul mănăstirilor, ordinele călugărești mai ales benedictinii și cistercienii au știut să conserve și să continue tehnicile vitivinicole, mai ales pe cele care priveau vinificarea, dar și simbolistica însăși a viței de vie: "Pe lângă conservarea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
conferă, de fapt, autenticitate și sens Sărbătorii. Organizată, în principiu, o dată la douăzeci și cinci de ani la Vevey, aceasta nu este, așadar, o manifestare folclorică obișnuită, ci o ceremonie menită să îi recompenseze pe cei mai buni lucrătorii ai viei. Sărbătoarea glorifică "marele ciclu natural", "eterna întoarcere" a anotimpurilor cu tot cu muncile și recompensele pe care acestea le aduc celei mai nobile și mai vechi meserii din lume: cea de agricultor și, mai precis, cea de "lucrător la vie". Ritualul Sărbătorii evocă primăvara
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
capodopere ale artei inegalabile chinezești, exponate din jad vechi de 5000 de ani; 693 Marea Enciclopedie a statelor lumii, p. 35. 694 Enciclopedie de istorie universală, p. 255. 695 Ibidem, p. 1209. 537 Altarul Martirilor, un modern și ingenios monument, glorifică eroii luptei anticomuniste și pentru independență. După-amiaza vizităm Chiang Kai Shek Memorial Hall, dedicat generalului naționalist, conducător al Kuomintang-ului de după Primul Război Mondial, rivalul liderului comunist Mao Zedong În războiul civil interbelic și după Înlăturarea ocupației japoneze la sfârșitul celui
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Teatrul Mitropolitan este amplasat Într-o frumoasă clădire În stil art deco. Mișcarea teatrală a debutat În secolul al XVII-lea evoluând din legendele populare ale populației ifugo hudhud. Spaniolii au introdus sinakulos - scenete cu tematică creștină, de exemplu moro-moro glorifica luptele creștinilor cu musulmanii. În secolul al XX-lea se introduc piese engleze și americane, abia după independență apărând o dramaturgie națională 812. Prima carte tipărită la Manila (1593), un catehism este atribuit lui Juan de Plasencia, ale cărei copii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se merge mai departe în denunțarea stalinismului" (Werth: 2004, 24). Majoritatea reacțiilor, provenind de la activiștii de partid de rang minor și de la țărănime, au fost însă, paradoxal, favorabile fostului despot. Decadele de propagandă intensă își spuneau cuvântul, iar Stalin era glorificat în baza celor mai frecvente argumente care contribuiseră la consolidarea cultului personalității sale: victoria împotriva invadatorului nazist, respectiv metamorfozarea Uniunii Sovietice ""țărănească și înapoiată în una din cele două superputeri mondiale"" (Werth: 2006, 92-94). Destalinizarea, oricât de limitată, partinică și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
revoluția din 1848 părea să-și fi consolidat cuceririle politice: Ca întotdeauna, slăbiciunea își găsise salvarea, crezând în minuni; ea credea că dușmanul este înfrânt, atunci când îl înlăturase în fantezia ei, și pierdu orice capacitate de a înțelege prezentul, deoarece glorifica pasivă viitorul ce credea că o așteaptă și faptele pe care avea de gând să le săvârșească, dar pentru care pretindea că nu era încă momentul" (Marx: 1949, 240-241). "Slăbiciunea", în cazul nostru, poartă numele de leninism romantic. În ceea ce privește analiza
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Dumnezeu, Tată al fiecăruia în parte. În ochii Săi rasele sunt egale, iar titlurile și clasele privilegiate nu înseamnă nimic. Dacă afirmația că munca ar fi fost pedeapsa pentru păcatul lui Adam și Eva, atunci de ce în paginile Bibliei se glorifică munca de creație a Marelui Arhitect și ceea ce au făcut oamenii pentru semenii lor, au ridicat cetăți și temple, au avut forța și înțelepciunea să muncească în armonie și pace cu milă și caritate, Fiul lui Dumnezeu fiind prezentat ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
iertător 261. În fața Marelui Arhitect al Universului toate câte sunt stau în adorație, rugăciune și venerație, la fel și soarele, luna, stelele și munții, copacii și animalele și toate cele. Cel ce le cunoaște pe toate este ascultat, venerat și glorificat de toate câte le-a creat. Și dacă vorbirea și limbajul a separat mințile ființelor inteligente și neinteligente, există în Coran un secret pe care profetul îl spune: Dumnezeu, creatorul meu, știe tot ce s-a spus în ceruri și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de timpurile noastre, când, la fel ca în Ellada, cartesianul Spinoza dorește toleranță și libertate intelectuală. Sceptic în ceea ce privește dogma religioasă, fiind un umanist științific, el scrie Tractatus Theologico-Politicus în care atenția i se apleacă spre om. În contrast cu Sfântul Augustin el glorifică viața și nu dorește schimbarea oamenilor din ființe gânditoare în jucării sau animale. Oamenii crează propriile lor valori. Jean Jaques Rousseau dăruie numeroase pagini din scrierile sale posibilităților unui cuget liber al omului, depășind dogmele religioase ale vremii. În La
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cei care nu mai sunt, pe cei care au murit eroic, să-i amintească și să-i pomenească măcar de Ziua Eroilor. Să-i cinstim pe eroi, să-i pomenim, să-i dăm ca exemplu copiilor și tinerilor, să le glorificăm faptele, să ne mândrim că ne-au făcut o istorie, deoarece „faptele lor sunt, prin moștenire, faptele noastre” cum spunea Kogălniceanu în prima prelegere din cursul de istorie națională, ținut la Academia Mihăileană din Iași. Găsesc că e un bun
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
lor, cu toate că scrierile și cursurile lor au exercitat o influență puternică. Prezicerile lor delphice și cu tentă de oracol, alături de justificările raționale, au arătat oamenilor de stat ce cale să urmeze. În vremuri de război au salutat deciziile liderilor lor, glorificînd trecutul. Ei înclinau să justifice cuceririle din trecut sau pe cele viitoare. Aceste justificări morale și intelectuale erau adesea ambiții mascate. Oamenii de stat încurajau acest sprijin. Cum rămîne atunci cu obiectivitatea istorică? Tacitus voia să scrie istoria "fără teamă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]