575 matches
-
sublineare cu caracter istoric și bibliografic din edițiile anterioare (cinci ale ,scenei" Mihai-Vodă cel Rău, patru ale ,scenei" Doamna Chiajna) și le-a înlocuit cu note lexicale, nu întotdeauna adecvate textului, preluând, de multe ori fără a le mai prelucra, glose din dicționarul lui Cihac. S-ar putea ca excluderea notelor sublineare cu caracter istoric și bibliografic și înlocuirea lor cu glose lexicale să i se fi cerut de către aprobanții ministeriali ai ediției. Dar s-ar putea, de asemenea, ca modificarea
Ediții școlare?! - II by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/11208_a_12533]
-
le-a înlocuit cu note lexicale, nu întotdeauna adecvate textului, preluând, de multe ori fără a le mai prelucra, glose din dicționarul lui Cihac. S-ar putea ca excluderea notelor sublineare cu caracter istoric și bibliografic și înlocuirea lor cu glose lexicale să i se fi cerut de către aprobanții ministeriali ai ediției. Dar s-ar putea, de asemenea, ca modificarea să o fi făcut din proprie inițiativă, îndemnat - am mai sugerat această probabilitate cândva - de sentimentul că ,scenele" și personajele lor
Ediții școlare?! - II by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/11208_a_12533]
-
începînd cu constatarea că "ei, în concediu, au chiar concediu." Cînd și cînd, apeluri salvatoare la "înțelepciunea" clasicilor: "Ce-ar zice Delavrancea față cu acești "nemți"?" După cîteva zile, între care o duminică de contemplare a preajmei, se poate întrucîtva glosa generalizator: "Una din primele constatări despre spiritul helvet se referă - cred - la orgoliul cu care îți impun legile lor. Asta nu înseamnă că nu sînt amabili cu străinii (în măsura în care un român extrovertit-primitor poate numi asta "amabilitate"), că nu-ți oferă
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
esențiale: o luciditate și un spirit analitic ieșite din comun și o particulară sensibilitate la ceremonialul baroc al culorii. Dacă în Grădini disponibilitatea sa analitică viza intimitatea materiei, structurile inaparente ale mineralului, vegetalului și biologicului, formelelor celulare și embrionare, în glosele plastice pe marginea lui Arcimboldo el ia în stăpînire o lume deja organizată cromatic și formal. Dar comportamentul său artistic nu suferă nici o modificare de fond. în Grădini pictorul experimenta deja, în abstract, tehnica apropierii de Arcimboldo, cum în formele
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
se confunde cu pasiunea exegetică pentru G. Bacovia, materializată într-o trilogie de critică și istorie literară, Dosarul Bacovia, începută în 1999 cu volumul Eseuri despre om și epocă. Al doilea volum este O descriere a operei, completat cu alte glose și cu un jurnal. Încheierea trilogiei o va da un volum despre receptarea contemporană și posteritatea critică a operei bacoviene, anunțat cu titlul Triumful unui marginal. Critic important în viața literară a Bacăului, participant la reapariția revistei "Ateneu" în 1964
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
displac filosofările exagerate în jurul textului poetic, exploatările psihanalitice și toate speculațiile duse prea departe, până la uitarea punctului de pornire. O mare parte din actualul volum o ocupă descrierea tematică propriu-zisă a operei, principala miză a cărții (p. 10-255), urmată de glose pe subiecte disparate (p. 257-371) și de un jurnal de bord al întregii explorări, cu note fragmentare, dar la fel de aplicate, deci fără divagații (p. 373-424). O anexă cuprinde o critică meticuloasă a ediției din 1978 Petroveanu-Botez a operei bacoviene (p.
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
pe ultima treime a volumului (p. 452-644), unde anumite observații rezervă surprize de informație, pe care le poate face numai un familiar al bibliotecii, al arhivelor și al culiselor de istorie literară. Dacă descrierea operei are un supravegheat caracter sistematic, glosele au un vădit aspect de exercițiu autoimpus pe anumite subiecte de detaliu, iar jurnalul beneficiază de libertățile confesiunii, fără nimic convențional, dar și fără a se îndepărta de scopul principal. Sunt trei modalități de a organiza observațiile critice și trei
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
preschimbându-se, ludic, din manifest liric în concluzie, pe cât îi stă în putință, epică. O schiță fantastă, dar altminteri corect proporționată, a succesului repurtat, în cadrul Cenaclului de Luni, de acest poem, se trasează încă din primele pagini, cu aparență de glosă critică, ale romanului. Episodul servește drept explicație pentru disponibilitatea unui neverosimil editor - domnul Cambreleng - de a aduna în preajma lui un grup de autori, prin forța destinului, ratați. Iată-l intrat în joc, alături de un fost premiant Nobel căzut în uitare
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
o importantă funcție moral-speculativă. însă această perioadă în care conceptualismul, expresionismul și un simbolism de o anumită factură coexistă, se succed și se intersectează, va fi depășită repede și se poate observa cu ușurință că nu gestul instinctiv și nici glosele pe marginea unor lumi imaginare îl interesau cu adevărat pe artist. Ele sînt doar forme de contact cu idealitatea, mici tentative de ieșire din real, inclusiv din "realul" imaginației, și de a intra în culturalul acreditat și, de aici, direct
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
la stâlpul infamiei. De aceiași reacție am avut parte și în 1993 la Focșani când la un simpozion Eminescu am afirmat că, după opinia mea, evoluția poetului național de la "antitezele cam exagerate", caracteristice începuturilor sale literare, la clasicismul Scrisorilor, al Glosei și al Odei în metru antic s-a datorat și influenței lui Maiorescu; atâta mi-a trebuit: parte din participanți, dascăli la diferite licee din județ, a reacționat cu indignare și mi-au servit lecția: poetul național n-a fost
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
sale sînt disponibile în aceeași măsură pentru limbaje diferite. Dacă univesul plastic, reperele vizualului ar fi fost în poezie o simplă recuzită expresivă, un material de lucru și atît, încercarea extragerii lor din convenția literară ar fi eșuat inevitabil în glose exterioare și minore. Chiar dacă pictura apare cronologic mult mai tîrziu în preocupările sale, ea nu este în-tr-o relație mecanică, și cu atît mai puțin de subordonare, cu poezia, ci ambele converg spre o structură creatoare cu o disponibilitate multiplă. În
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
artistic. Acesta este momentul în care, dintr-o nevoie interioară de simetrie și din scrupul muzeografic, se deconspiră identitatea imaginii și i se face lucrării o sumară fișă administrativă. Ceea ce privitorul poate descifra indubitabil din acest gen de creație, de glosă video pe marginea universului artistic, după ce a acceptat ceremonialul misterios al întregii construcții, este lesne de comunicat prin cîteva observații: mai întîi, autorul acestei secvențe, și aici mă refer în primul rînd la operator, este un bun cunoscător al artelor
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
teologilor sînt împărțite. Dacă unii se arată dispuși a vedea în artist un ins ce imită paradigma divină inclusiv, sub raportul capacității sale creatoare, alții îl suspectează de o trufie cu luciferice tangențe. Ultimii se pot bizui și pe următoarea glosă a Fericitului Augustin: "Dumnezeu nu ne-a spus: învățați de la Mine cum au fost făcute cerul și pămîntul, cum au fost create toate cele văzute și nevăzute, cum se fac minuni și se înviază morții! " dar ne-a spus: învățați
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
studiile lui Harold Bloom dedicate celor doi, fie - chiar - din aproximațiile de budoar ale lui Vladimir Nabokov (de dușul său non-laodiceean, nici cald, nici rece, îmi amintește acea discretă "apă nepotrivită" de la capăt de vers). Între asemenea fertile promisiuni de glosă, imaginea legată de pictura lui Gustav Klimt pare să rămână cel mai puțin ofertantă. Ambiguitatea de aici duce, pe de-o parte, la poezie în cea mai pură dintre accepții, iar pe de alta, să admitem, la impas filologic. Ne-
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
Ce te vede prin perdeaua/ Luminatului tău geam;/ Pe când pieptu-ți, Magdalină,/ Alb și plin, se desgrădină..." Mai poate spune un june cititor ale zilelor noastre că Hugo e vetust și plctisitor? ---------------------- Stéphane Mallarmé. Album de versuri. Ediție bilingvă. Traducere, prefață, glose și iconografie de Șerban Foarță. Institutul European, 2002. Victor Hugo, Ballades/ Balade, 1823-1828. Ediție bilingvă. Traducere și glose: Șerban Foarță. Editura Pandora, Târgoviște, 2002. Caută altceva, omule... Generalul armatei moarte, primul roman al lui Ismail Kadare, e totodată cel care
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
spune un june cititor ale zilelor noastre că Hugo e vetust și plctisitor? ---------------------- Stéphane Mallarmé. Album de versuri. Ediție bilingvă. Traducere, prefață, glose și iconografie de Șerban Foarță. Institutul European, 2002. Victor Hugo, Ballades/ Balade, 1823-1828. Ediție bilingvă. Traducere și glose: Șerban Foarță. Editura Pandora, Târgoviște, 2002. Caută altceva, omule... Generalul armatei moarte, primul roman al lui Ismail Kadare, e totodată cel care i-a stabilit faima de mare prozator, fiind tradus în peste patruzeci de limbi. în limba română a
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
ale lui Raicu, în care intră mult din neputincioasele neliniști ale unor semeni pe care viața îi descumpănește, se destramă prin citirea a scrie. Un loisir disperat care-ți întărîtă cheful de a te supune, la rîndu-ți, meseriei, în fond. Glose cochetînd cu inutilitatea - departe de ele... - despre demnitate, despre adevărul vieții (cu minimalizatoare semne ale citării) și al morții per se, despre întoarcerea obligatorie în impas și despre încercarea, chinuitoare iluzie, de a te "învîrti" de un loc în paradis
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
chiar al unor teorii în acest sens, Ion Ianoși păstrează, și cu acest volum, o necesară (și foarte productivă, de altfel) distanță față de diferitele servituți și oferte publice ori economice, pentru a se consacra, în schimb, studiului, observației de pe margine, glosei culturale la situația socială, politică și existențială a epocii, uneori și a momentului. Ianoși preferă analiza la rece - dar fără răceală - asimilării proprii într-o vâltoare fără sens și fără convenții, din care nimeni nu mai pricepe mai nimic. El
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
n lume umbra, cercând să te desdoi." (Aspecte) E o întreagă dramă a acestor năzuinți pe care Camil Petrescu le survolează cu un calm ce nu-l va regăsi niciodată, în proză, ori în teatru. Poezia lui, ciudat, e limpede, glosă a văzătorului înțelept, peste toată gloata de orbeți. Chinurile lor, căci chinuri sînt, se desfășoară la persoana a doua, și sfaturile pe care n-o să poată niciodată să le urmeze, tot la aceeași persoană le primesc. Au, poate de aceea
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
Radu Popescu, pe Horia Lovinescu, pe Doinaș (cu singura lui piesă, foarte interesanta Brutus și fiii săi), pe Ștefan Zicher (o surpriză, numele acestuia nefiind menționat nici măcar de documentatul și malignul Marian Popa) și pe Nicolae Ionel. La final, trei glose despre trei comentatori ai teatrului antic: Alice Voinescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga și Aram Frenkian. Ce se remarcă întâi și-ntâi e că metoda Alexandrei Ciocârlie scoate la lumină mai ales bucăți mai puțin discutate. Ceea ce e deja un plus. Apoi, deși
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
despre el. Nu mă pot opri să nu mă mir nemăsurat, de fiecare dată cînd răsfoiesc noianul de reviste literare din redacție, parcurgînd texte despre tot felul de cărți și autori, cronici de carte, poeme, frînturi de roman, eseuri, editoriale, glose: ce-i mînă pe ei în luptă?” Răspunsul e evident, îl știm cu toții, și de altfel îl spune chiar autorul în rîndurile de mai sus: vanitatea, slava deșartă și iluzia postumității literare. Iar finalul epistolei aduce a autoflagelare: „Iată, publicînd
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
am învățat niciodată să-l cunosc atît de bine, în întortocheata lui sensibilitate, încît să nu-l rănesc, fără intenție, desigur, fără motiv, după socotința mea, care însă părea, în ce-l privește, curată nesocotință. Astăzi, dacă ar citi aceste glose ce se vor un necrolog, ar rîde, poate, de toate acestea. Sau n-ar rîde: m-ar privi cu zîmbetul lui ce se închidea treptat, ca anumite flori, seara, pînă la a semăna cu o mască de o indicibilă melancolie
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
bazîndu-se pe documente incontestabile, condamnă ideologia și practicile extremei drepte din anii '30. S-ar părea că Mircea Platon e un fan al acelei ideologii. De aceea cărțile lui Zigu Ornea i se par "profund necinstite": Spre finalul opului său [Glose despre altădată, n.n.] Z. Ornea scrie, duios: "Sîntem o generație înșelată de timpuri și oameni și mă mîngîi cu ideea că măcar unii dintre noi am apucat să facem cîte ceva, scriind, în condiții potrivnice, cărți (și altele) care vor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
aceea, alianța de tradiție, începând din 1979, de la Ziua mâniei, cu Eugen Negrici mi se pare mai degrabă o formă, convenabilă diplomatic, de armistițiu. Fiindcă ce stipulează din unghi cronologic acesta din urmă, în încercarea de a depăși umbra propriilor glose stilistice, se dovedește, prin simplism, departe chiar de părerile paradoxale ale lui Agopian, și deci incongruent cu spiritul acestora. Transcriu o idee care, lansată într-un studiu anterior, reapare astăzi în prefața Operelor de la Polirom: "Cărțile lui Agopian reprezintă o
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
o să le umple tocmai povestea. Care, pentru cartea lui Mircea Anghelescu, în care se strecoară elegant, numai acolo unde i se deschide ușa, ca flora spontană dintr-o grădină, totuși, plivită, nu poate purta o etichetă mai bună decît (cîteva) glose pe o fișă de bibliotecă. Asta sînt articolele, portretele, schițele de moravuri: exerciții de destindere, între două lecturi, cum se spune, cu creionul în mînă. Pauze în care amănunte ?bătute? în timp ies din rînd și se înșiră, la loc
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]