571 matches
-
pentru care m-am pregătit îndelung pentru care-am deprins fiece măsură, fiece respirație încă nu l-am cântat. Demonul său numără cincizeci și una de secvențe; în Orpheus (tot cu atâtea fragmente) se schițează o fenomenologie a existenței, de unde glose abordând ordinea cosmică, memoria lumii, "sensul spre Om" și celelalte, conexe; preocupă programatic lumea interioară, hieratismul, atingerea prin "adâncă muțenie" a "strălucirii orphice"; și nu în ultimul rând moartea. Ca la Nichita Stănescu, se vrobește de katabasis și anabasis. Câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sentimentalismul, discursul lânced. Dacă aș avea două inimi, una aș vrea să gândească..." Nu o dată Grigore Vieru se amuză la întâlnirea cu vechile dictoane și sentenții, după care el însuși, luând "pulsul proverbelor", propune dezinvolt texte sapiențiale, un fel de glose: despre ethnos și ethos, despre timp ori despre frumusețile lumii. Cine gândește până la capăt / Se dezleagă de spaimă" (Pregătindu-mă de fericire). Ar trebui citat în special grupajul Cinstirea proverbelor, text în care fiecare dintre cele douăzeci de catrene inscripționând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care supraveghează fenomenele meteorologice - vîntul, tunetul, ploaia, grindina și ninsoarea 22, „și porunci pămîntului să dea la iveală toate ființele vii, animalele, copacii și ierburile, și porunci mării să zămislească peștii și #probabil: <porunci> aerului <să producă>## păsările cerului”23. Glosa anonimă adaugă: „Păsările și peștii nu au suflet, animalele nu au nici ele suflet omenesc, dar păsările și peștii primesc ceea ce au de la apă și aer, animalele de la pămînt și de la aer”24. Celelalte izvoare sînt mai puțin precise: Cosma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Diavolul a alcătuit lumea, Tatăl a intervenit și el În acțiune. Ființele vii s-au ivit din Înseși elementele. Animalele sînt vrednice de dispreț doar din pricină că procrează prin coit, Însă plantele În general nu, nici măcar vița de vie. Potrivit unei glose la manuscrisul vienez, vița de vie se numără printre cele douăzeci de specii pe care Diavolul le-a plantat În Paradis, care este un loc rău. Plantele nu sînt intrinsec rele; vița de vie este osîndită cu deosebire, fiindcă „Diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pan. col. 1296. 12. I. Ioh., p. 45 Bozóki. 13. Idem, p. 45 Bozóki. 14. Idem, pp. 46-47 Bozóki. 15. I. Ioh., p. 51 Bozóki. 16. O singură coadă În D. 17. I. Ioh. 60-63 V, p. 52 Bozóki. O glosă a manuscrisului de la Viena mai adaugă: „Cele șapte cozi sînt cele șapte păcate sau vicii prin care el #Sathanas## Îi mai ademenește Încă pe oameni, și anume: minciuna, adulterul, avariția, hoția, blasfemia, ura și discordia” (pp. 88-89 Bozóki). 18. I.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Adrian Schenker, profesor de Vechiul Testament, Universitatea Miséricorde, Fribourg, septembrie 2005 1tc "1" Originile textului biblictc "Originile textului biblic" Studiul istoriei textului ebraic al Vechiului Testament a fost determinat atât de pierderea textelor „originale”, cât și de numărul mare de variante, glose, lipsuri și greșeli întâlnite în manuscrisele biblice. Marile codice ebraice datează din perioada medievală, un mileniu mai târziu față de textele originale. Reconstruirea textului „original” al Bibliei presupune, mai înainte de toate, cunoașterea istoriei transmiterii textului biblic, din momentul în care a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
erau conștienți că notele respective nu se regăsesc în textul de bază, copiștii ulteriori nu aveau cum să știe dacă aceste note erau chiar note sau dacă un copist anterior le adăugase pentru a corecta o haplografie. Ori de câte ori vorbim despre glose, cum sunt numite aceste adaosuri textuale, trebuie să avem în vedere două lucruri: în primul rând, controlul strict asupra procesului de copiere a fost introdus abia în timpul masoreților. Așa cum am mai spus, inițial, textele biblice nu erau privite ca texte
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
se simțeau liberi să lucreze pe text. Acest lucru este pus foarte clar în evidență de istoria redactării textelor Vechiului Testament 1. În al doilea rând, de cele mai multe ori, „ipoteza încorporării” nu este susținută de nici o evidență textuală, din moment ce presupusele „glose” se regăsesc și în alte manuscrise și traduceri. Uneori, atunci când sunt scoase din text, presupusele glose fac aproape imposibil de citit textul respectiv 2. 2.8. Modificări textuale intenționatetc "2.8. Modificări textuale intenționate" Pe lângă această categorie de modificări textuale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
istoria redactării textelor Vechiului Testament 1. În al doilea rând, de cele mai multe ori, „ipoteza încorporării” nu este susținută de nici o evidență textuală, din moment ce presupusele „glose” se regăsesc și în alte manuscrise și traduceri. Uneori, atunci când sunt scoase din text, presupusele glose fac aproape imposibil de citit textul respectiv 2. 2.8. Modificări textuale intenționatetc "2.8. Modificări textuale intenționate" Pe lângă această categorie de modificări textuale neintenționate, mai există câteva modificări făcute în mod clar intenționat; textul a suferit modificări pe plan
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
copist ulterior, care folosea textul respectiv drept text de bază, nu știa dacă notele marginale reprezentau o corecție a vreunei omiteri anterioare sau dacă era o simplă remarcă a copistului anterior. Așa se face că astfel de note marginale, numite glose, au ajuns să fie incluse în textele copiate, ulterior fiind recopiate de către alți copiști ca și cum ar fi fost părți integrante ale textului de bază. Generațiile următoare de scribi, între care se numără și masoreții, nu aveau voie să schimbe nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
text. Într-un studiu devenit deja clasic, Gesenius 3 demonstrează că totalitatea variantelor Pentateuhului samaritean se poate explica prin prisma a opt categorii de modificări ale bazei textuale păstrate intactă în textul masoretic: 1. corectări conforme cu gramatica populară; 2. glose sau explicații integrate în text; 3. corectări conjuncturale ale unor cuvinte care prezintă dificultăți; 4. corectări ale unor locuri paralele; 5. interpolări mai ample plecând de la locurile paralele; 6. corectări ale unor pasaje ce prezintă dificultăți obiective și în special
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
stare de spleen: "Ah, orașul, mizerabil colorat de vreun incendiu/ cu seratele în tobe, cu misterele în centru! cât să mai evoc pământul unde m-aș întoarce, dacă/ Gura suferind de vorbe aș putea s-o fac să tacă." O glosă eminesciană ne invită la stoicism când e vorba de iubire: "Trăitor într-o morișcă/ Neagă, jură, fă ce vrei./ Fundul văii va fi martor/ Lângă linia ferată/ Lângă sângele femeii/ Risipit în lungul ei." Locul nostalgic, în care soarele a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe valea mută,/ din mâna lui Hamlet neputincios/ să țină cumpăna întrebării în palma lui vândută." Semnificativ, în încercarea de a construi viziunea aspră a unei existențe, poetul este obsedat de ideea înșelăciunii legată de devenire. Ca într-o altă "Glosă", poetul dă sfaturi sceptice pentru viață, după modelul aforismelor care proclamă ideea indiferenței schopenhauriene. În lume există un principiu al răului și orice încercare de eliberare este inutilă: "E-atâta gol în sus încât tot ce se-ntâmplă/ jos, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
operei dramatice; versul, strofa, secvențe poetice) tiparul compozițional/formula discursivă: narațiune heterodiegetică/homodiegetică; formula „povestirii în povestire/a povestirii în ramă“, a jurnalului comentat etc.; teatru clasic/teatrul absurdului/teatru modern, „fără evenimente“ etc./poezii cu formă fixă (sonet, rondel, glosă etc.) principiile și tehnicile compoziționale (modalități de organizare a textului, concretizate prin mecanisme lingvistice): - tehnici narative: proza tradițională - organizare cronologică, respectând prin cipiile cla sice ale compoziției (echilibru, armonie, simetrie, circularitate); înlănțuirea episoadelor narative, inserția episoadelor retrospective, a pauzelor descriptive
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cetății (poezia patriotică și poezia socială: imn, odă, meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul, rondelul, gazelul, glosa, haiku, trioletul etc. Criteriul dominantei afective vizează tonalitatea definitorie a discursului liric (imn, odă, doină, elegie, satiră, parodie etc.). Ca „artă a Limbajului“, mai mult decât celelalte genuri, genul liric apelează la procedee expresive care evoluează de la simplul strigăt emoțional
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în sensul prolificității, ci și al arderii etapelor, al reunirii și simultaneității stadiilor, estetic, etic și religios de care vorbea Kierkegaard, și-a publicat toate volumele la Editura Humanitas. Spicuim doar titlurile sau, la câteva din ele, zăbovim printr-o glosă în spiritul intransigentului autor: "Schimbarea subiectului o reverie"(2004), Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante (2004, 120 pagini), "Zbor în bătaia săgeții" (2006, 328 pagini), "Omul recent" (2006, 504 pagini). Această din urmă carte este o focalizare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
capitole de istorie literară. Ceea ce nu exclude abordarea cărții la zi, cum ar fi "Literatura română sub comunism" de Eugen Negrici, "O istorie a societății românești contemporane în interviuri" de George Arion, versuri de Gh. Grigurcu etc. Majoritatea comentariilor și gloselor sunt însă adevărate contribuții de istorie literară, menite să ilumineze și mai intens aspecte mai puțin cunoscute, spuse doar pe jumătate sau uneori, ca în cazul lui Ion Barbu, ascunse sub preș. Barbu Cioculescu, spirit epic, imaginativ, inspirat, versatil și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a lui G. Călinescu sau De Sanctis, dar și parabola civică a unui stoic, a unui cartesian îndrăgostit de eseurile lui Montaigne. Știutor pe de rost al liricii argheziene, este prieten de-o viață cu năbădăiosul Ion Barbu (extraordinare sunt glosele marelui critic pe ediția poetului îngrijită de Dinu Pillat) în care intuise rasa de artist dar și amoralitatea, iresponsabilitatea politică a aceluia. Șerban Cioculescu nu a fost doar un diagnostician al modernismului ci și un militant al autonomiei esteticului. Cenzurându
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Camil Petrescu, teoretician literar, în Viața românească, nr. 4, 1967; Popa, Marian, Camil Petrescu, Editura Albatros, București, 1972; Streinu, Vl., Pagini de critică literară, vol. I, E.P.L., București, 1968; Ungureanu, C., Contextul operei, Editura Cartea Românească, București. 1978; Zaciu, M., Glose, Editura Dacia, Cluj, 1970. MARIN PREDA (1922-1980) Marin Preda s-a născut la 5 august, în comuna Siliștea-Gumești, județul Teleorman. A studiat la: Siliștea-Gumești, Abrud, Cristur-Odorhei, București. Opere: Întâlnirea din Pământuri (1948); Ana Roșculeț (1949); Desfășurarea (1952); Ferestre întunecate (1956
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Editura Eminescu, București, 1977. Vlad I., Cărțile lui Mihail Sadoveanu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981. Vlad, I., Lectura romanului, Editura Dacia, Cluj, 1983. Vlad, I., Lectura prozei, Editura Cartea Românească, București, 1991. Zaciu, Mircea, Masca geniului, E.P.L., București, 1967. Zaciu, Mircea, Glose, Editura Dacia, Cluj, 1970. Zaciu, Mircea, Colaje, Editura Dacia, Cluj, 1972. Zaciu, Mircea, Ordinea și aventura, Editura Dacia, Cluj, 1973. Zaciu, Mircea, Lecturi și zile, Editura Eminescu, București, 1975. Zamfirescu, Dan, Contribuții la istoria literaturii române vechi, Editura științifică și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
volum. A trebuit să-l limităm la materia primului an, nici ea întreagă. Studiile propriu-zise au fost lăsate afară, iar unele eseuri și articole au apărut deja în alte volume: Istorie și finalitate, 1991; La sfârșit de ciclu, 1994; Eminescu: glose istorico-culturale, 1994; Impasul reîntregirii, 1995. Ultimul, relativ la teritoriile din diasporă, este și cel mai apropiat, ca factură, de noua culegere. De ce Chemarea istoriei? Fiindcă momentul la care ne raportăm, un an cuprins între decembrie 1989 și finele lui 90, constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sau de tainele hermetice reciclate netransparent întro "lume pe dos" ca a noastră. Discret subversiv, dar mereu surprinzător, distinsul universitar ieșean trece dezinvolt de la volutele metaforice ale Psalmilor și Cîntării Cîntărilor, la plimbările solemne prin Grădinile lui Akademos sau la glosele parfumate cu lirism din Cu undița după fluturi. Alteori, pare a cocheta din umbră cu subtilele teorii princetoniene ale "pisicilor savante de pe acoperișul șubred al lumii", cu scenariile trans-disciplinare ori cu cele ale terapiilor non-decadenței, cărora le propune drept panaceu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
la studii, sponsorizat de însăși împărăteasa Beatrice, de care goliardicul nostru erou e îndrăgostit, bineînțeles în taină. Compune poezii în spirirul febrei dolcestilnoviste, și chiar un epistolar amoros. Mai importantă va fi pregătirea sa enciclopedică printre cărți rare, dispute și glose cu tovarășii săi de Universitate, ce-l vor însoți și în picaresca aventură la capătul lumii. Eroul este parte activă în dispute religioase, dar și în controverse științifice, cum ar fi existența vidului, geocentrism vs heliocentrism ș.a.m.d. Teorii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
creație o sinucidere", astfel încât nu trebuie să ne mire că hrana spirituală a cititorului postmodern poate fi un cocteil de Purcell și Prince. Anxiosul, febrilul, cinicul contratimp în care se agită personajele capătă o și mai mare expresivitate, sun incidența gloselor autorului, fie că e vorba de meditație filosofică, de frivolitate relaxantă sau paradox în contra ideilor primite de-a gata. Memorabile sunt comentariile și formulările privind muzica instrumentală și, în general, tot ceea ce înseamnă limbaj tehnic, valoare, interpretare, partitură, compoziție, o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o femeie bătrână". Ceea ce ni se pare a continua firesc, chiar dacă prin schimbare de semn, paginile unui roman de dragoste, sugerat prin grila mirosurilor adulmecate de adolescent pe trupul Hannei, dar și cele de analiză grafologică a scrisului ei, precum și glosele la masca mortuară a sinucigașei. Cititorul, o suită de 46 de secvențe narative, admirabil traduse de Ana Mureșan, uneori poate prea fidel, este versiunea publică a poveștii trăite de protagonist și scrise cu aceeași intensitate de Bernhard Schlink, legatar al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]