587 matches
-
precizat În ce măsură 1-a influențat Oetinger pe Hegel, al cărui „gnosticism” se Încadra inițial În teoria „alienării” (Entfremdung, Entäusserung): Absolutul trebuie să se Înstrăineze de sine pentru a se cunoaște. Filozofia hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării omenirii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Blumenberg, constituie ultima „recădere” a Occidentului În gnosticism. Pe lîngă acestea, Blumenberg uită cu desăvîrșire că ideile Reformei reprezintă confirmarea totală a doctrinei augustiniene a păcatului sexual originar și a predestinării, doctrină pe care, de altfel, Blumenberg o consideră „gnostică”. Prin urmare, ar fi foarte ușor de răsturnat toate considerațiile lui Blumenberg. Problema cu care ne confruntăm În cartea de față nu este dacă toți acești eseiști au dreptate să extrapoleze conceptele de gnosticism și de gnoză, ci dacă este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pot fi aduse obiecții la considerarea gnosticismului drept model analog corect pentru evoluționismul hegelian ori marxist, Însă ceea ce contează cu adevărat este curentul hermeneutic care a luat naștere, reprezentat de Taubes, Voegelin, Topitsch, Pellicani și alții, după care modernitatea este gnostică. Creatoarea lor greșită-Înțelegere a gnosticismului este posibilă, cu toate că s-ar putea ca ea să nu aibă legitimitate În ochii celui care caută ceva mai mult decît analogii superficiale Între fenomene. Pentru acesta, singurul filozof modern care poate fi numit Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o anumită măsură gnostic este unul care nu figurează pe listele nici uneia dintre personalitățile menționate mai Înainte ale „gnosticismului modern”: Immanuel Kant, cel care În mica sa carte Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen Vernuft (1793) Își apropriază antropologia gnostică. Omul este rău prin natura sa, Însă conține În fundul sufletului (Seelengrund) o scînteie divină de bunătate. Această scînteie Îi va Îngădui să devină un „Om Nou”, printr-o „revoluție morală”. Cazul existențialismului a fost discutat În altă parte 45. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Isaia)50, Însă romanul său, care descrie coborîrea lui Dumnezeu pe pămînt prin traversarea Întîiului cer, controlat de trupele Vrăjmașului Beliar, și Întîlnirea dintre Dumnezeu și Înțelepciunea lui În spațiul unei grădinițe de copii 51, nu face uz de materiale gnostice. Ceva mai convingătoare este analogia În cazul lui L. Ron Hubbard, el Însuși autor de science-fiction, care și-a publicat mai Întîi bestsellerul Dianetics sub formă de roman de ficțiune În Astounding SF52. Mitul central al Scientologiei lui Hubbard prin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2: Aspects of Judaism in the Graeco-Roman World, Fortress Press, Philadelphia, 1981, pp. 245-68. A.F. Segal and N.A. Dahl, „Philo and the Rabbis on the Names of God”, Journal for the Study of Judaism 9, 1-28. Giulia Sfameni Gasparro, Gnostica et Hermetica, Ateneo, Rome, 1982. M. b.’Abd al-Karim, al-Shahrast@2@n@1@, Kitab al-milal: Les dissidences de l’Islam, ed. fr. și introd. de J.-Cl. Vadet, P. Geuthner, Paris, 1984. Folkert Siegert, Nag Hammadi-Register: Wörterbuch zur Erfassung der
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Brăilean Fundamente filosofice ale economiei EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 În căutarea "sensului" pierdut... Evenimentele scriitoricești din ultima vreme ne descoperă un Tiberiu Brăilean complex și sofisticat, fermecat deopotrivă de sirenele verbului poetic, de arcanele speculației sistematice, de ispitele redemptorii ale gnosticei Sofia sau de tainele hermetice reciclate netransparent întro "lume pe dos" ca a noastră. Discret subversiv, dar mereu surprinzător, distinsul universitar ieșean trece dezinvolt de la volutele metaforice ale Psalmilor și Cîntării Cîntărilor, la plimbările solemne prin Grădinile lui Akademos sau
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
auspicii eventual superioare. Știința actuală pare tot mai mult influențată de hermetism și de gnosticism. Am pu-tea crede că ne aflăm într-o situație asemănătoare cu cea a alexandrinilor de acum două mii de ani, de la sfîrșitul antichității clasice. Precum școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
douăsprezece vicii și poate să se elibereze și să dobîndească mîntuirea cu ajutorul a zece "puteri", sau virtuți, printre care cunoașterea bucuriei și stăpînirea de sine. Templul Dumnezeului cosmic este Universul și "comoara sa de lumină". Hermetismul a inspirat masiv sistemele gnostice preși postcreștine, chiar dacă la majoritatea autorilor gnostici el apare modificat. Căci, așa cum arăta Jacques Matter, "Gnosticismul nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
final, creștine. Gnosticismul nu dezvoltă un cult pentru un întemeietor sau profet central, ci se dedică unei valori-principiu transcendente: gnosisul (cunoașterea de Dumnezeu), asemănător daoismului, construit în jurul lui Tao, Marele Principiu. Astăzi asistăm la o revenire în forță a ideilor gnostice. Să aibă contemporanii noștri mai multă nevoie de idei decît de personaje mitologice? Sau poate să vadă în ele, mai mult decît altădată, încarnarea unor idei superioare?... Tot mai plină de conștiință, știința contemporană are nevoie de o nouă lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Eric Voegelin, Th. Molnar, Tilo Schabert, Steven McKnight ș.a.) consideră că gnosticii sunt răspunzători de toate utopiile și ideologiile totalitare moderne, ca și de atașamentul excesiv față de știință și de tehnologie. Concepția științifică despre lume ar fi, de fapt, una gnostică, responsabilă de robotizarea oamenilor și de întreaga concepție mecanicistă asupra societății moderne. Dar dacă gînditori precum Jung, Freud, Kierkegaard, Heidegger, Blake, Yeats, Kafka ș.a. au fost considerați gnostici (cazul lui Jung, cel puțin, este notoriu), pentru mine înseamnă că tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
responsabilă de robotizarea oamenilor și de întreaga concepție mecanicistă asupra societății moderne. Dar dacă gînditori precum Jung, Freud, Kierkegaard, Heidegger, Blake, Yeats, Kafka ș.a. au fost considerați gnostici (cazul lui Jung, cel puțin, este notoriu), pentru mine înseamnă că tradiția gnostică este cu totul respectabilă. În Filosofia perenă, Aldous Huxley promovează și el un gen de gnosis, prezentat ca o taină rezervată unor inițiați încă de la începutul istoriei și transmisă pînă astăzi prin intermediul a diferite tradiții religioase. Pentru o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
promovează și el un gen de gnosis, prezentat ca o taină rezervată unor inițiați încă de la începutul istoriei și transmisă pînă astăzi prin intermediul a diferite tradiții religioase. Pentru o astfel de Tradiție pledează și René Guénon (fost episcop în biserica gnostică din Franța) și Frithjof Schuon, cunoscuți istorici ai religiilor. Iată deci o serie de autori prestigioși care ne invită la o tratare cu maximum de seriozitate a subiectului. Chiar Papa Ioan Paul al II-lea recunoaș-te revenirea "străvechilor idei gnostice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
gnostică din Franța) și Frithjof Schuon, cunoscuți istorici ai religiilor. Iată deci o serie de autori prestigioși care ne invită la o tratare cu maximum de seriozitate a subiectului. Chiar Papa Ioan Paul al II-lea recunoaș-te revenirea "străvechilor idei gnostice" sub forma mișcării New Age, în lucrarea Trecînd pragul speranței. Învățăturile și practicile gnostice au continuat deci să dăinuie, desigur metamorfozate, marcînd istoria culturii ultime-lor două milenii. Elaine Pagels, în celebra sa lucrare Evangheliile gnostice, consideră că termenul de gnosis
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de autori prestigioși care ne invită la o tratare cu maximum de seriozitate a subiectului. Chiar Papa Ioan Paul al II-lea recunoaș-te revenirea "străvechilor idei gnostice" sub forma mișcării New Age, în lucrarea Trecînd pragul speranței. Învățăturile și practicile gnostice au continuat deci să dăinuie, desigur metamorfozate, marcînd istoria culturii ultime-lor două milenii. Elaine Pagels, în celebra sa lucrare Evangheliile gnostice, consideră că termenul de gnosis ar trebui tradus prin "analiză", dată fiind prețuirea pe care o acordau gnosticii cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
-lea recunoaș-te revenirea "străvechilor idei gnostice" sub forma mișcării New Age, în lucrarea Trecînd pragul speranței. Învățăturile și practicile gnostice au continuat deci să dăinuie, desigur metamorfozate, marcînd istoria culturii ultime-lor două milenii. Elaine Pagels, în celebra sa lucrare Evangheliile gnostice, consideră că termenul de gnosis ar trebui tradus prin "analiză", dată fiind prețuirea pe care o acordau gnosticii cunoașterii trăite prin experiență nemijlocită, în detrimentul celei abstracte, pur teoretice, ca acumulare de informații și nimic mai mult. Există multe similarități aici
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
el scrie: "Dumnezeu a strălucit în inimile noastre ca să ne dea lumina cunoștinței (gnosis-ul) slavei lui Dumnezeu prin chipul lui Christos". De asemenea, în superba Evanghelie a lui Ioan se găsesc multe asemănări de stil și de viziune cu scrierile gnostice, Apostolul scriind adesea că "îl cunoștea" (gignoskein) pe Dumnezeu sau pe Hristos. Concepția gnostică despre lume și-a asigurat perenitatea și este acum din nou în ascensiune tocmai pentru că a prețuit astfel de valori. J. Krishnamurti spunea că în întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
slavei lui Dumnezeu prin chipul lui Christos". De asemenea, în superba Evanghelie a lui Ioan se găsesc multe asemănări de stil și de viziune cu scrierile gnostice, Apostolul scriind adesea că "îl cunoștea" (gignoskein) pe Dumnezeu sau pe Hristos. Concepția gnostică despre lume și-a asigurat perenitatea și este acum din nou în ascensiune tocmai pentru că a prețuit astfel de valori. J. Krishnamurti spunea că în întreaga lume sunt doar două categorii de oameni: cei care știu și cei care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Ea a risipit Haosul ce mă înconjura, încin-gîndu-mă cu un brîu de lumină!... Toate puterile ce zac în mine înalță slavă în numele Sfintelor Taine... care te-au copleșit cu lumină pură", stă scris în Pistis Sophia, cea mai cunoscută scriere gnostică. Ca și Sophia, rătăcim în această lume a umbrelor, cu splendoarea cu care am fost dă-ruiți, degradată și neglijată. Avem o nevoie disperată de a redeveni oameni deplini, prin redescoperirea luminii splendide din noi și prin identificarea cu ea. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pogoară spre a ne ajuta " Acela care veșnic se reîntoarce", mirele divin din Cîntarea cîntărilor, Logosul Divinității Supreme, Hristosul. Aceasta este marea dramă cosmică a sufletului uman, rătăcit prin spații și recuperat teofanic. Mitul Sophiei nu apare numai în scrierile gnostice, ci iată și în Vechiul Testament: "Duhul Domnului s-a pogorît asupra mea încă de la începuturi... Am fost zămislită din veșnicie, încă de la începuturi, chiar înainte ca pămîntul să fi existat. Cînd încă nu existau tenebre, eu am fost înfățișată... Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Aquino, căruia mulți îi atribuie tratatul alchimic Aurora Consurgens, al misticului german Jacob Boehme sau al celui francez Saint-Martin. La toți aceștia, Sophia apare ca o expre-sie feminină a lui Dumnezeu, care-i îndrumă pe credincioși către înțelepciune. În scrierile gnostice, Hristos apare ca salvatorul Sophiei, mirele divin, "glasul deșteptării în eonul nopții veșnice". El îl imploră pe Tatăl să-l trimită pentru a-și îndeplini mi-siunea izbăvitoare: "Pentru binele omenirii, trimite-mă, Tată! Mă voi pogorî cu pecețile în mînă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Max Brod și alții, majoritatea fiind de origine evreiască. Dar adevărata renaștere a venit după descoperirea și publicarea (chiar dacă numai parțială) a scripturilor de la Nag Hammadi și de la Marea Moartă. Dacă nu au apărut, decît prin excepție, biserici sau asociații gnostice se datorează faptului că adevărații gnostici cred că nici o organizație sau instituție nu poate oferi gnosisul, ci numai duhul și rîvna fiecărei persoane, mîntuirea fiind legată de relația personală a fiecăruia cu Dumnezeu. Reforma protestantă, ce pune un preț atît
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
gnostic cu influență în acea perioadă a fost filosoful mistic german Jacob Boehme, apoi cel francez Saint-Martin, urmat de Voltaire cu celebrul Candide, dar și cu nuvela intitulată Visul lui Platon, care demonstrează o bună cunoaștere și acceptare a învățăturilor gnostice, și, dintre cei mai celebri, de Goethe, cu Faust, și William Blake. De asemenea, e de remarcat Ordinul Rosacrucienilor, ce are la bază învățătura gnostico-romantică a unui personaj mai mult sau mai puțin real, numit Christian Rosencreutz, relatată în celebra
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ce are la bază învățătura gnostico-romantică a unui personaj mai mult sau mai puțin real, numit Christian Rosencreutz, relatată în celebra Fama Fraternitatis, întocmai cum nici inspiratorul Ordinului Templierilor, Sfîntul Bernard de Clairvaux, cleric cistercian, nu era departe de învățăturile gnostice, dacă ar fi să avem în vedere măcar superba sa interpretare a Cîntării Cîntărilor. Se pare că gnosticismul a avut o influență semnificativă și asupra islamului, în special a variantelor sale mistice, cum sunt sufismul sau secta Isma'ibiya, pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a avut o influență semnificativă și asupra islamului, în special a variantelor sale mistice, cum sunt sufismul sau secta Isma'ibiya, pînă în zilele noastre. Marele maestru sufi Shurawardi, bunăoară, în lucrarea Filosofia iluminării, scrisă în 1186, recunoaște explicit sursele gnostice și platonice ale iluminării sale. Este posibil ca însuși Mahomed să fi întîlnit și cunoscut grupări gnostice, numeroase în epocă și în zonă, mulți gnostici convertindu-se ulterior la islam. Se spune că Profetul i-ar fi acuzat nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]