553 matches
-
scrieri determină, potrivit lui Voegelin, excluderea activă a tot ceea ce ele pretind să Înlocuiască. Deja Reforma așezase În locul argumentului și persuasiunii adevărul imuabil și indiscutabil al unei societăți totalitare 35. Totalitarismul Înseamnă, de fapt, Împlinirea căutării gnostice a unei teologii civile. Gnosticismul din zilele noastre, imanentizare a eschatonului creștin, se manifestă sub două forme distincte: marxismul, care este forma cea mai explicită și cea mai puțin subtilă, și „occidentalizarea”, formă ce implică nimicirea „adevărului sufletului” și disprețul față de problemele existențiale 36. Teza
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lucrare recentă, cel puțin În privința aplicării ei la calvinism 37. Părinții fondatori ai Americii devin aici cutremurător de gnostici. Lee recomandă „de-gnosticizarea protestantismului” prin măsuri disciplinare. Din fericire, autorul se situează Împotriva curentului dominant al protestantismului liberal american. Fie că gnosticismul este văzut ca o mișcare pozitivă al cărei rol este să elibereze lumea de ea Însăși (Taubes), fie că este socotit o forță mondială (Weltmacht) negativă, pe cale să distrugă lumea (Voegelin), ambele părți sînt de acord că, În cadrul acestuia, un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mult timp de el), a conceput proiectul unei Împărății milenariste În care toți să fie egali și În care proprietatea privată, Statul și banii să fie abolite. Este greu de precizat În ce măsură 1-a influențat Oetinger pe Hegel, al cărui „gnosticism” se Încadra inițial În teoria „alienării” (Entfremdung, Entäusserung): Absolutul trebuie să se Înstrăineze de sine pentru a se cunoaște. Filozofia hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este luat de proletari, care dețin Înțelepciunea secretă a luptei de clasă, precum și o adevărată conștiință de clasă, prin comparație cu conștiința falsă, alienată ori ideologizată a tuturor celorlalți 42. Printre atît de numeroșii profeți ai sfîrșitului lumii care concep gnosticismul ca pe o mișcare istorică perenă ce defilează sumbru de-a lungul Întregii istorii occidentale, se ridică și un glas discordant: filozoful german Hans Blumenberg 43. Pentru Blumenberg, ale cărui cărți sînt accesibile În traducere engleză, modernitatea nu este scena
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mișcare istorică perenă ce defilează sumbru de-a lungul Întregii istorii occidentale, se ridică și un glas discordant: filozoful german Hans Blumenberg 43. Pentru Blumenberg, ale cărui cărți sînt accesibile În traducere engleză, modernitatea nu este scena victoriei finale a gnosticismului, ci, dimpotrivă, a izgonirii lui finale. Reversul ar fi avut loc În acea epocă a „teologiei științei” (cum o etichetează În mod strălucit Amos Funkenstein 44), secolul al XVII-lea, cînd gînditori ca Descartes și Leibnitz au dezbătut - și au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au fost numeroase, și Amos Funkenstein, printre alții, a demonstrat că filozofia lui Descartes n-ar fi fost conceptibilă fără influența nominalismului medieval tîrziu, mai precis a acelui nominalism care, după opinia lui Blumenberg, constituie ultima „recădere” a Occidentului În gnosticism. Pe lîngă acestea, Blumenberg uită cu desăvîrșire că ideile Reformei reprezintă confirmarea totală a doctrinei augustiniene a păcatului sexual originar și a predestinării, doctrină pe care, de altfel, Blumenberg o consideră „gnostică”. Prin urmare, ar fi foarte ușor de răsturnat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care, de altfel, Blumenberg o consideră „gnostică”. Prin urmare, ar fi foarte ușor de răsturnat toate considerațiile lui Blumenberg. Problema cu care ne confruntăm În cartea de față nu este dacă toți acești eseiști au dreptate să extrapoleze conceptele de gnosticism și de gnoză, ci dacă este legitim să se interpreteze ocurențele menționate (sau inventate) de ei drept produse ale sistemului gnostic. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne asigurăm mai Întîi dacă „gnosticismele” lui Taubes ori Voegelin aparțin Arborelui Gnozei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
eseiști au dreptate să extrapoleze conceptele de gnosticism și de gnoză, ci dacă este legitim să se interpreteze ocurențele menționate (sau inventate) de ei drept produse ale sistemului gnostic. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne asigurăm mai Întîi dacă „gnosticismele” lui Taubes ori Voegelin aparțin Arborelui Gnozei din capitolul precedent al cărții, dacă ele sînt transformări generate de aceleași principii care au generat curentele dualiste occidentale. În acest scop, ar trebui analizate atent o serie de fenomene de mare forță
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trebui analizate atent o serie de fenomene de mare forță, cum sînt ideologiile Reformei sau idealismul clasic german cu Începere de la Kant - Întreprindere care, firește, nu-și poate afla locul În cuprinsul acestei cărți. Pot fi aduse obiecții la considerarea gnosticismului drept model analog corect pentru evoluționismul hegelian ori marxist, Însă ceea ce contează cu adevărat este curentul hermeneutic care a luat naștere, reprezentat de Taubes, Voegelin, Topitsch, Pellicani și alții, după care modernitatea este gnostică. Creatoarea lor greșită-Înțelegere a gnosticismului este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
considerarea gnosticismului drept model analog corect pentru evoluționismul hegelian ori marxist, Însă ceea ce contează cu adevărat este curentul hermeneutic care a luat naștere, reprezentat de Taubes, Voegelin, Topitsch, Pellicani și alții, după care modernitatea este gnostică. Creatoarea lor greșită-Înțelegere a gnosticismului este posibilă, cu toate că s-ar putea ca ea să nu aibă legitimitate În ochii celui care caută ceva mai mult decît analogii superficiale Între fenomene. Pentru acesta, singurul filozof modern care poate fi numit Într-o anumită măsură gnostic este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ochii celui care caută ceva mai mult decît analogii superficiale Între fenomene. Pentru acesta, singurul filozof modern care poate fi numit Într-o anumită măsură gnostic este unul care nu figurează pe listele nici uneia dintre personalitățile menționate mai Înainte ale „gnosticismului modern”: Immanuel Kant, cel care În mica sa carte Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen Vernuft (1793) Își apropriază antropologia gnostică. Omul este rău prin natura sa, Însă conține În fundul sufletului (Seelengrund) o scînteie divină de bunătate. Această scînteie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
conține În fundul sufletului (Seelengrund) o scînteie divină de bunătate. Această scînteie Îi va Îngădui să devină un „Om Nou”, printr-o „revoluție morală”. Cazul existențialismului a fost discutat În altă parte 45. Ca și romantismul, existențialismul prezintă puternice asemănări cu gnosticismul și Înseamnă totuși, În cele din urmă, chiar contrariul gnosticismului: În vreme ce gnosticismul este campionul transcendenței, existențialismul este recunoașterea finală a absenței acesteia. Nu vom zăbovi aici asupra asemănărilor dintre mitul gnostic și biologia neodarwinistă puse În evidență de Hans Jonas
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
scînteie Îi va Îngădui să devină un „Om Nou”, printr-o „revoluție morală”. Cazul existențialismului a fost discutat În altă parte 45. Ca și romantismul, existențialismul prezintă puternice asemănări cu gnosticismul și Înseamnă totuși, În cele din urmă, chiar contrariul gnosticismului: În vreme ce gnosticismul este campionul transcendenței, existențialismul este recunoașterea finală a absenței acesteia. Nu vom zăbovi aici asupra asemănărilor dintre mitul gnostic și biologia neodarwinistă puse În evidență de Hans Jonas 46. Ne vom ocupa Într-o altă lucrare de demonstrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
va Îngădui să devină un „Om Nou”, printr-o „revoluție morală”. Cazul existențialismului a fost discutat În altă parte 45. Ca și romantismul, existențialismul prezintă puternice asemănări cu gnosticismul și Înseamnă totuși, În cele din urmă, chiar contrariul gnosticismului: În vreme ce gnosticismul este campionul transcendenței, existențialismul este recunoașterea finală a absenței acesteia. Nu vom zăbovi aici asupra asemănărilor dintre mitul gnostic și biologia neodarwinistă puse În evidență de Hans Jonas 46. Ne vom ocupa Într-o altă lucrare de demonstrarea identității de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
eticheteze, fără discriminare, drept „gnostici” pe mulți, dacă nu chiar pe toți scriitorii din lume, inclusiv pe François Villon, Franz Kafka, Marcel Proust, James Joyce, Robert Musil, Hermann Hesse, Thomas Mann și Flannery O’Connor 48. Literatura science-fiction inspirată de gnosticism a avut parte de o abordare mai serioasă și În legătură cu ea a fost menționat și titlul romanului lui Philip K. Dick, The Divine Invasion 49. Privit mai Îndeaproape, romanul ne dezvăluie că Dick s-a inspirat Într-adevăr din literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În măsura În care el „se ridică Împotriva autorităților care l-au precedat, pentru a-și inversa raportul cu Biblia și cu Platon, alăturîndu-se unui pretins adevăr mai vechi pe care ceilalți l-ar fi distorsionat”55. Iar În Agon (1982), Bloom elogiază gnosticismul drept „deconstrucția inaugurală și cea mai puternică dintre toate, căci a desfăcut toate genealogiile, a amestecat toate ierarhiile, a alegorizat toate relațiile microcosm/macrocosm și a respins orice reprezentare a divinității ca non-referențială”56. Cu ochiul expert al teoreticianului literar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai puternică dintre toate, căci a desfăcut toate genealogiile, a amestecat toate ierarhiile, a alegorizat toate relațiile microcosm/macrocosm și a respins orice reprezentare a divinității ca non-referențială”56. Cu ochiul expert al teoreticianului literar, Bloom descoperă Într-adevăr că gnosticismul dă semnalul unei exegeze inverse a Scripturilor, Îndreptată contra tradiției. Rămîne Întrebarea dacă Bloom poate fi calificat drept un scriitor „gnostic” de opere de ficțiune, În care caz ar fi și singurul ce nu pune probleme. Narațiunea din The Flight
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și cu redobîndirea memoriei de către Valentinus. Fantezia lui Bloom nu derivă dintr-o pornire anticosmică de tip gnostic. Este un excelent roman SF din care a fost, totuși, Înlăturată trăsătura elementară a tuturor „sistemelor alexandrine” din care făcea parte cîndva gnosticismul: verticalitatea straturilor opresive ale universului, dincolo de care se Întrevede nedeslușit promisiunea eliberării. NOTE 1. Pentru nașterea nihilismului, vezi Th. Süss, „Der Nihilismus bei F.H. Jacobi”, În Dieter Arendt, Der Nihilismus als Phänomen der Geistesgeschichte in der wissenschaftlichen Diskussion unseres Jahrhunderts
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de nihilism și o antologie de texte pregnante ne este oferită de Giorgio Penzo (ed.), Il Nichilismo da Nietzsche a Sartre, Città Nuova, Roma, 1976. Sinteza unei părți din acest capitol poate fi găsită În articolul meu „The Gnostic Revenge: Gnosticism and Romantic Literature” În Jacob Taubes (ed.), Gnosis und Politik (Religionstheorie und Politische Theologie, 2), Fink-Schöningh, Paderborn, 1984, pp. 290-306. 2. Landgrebe, art. cit., p. 32. 3. Nietzsche, Wille zur Macht XV 152, citat de Landgrebe, p. 33. 4. Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Gnosis und Politik (Religionstheorie und Politische Theologie, 2), Fink-Schöningh, Paderborn, 1984, pp. 290-306. 2. Landgrebe, art. cit., p. 32. 3. Nietzsche, Wille zur Macht XV 152, citat de Landgrebe, p. 33. 4. Vezi și Richard Smith, „The Modern Relevance of Gnosticism”, În J.M. Robinson (ed.), The Nag Hammadi Library in English (ed. revăzută), Harper & Row, San Francisco, 1988, pp. 532-549, În special, p. 534. 5. P.B. Shelley, The Poetical Works, London and New York, f.a., p. 201. 6. Idem, p. 230. 7
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
297-327. 39. Idem, p. 262. 40. Ibid., p. 283. 41. „Entfremdung”, idem, pp. 300-320. 42. Un adept original al lui Voegelin și al lui Topitsch este sociologul italian Luciano Pellicani, autorul cărții I Rivoluzionari di professione: Teoria e prassi dello gnosticismo moderno, Vallecchi, Firenze, 1975, care combină punctele de vedere ale acestor doi autori cu teoria lui Karl Mannheim asupra intelectualului freischwebend - oscilînd Între cei care au și cei care n-au și adoptîndu-le, pe rînd, poziția. Pellicani observă cu Îndreptățire
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bibliografia din cartea mea Out of this World: A History of Otherworldly Journeys and Out-of-Body Experiences, from Gilgamesh to Albert Einstein, Shambhala, Boston, 1991. 51. P.K. Dick, The Divine Invasion, 1981; reimprimare, Grafton Books, London, 1989. 52. David A. Halperin, „Gnosticism in High Tech: Science Fiction and Cult Formation”, În D. A. Halperin (ed.), Religion Sect and Cult, J. Wright, Boston, 1983, pp. 257-266, În special, p. 264. 53. Vanessa Weber, „Modern Cults and Gnosticism: Some Observation on Religious and Totalitarian Movements
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Books, London, 1989. 52. David A. Halperin, „Gnosticism in High Tech: Science Fiction and Cult Formation”, În D. A. Halperin (ed.), Religion Sect and Cult, J. Wright, Boston, 1983, pp. 257-266, În special, p. 264. 53. Vanessa Weber, „Modern Cults and Gnosticism: Some Observation on Religious and Totalitarian Movements” În Halperin (ed.), Religion Sect and Cult, pp. 31-44, În special, p. 42. 54. Smith, „The Modern Relevance”, loc. cit., p. 547. 55. Citat În Smith, „The Modern Relevance”, p. 547. 56. Idem
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Mintea Își este sieși lume, și Într-Însa Poate să facă Cer din Iad și Iad din Ceruri. Milton, Paradisul pierdut Concluziile cărții de față depășesc cu mult acel interes de amatori de anticariat cu care privim, majoritatea dintre noi, gnosticismul și celelalte curente ale dualismului occidental. Am arătat În Introducere că principalele dezbateri teologice care au dus la stabilirea doctrinei creștine sînt jocuri ale minții pe care oamenii le-au practicat vreme de secole, jocuri nu mult diferite de șah
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pontifical Institute of Medieval Studies, Toronto, 1981. Karlmann Beyschlag, Simon Magus und die christliche Gnosis (WUNT 16), Mohr/Siebeck, Tübingen, 1974. Ugo Bianchi, Il Dualismo religioso: Saggio storico ed etnologico, L’Erma di Brettschneider, Roma, 1958. —, ed., The Origins of Gnosticism, Brill, Leiden, 1967. —, Prometeo Orfeo Adamo: Tematiche religiose sul destino, il male, la salvezza, Ateneo & Bizzarri, Rome, 1976. —, Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Brill, Leiden, 1978. U. Bianchi și H. Crouzel (ed.) Arché e Telos: L’Antropologia di
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]