478 matches
-
lucru fără să se cunoască. Are prioritate numai cel care le-a dat o mai mare forță de expresie și le-a scris într-o limbă de mare circulație. Nu m-ași mira să aud într-o zi că nici Gnoza nu e originală. Lacunele mele de informație, în ceea ce privește rezultatul ultimelor cercetări în toate științele, vor fi decisive pentru destinul acestei cărți. Îmi rămâne orgoliul de a fi scris-o totuși cel dintâi. Istoria aceasta universală a infamiei ce este, un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi reîntors la dimensiunea temporală gânditorul Eugen Rosenstock-Huessy, transmodernismul găsindu-și, din atare perspectivă, origini în tradițiile esoterice europene și orientale. Un asemenea interes pentru spiritualitatea orientală l-a manifestat taofizica lui Fritjof Capra, în contextul mai larg al "gnozei de la Princeton", care, în pofida recuperării sacrului dinspre știință, tocmai prin tentația gnosticismului, unii savanți au crezut că pot întemeia o "nouă religie" universală 252, ceea ce a dat apă la moară mișcării New Age, care este produsul cel mai nefericit al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Valori transmoderne pe mine / mie eu percepție concepție solidaritate integralitate a determina a delibera asimilare integrare mișcare acțiune instinct intuiție caracter ortodox (corect) paradoxal, neobișnuit religie spiritualitate a vorbi a rosti, a predica putere autoritate fapt adevăr cunoaștere/știință înțelepciune/gnoză crezare credință totalitate întregime satisfacție împlinire producție creație libertate (voie) libertate (neatârnare) schimbare transformare mediu ecologie universal global individualitate personalitate moralitate etică fericire/satisfacție tihnă/confort/voioșie plăcere încântare, desfătare Sidhartha Gautama Buddha Iisus din Nazaret Christos În această tablă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui "rătăciri" de tinerețe în politica de dreapta, ci inaptitudinii lectorilor de a depăși canonul cultural postmodernist. Larga deschidere a lui Eliade către toate culturile și religiile, cu o pătrunzătoare abordare a sacrului, se înscrie perfect în sinteza transmodernă. 2. Gnoza de la Princeton. Se pune întrebarea în ce măsură așa-numita gnoză de la Princeton prefigurează eonul transmodern? Mișcarea s-a născut în 1969, la Princeton (universitatea unde lucrase Einstein), la Pasadena și la Mont Palomar. În scurt timp, au aderat mii de savanți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
inaptitudinii lectorilor de a depăși canonul cultural postmodernist. Larga deschidere a lui Eliade către toate culturile și religiile, cu o pătrunzătoare abordare a sacrului, se înscrie perfect în sinteza transmodernă. 2. Gnoza de la Princeton. Se pune întrebarea în ce măsură așa-numita gnoză de la Princeton prefigurează eonul transmodern? Mișcarea s-a născut în 1969, la Princeton (universitatea unde lucrase Einstein), la Pasadena și la Mont Palomar. În scurt timp, au aderat mii de savanți, constituindu-se un fel de francmasonerie "fără înscăunări, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de antiteza religie/scientism, cu marile ideologii: nazism, comunism etc. Se distinge, așadar, o clară voință de a depăși carențele modernismului printr-o întoarcere la religie din perspectivă științifică, ceea ce dă caracter de neo-gnoză acestei mișcări. Ne-am aștepta ca gnoza de la Princeton să satisfacă aspirațiile postmodernismului, dar temeliile sale religioase trimit la altă perspectivă istorică, mai apropiată de transmodernitate. Teza capitală e că lumea-i dominată de Spirit, fiind creația Spiritului 265. Neo-gnosticii nu agreează fundamentul ludic al postmodernismului. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fumeze, în timp ce adevăratul feminism ar fi trebuit să-i îndemne pe bărbați să se lase de fumat"270. Și: "Gnosticii deplâng pseudo-feminismul femeilor excitate care, prin extremismul lor brutal, rivalizează cu bărbații"271. Respiritualizând lumea, gnosticii îi redau transparența, căci gnoza tinde să fie "filozofia Luminii conștiente"272. Dar deși noul iluminism nu are cu nimic de a face cu acela scientist și materialist din Secolul Luminilor, transparența spirituală tinde să reînvie panteismul precreștin dinspre un teocentrism cosmic. Cu toate că neo-gnosticii se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dintre Universul gnostic și cel al lui Eminescu, privirea lor fiind arheală. Însă, în definitiv, neo-gnosticii extind conceptul de Dasein la întreg cosmosul, nemaiexistând diferență între Sein și Dasein, extirpând, altfel spus, orice diferență ontologică. De aceea, filosofia și teologia gnozei nu se diferențiază esențial de ale masoneriei, coborându-se la nivelul ethosului macrofizic din sistemul celor trei materii lupasciene, fiind, paradoxal, un soi de biologism atoateomogenizant. Nefamiliarizați cu subtilitățile filosofiei și teologiei, gnosticii riscă să alunece, cum observa în 1975
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
veritabile religii. De fapt, gnosticii aceștia nici nu urmăresc geneza unei noi religii, o imposibilitate practică, ci doar să legitimeze "științific" o redimensionare a religiei moniste iudaice, dat fiind că foarte mulți dintre neo-gnostici sunt evrei! Nu întâmplător din ruinele gnozei s-a declanșat mișcarea fantezistă New Age. Prețul: întoarcerea într-o epocă revolută, a unui monoteism incapabil să iasă din logica aristotelică a terțiului exclus. Astfel, formidabilii savanți de la Princeton au ratat deschiderea drumului către filosofia și teologia mileniului al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Treimea creștină. Noica arăta că marea minune a civilizației și culturii europene a fost posibilă prin decizia ecumenică de la Niceea (325), în pofida logicii monovalente aristotelice și a oricărui monoteism noncreștin, asupra recunoașterii ca fundament al creștinismului a Sfintei Treimi. Nici o gnoză nu putuse admite cum de e posibil ca Trei să fie Unu. Culturile de tip totemic nu se pot desprinde de primatul Unului, dezvoltat, cel mult, în disidența grecească a Multiplului. Unu Multiplu (Treimic) devine matricea culturii europene creștine, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
două materii triontic. Aici intervine marea ignoranță în materie de creștinism a lui Ștefan Lupașcu, similară cu a lui Nietzsche. Și mai e docta ignorantia în materie de naștere a religiilor. Nici o religie veritabilă nu s-a născut vreodată prin gnoză pură. Raționalitatea poate duce, cel mult, la secte sau la "religii" materialiste de felul comunismului. Este adevărat că religiile se nasc din antagonisme fundamentale din ființa umană și socială, cum a demonstrat René Girard, în admirabila lui carte Violența și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în admirabila lui carte Violența și sacrul, dar marile crize sacrificiale nu pot fi programate și rezolvate pe cale strict rațională. Partenerii "trialogului" din finalul cărții lui Ștefan Lupașcu au sesizat că religia visată de filosof se situează între mistică și gnoză. Din ea ar putea să se revendice, la urma urmei, și New Age. Mai mult, ar putea da apă la moară ofensivei eretice despre care am vorbit ceva mai înainte. Ceea ce ignoră Lupașcu este faptul că religia creștină, în plinătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
p. 226. 244 Ibidem, p. 227. 245 Ibidem, pp. 159, 160. 246 Ibidem, p. 233. 247 Ibidem, p. 183. 248 Ibidem, pp. 165, 186. 249 Ibidem, p. 256. 250 Ibidem, p. 229. 251 Ibidem, p. 262. 252 Cf. Raymond Ruyer, Gnoza de la Princeton. Savanții în căutarea unei religii, Editura Nemira, București, 1998. 253 Constantin Noica, în Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 190. 254 Ilya Prigogine et Isabelle Stengers, La Nouvelle alliance, Gallimard, Paris, 1979. 255
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a se referi și la spiritual, și la estetic, pentru că granița dintre cunoașterea profetică și cunoașterea artistică este dificil de trasat. Cele două moduri cognitive nu sunt identice, dar în anumite condiții se pot intersecta. Nu se poate spune că gnozele lui Novalis, Blake sau Shelley sunt forme de cunoaștere nepoetice, dar dacă imaginația cititorului adaptează formele sufice ale divinității, Ibn’Arabi sau Suhrawardi pot fi asimilați cu Blake și Shelley care nu-l mai au ca precursor pe Milton, ci
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul, ediția a II-a, Iași, Polirom, 2003, pp. 112-113: Mintea se întărește când nu-și închipuie nici un lucru lumesc în timpul rugăciunii; Mintea care, cu ajutorul lui Dumnezeu, și-a însușit practica și s-a apropiat de gnoză măcar un pic nu mai simte decât puțin sau chiar deloc partea irațională a sufletului, întrucât gnoza o smulge către cele de deasupra și o taie de lumea sensibilă". 7 Cf. Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime sau la început a fost
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
când nu-și închipuie nici un lucru lumesc în timpul rugăciunii; Mintea care, cu ajutorul lui Dumnezeu, și-a însușit practica și s-a apropiat de gnoză măcar un pic nu mai simte decât puțin sau chiar deloc partea irațională a sufletului, întrucât gnoza o smulge către cele de deasupra și o taie de lumea sensibilă". 7 Cf. Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime sau la început a fost iubirea, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1993, pp. 7-8: "Sfânta Treime
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Editura Univers și Editura Calistrat Hogaș, București, 1992. Cordoneanu, Felicia, Condiția socială a femeii în ortodoxia românească actuală, Editura Lumen, Iași, 2012. Coruț, Pavel, Să te naști sub steaua noastră, Editura Gemenii, București, 1993. Culianu, loan Petru, Inter in silvis. Gnoză și magie, Editura Polirom, Iași, 2013. Culianu, loan Petru, Păcatul împotriva spiritului. Scrieri politice, Editura Nemira, București, 1999. Diel, Paul, Divinitatea. Simbolul și semnificația ei, Editura Institutul European, Iași, 2002. Eliade, Mircea, Memorii. Recoltele solstițiului, volumul II, (1937-1960), ediție îngrijită
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
162 Ion lliescu, Revoluție și reformă, ed. cit., p. 50. 163 Ibidem, p. 60. 164 Ibidem. 165 Ibidem. 166 Silviu Brucan, Generația irosită.... ed. cit., p. 230. 167 Ibidem. 168 Ibidem, p. 246. 169 Ioan Petru Culianu, Inter in silvis. Gnoză și magie, Editura Polirom, Iași, 2013, p. 330. 170 Ibidem, p. 323. 171 Ibidem. 172 Ibidem, pp. 323-324. 173 Ibidem, p. 324. 174 Vezi Cristian Tudor Popescu, ,,Vântul fermecat", în ziarul Gândul, 18.11.2014. 175 Până în momentul de față
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
imaginarului se revarsă în întreg modelul tip matrice pe care îl propun pentru evul mediu, cu arhetipurile sale (dar și modelele istorice și spirituale și tipurile sociale), cu religia oficială (o suprastructură de tip sintagmatic), cu credințele populare, ereziile sau gnozele care traversează cultura și imaginarul popular creștin, cu bestiarele, complexele, codurile și unitățile spațiu-timp ("clase morfologice") și cu o zonă în care imaginile fantastice sunt generate de o imaginație bogată și insurgentă față de dogmă, completată, în sfârșit, cu o zonă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
proza și critica. Preferințele lui se îndreaptă către Marin Preda, Fănuș Neagu, Dumitru Radu Popescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu. În volumul Despre Preda și alte eseuri neconvenționale (2003) V. investighează teme esențiale ale operei acestuia - Moromeții și „tema prozatorului”, „Noua gnoză”, o mistică a ființei - și comentează incitant diferite aspecte ale receptării ei după 1989, identificând trei direcții de „ocultare” a prozatorului: negarea integrală a valorii (similară tendințelor din anii dogmatismului stalinist), minimalizarea binevoitoare (prin reducerea unor texte la dimensiunea politică
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
secolului al XVIII-lea, după care a fost elaborat ideologic Începând din anii 1850-1860. Aceasta este teoria modernitară extinsă a rasismului (Taguieff, 1997 și 2002). Secolul al XIX-lea a Însemnat o vreme a „concepțiilor despre lume”, a acestor noi gnoze În care cunoașterea științifică vine să Îmbrace mituri, fie ele religioase sau politice, și devine ea Însăși mitologie, discurs scientist cu pretenții profetice. Această dispariție a dimensiunii critice și problematice a cunoașterii s-a produs, din păcate, În mod exemplar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aceeași categorie mai sunt incluși, ca noi lecturi, Nietzsche, Mircea Eliade, C.G. Jung, Heidegger, René Girard, Maurice Blanchot, Paul Ricoeur, Mihail Bahtin, Ibrăileanu, Călinescu, Edgar Papu, Ilie Bădescu. Sunt comparate valorile moderne cu valorile postmoderne (de ex. cunoaștere/știință înțelepciune/gnoză; totalitate întregime; satisfacție împlinire; producție creație; schimbare transformare), în acestea din urmă "tensiunea dintre contradictorii clădește o unitate mai mare care le include". Aplicațiile pot fi surprinzătoare pentru obișnuințele (prejudecățile) noastre (Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu "un poet transmodernist prin excelență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transmodernistă. Fiindcă transmodernismul este "o spiritualitate" ce reabilitează noțiuni care au fost declarate în postmodernitate ca fiind anacronice: valoare, capodoperă, geniu, personalitate, hermeneutică etc., totul începând cu "dialogul global între credințe". Sunt puse în discuție în continuare măsura în care "gnoza de la Princeton" prefigurează eonul transmodern (tezele, intențiile și erorile acesteia), impostura feminismului reclamată de aceiași gnostici (cu vârful de lance în speculațiile "decodificării" operelor lui Leonardo da Vinci și în invocarea unor scrieri apocrife, cu substanță sofistică), conchizând că la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și eu eram în afara mea". Să recunoaștem, dacă ar fi să se pună problema în fața "corecților politici", și Fericitul, cu această revelație, s-ar arăta un "mistic", un "incorect" deci, precum "incorect" este canonul creștin, "discriminator" al femeii ("corectat" prin gnoza ficționistă a Mariei Magdalena fondatoare a bisericii lui Hristos) dimpreună cu scriitorii canonici naționali pe care se reazemă ideea de canon occidental, declarați inactuali, depășiți, reacționari, xenofobi, misogini etc. Imaginea lui Eminescu, a celui "inventat" după 1989 de "subțirii" ghiogari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
autori extrem de bine exersați în modalitatea grecească de a filosofa: Evagrie Ponticul și Grigorie de Nyssa. Evagrie, urmând o filiație origenistă, consideră că putința vederii luminii dumnezeiești este proprie vouq-ului, că mintea omenească are capacitatea de a contempla într-o gnoză esențială lumina Treimii. În această stare, în care mintea însăși devine lumină, se ajunge la simultana percepție în care intelectul se vede pe sine în timp ce are vederea Dumnezeului Treimic. Pentru tradiția origenisto-evagriană, vederea luminii nu implică o trecere dincolo de putințele
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]