924 matches
-
te apropie, frumosule Paris, de inima Elenei, dar și de ... călcâiul lui Ahile.” Primește-mă la tine în vremuri de austeritate Și nu-mi da decât 75 la sută din inima ta. Noi doi - ca o unică prioritate - să sfidăm goliciunea lumii Aflată în stare de ebrietate, dar diriguită de masonice mumii. Să plivim grădina cu flori în ciuda furtunii de-afară, Să iubim ale vieții valori în ritm de funebră fanfară. Să uităm democratice drepturi câștigate de români într-o iarnă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
soarta te apropie, frumosule Paris, de inima Elenei, dar și de ... călcâiul lui Ahile.” Primește-mă la tine în vremuri de austeritateși nu-mi da decât 75 la sută din inima ta.Noi doi - ca o unică prioritate - să sfidăm goliciunea lumiiAflată în stare de ebrietate, dar diriguită de masonice mumii.Să plivim grădina cu flori în ciuda furtunii de-afară,Să iubim ale vieții valori în ritm de funebră fanfară.Să uităm democratice drepturi câștigate de români într-o iarnă,Pierdute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
se dă la o parte din calea celui care știe încotro se îndreaptă.„ Primește-mă la tine În vremuri de austeritate Și nu-mi da decât 75 la sută din inima ta. Noi doi - ca o unică prioritate - Să sfidăm goliciunea lumii Aflată în stare de ebrietate - Diriguită de masonice mumii. Să plivim grădina cu flori În ciuda furtunii de-afară, Să iubim ale vieții valori În ritm de funebră fanfară. Să uităm democratice drepturi Câștigate de noi într-o iarnă, Pierdute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
întreaga lume se dă la o parte din calea celui care știe încotro se îndreaptă.„Primește-mă la tineîn vremuri de austeritateși nu-mi da decât 75 la sută din inima ta.Noi doi - ca o unică prioritate -Să sfidăm goliciunea lumiiAflată în stare de ebrietate -Diriguită de masonice mumii.Să plivim grădina cu floriîn ciuda furtunii de-afară,Să iubim ale vieții valoriîn ritm de funebră fanfară.Să uităm democratice drepturiCâștigate de noi într-o iarnă,Pierdute acum în negre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
la respirația trupului meu, sincronul devine perfect, începe, cu mișcări tandre, într-un dans, aproape erotic, dând naștere acestui prunc, care, doar ție, îți va fi dat mai tarziu, cititor de suflete, să-l primești și să te bucuri de goliciunea iubirii sale. În poziția mirării, eu, în fața condeiului îndrăgostit, îl privesc, uimită, făcându-și numărul. Se unduiește lasciv, lăsând urme, fără demersuri ezoterice. Îmi conturează trecutul, prezentul și viitorul, într-o îmbrățișare dincolo de dureri trăite, bucurii și speranțe, izvorâta din
LA PLUME AMOUREUSE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374623_a_375952]
-
pentru a se trezi om când în el centrul zvâcnește tot mai aproape de adevăr când el, omul cade atingând esența Graalului gustând sângele propriei vieți înainte să prindă ultima luntre pe puntea încrederii în sinele sfâșiat de îndoială buzunarele sună goliciunea gândirilor care Te alungă Doamne din cer frământând în neștire pământul în picioarele tremurânde de unde atâta minciună când în Tine toate sunt toate coboară și urcă spre noi înălțându-ne înainte ca merele cuvintelor noastre să se fi copt în
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
fața-mi cândva frumoasă e brăzdată de dureri, sufletul îmi plânge, carnea mi-e sfâșiată. Peste zdrențe mi-au pus steaguri. Steaguri multe. Să înlocuiască hainele pe care s-au bătut să mi le vândă. Steaguri multe. Să îmi acopere goliciunea și rănile. Steaguri multe. Fluturând pe corpul meu ciopârțit. Steaguri multe. Care mă dor. Altădată, copiii mei mureau pentru acest steag. Astăzi, îmi acoperă cu el rușinea și rănile, noroiul și scârba. Muzica urlă. Cântece încearcă să îmi acopere plânsul
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Trăgându-mă aproape ca atare... Închei în taină proces de conștiință Și-o văd (chiar o vedeam!) mai mândră ca oricând. Eeei, zic... Mai bine-mi dau a mea silință S-o gust din nou cu prețul vrând-nevrând! De-acuma goliciunea-i pictată-n flori crescânde Îmi iritase forma cu mirosuri savante. Ce românească-i, Doamne, poftirile-mi flămânde Mă-mpinse să-nțeleg de-i fată sau e tante!... Gemând sub sărutarea-mi nebună dar sfioasă, Mă mușcă cu privirea colac
N E D U M E R I R E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373525_a_374854]
-
Scena II Personajele: Malu (Se apropie de masă.) Malu: Se eliberează de coji. Scapă de povara cofrajului. Lasă pradă întunericului tot ceea ce a strălucit o clipă. (Atinge vaslul cu mere.) Le-a dezbrăcat ca să-ți aducă aminte de momentul paradisiac, goliciunea și libertatea. Cine poate să înțeleagă merele? Au căzut pradă șarpelui din dorința de a cunoaște izvorul din care lumina coboară aducând pe aripile ei viața. Au fost înlănțuite pentru ca moartea să le soarbă nectarul. Stau într-un colț și
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > NOSTALGIE CU NUD Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1318 din 10 august 2014 Toate Articolele Autorului fereastra unde porumbei exersau zborul masca temerar goliciunea parcă nu ne mai dezbrăcasem de cuvinte niciodată gura ta îmi spunea să apun ca o lună deșartă îmi parfumasem pletele cu scrum ochii i-am creionat cu artă fluturi hrăneau culorile cerului vedeam vârcolacii lunatici pictând îngeri pe față
NOSTALGIE CU NUD de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371298_a_372627]
-
carte. - Se merită doar pentru cultura românească, este o moștenire lăsată peste ani nației tale. Acum depinde și cât de valoroasă este cartea pe care o scrii. Bine atunci. Dă-mi o cămașă sau un pulover care să-mi acopere goliciunea în care am venit în camera unui bărbat. Mi-ar fi rușine să mă întâlnesc cu cineva pe scări sau în lift. Cam ce ar gândi despre mine? - Poate ce-am gândit și eu când te-am văzut la ușa
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
Toate Articolele Autorului Rătăceam, îngândurată, peste urmele fierbinți ale mării. Pescărușii se năpusteau, într-un fel de supremație habotnică, pe sânii dezveliți de capricii, umplându-și cu voluptate ciocurile, de ea. Cu un ochi indiscret, soarele, îi pândea din înalturi, goliciunea. Ici-colo, gândurile mării mă atingeau, sărutându-mi picioarele. Undeva, departe, răsăritul împletea șaluri din crâmpeie de mătase, peste umerii ei, roși de nesupunere. Un crab, tocmai ce se hotărî să-mi cresteze veridicitatea, îmbrâncindu-mă în cleștii veșniciei sale. În
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
îmbraci trebuie parcă să foșnească precum ramurile copacilor, să fie vaporoasă și să-ți reprezinte tinerețea și entuziasmul vârstei. - Mda, poate aveți dreptate. - Nu că poate, eu am dreptate. Creațiile mele doresc să fie îmbrăcate nu doar să acopere o goliciune a unui corp tânăr, ci să-l reprezinte pe acel corp, să fie o adevărată simbioză între corp și veșmântul ce-l acoperă, să-i dea suplețe trupului chiar și acolo unde nu este. - Domnișoara Ana, m-ați cucerit definitiv
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
semenii, în jurul ușii tale vrăjitoarele morții bat în cuie spinii și ciulinii stepelor, iar tu, binecuvântat de blesteme și atârnând în ștreangul libertăților posibile, cu ghilotina deasupra capului și cu picioarele în cazanul de smoală, declari: focul îmi va pârjolii goliciunea, în timp ce funia va răsuci capul meu dincolo de trup, pentru ca cineva să dea drumul ghilotinei pentru a-mi decapita unul din capete și a mă transforma în femeie spintecându-mi sexualitatea, mai târziu o mână de oase va da naștere în
ERA SPAŢIALĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373924_a_375253]
-
dar fără mine: cenușă sub cruce, Voi fi în pădurea-nflorită la marginea mării, a dorului mare de moarte.” Nu știu cât mai citește tineretul de azi „La Medeleni”,dar ignorarea acestui roman lasă un gol imens în sufletul lor , pervertit de goliciunea timpurilor prezente. Îmi place Vezi mai multe reacții Comentează Distribuie Referință Bibliografică: IONEL TEODOREANU SAU MEDELENISMUL UNEI TINEREȚI PIERDUTE / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion
IONEL TEODOREANU SAU MEDELENISMUL UNEI TINEREȚI PIERDUTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375477_a_376806]
-
spre seara-ncoronării, rujată viu cu purpura ruginii, sunt ziua-n care timpul nu lucrează, îndrăgostită și mereu holteie, sunt Eva mării, Venus, Galateea, nici urmă nu-i de mine în oglinzi, doar bradul de catarg și umeri grinzi, sunt goliciunea însăși, doar femeia. LECȚIA DE ANATOMIE Lipsește-o piesă din îngemănare, pulsează-n locul inimii absente un gol, o umbră neliniștitoare, sălaș de îndoieli și erezii, pe-acolo sângele se scurge sterp ca să se-ntoarcă proaspăt la culoare precum pustiul
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
poeme, fiind, se pare, fructul preferat de poetă, datorită combinației dulci-amărui, ce poate fi asociată cu însăși viața. Poezia ”Condei îndrăgostit” pare a fi o ”ars poetica” a creației doamnei Olguța Luncașu Trifan. Cititorul de suflete se va bucura de goliciunea iubirii condeiului îndrăgostit, în ale cărui mreje este prinsă poeta. Ultima poezie din volum este o pecete a tristeții, a neîmplinirii unei iubiri, a unui dor, a unei despărțiri, dar și o pecete a unei consolări sau resemnări. Autoarea demonstrează
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
împing apa către ele lipesc buzele de asfaltul unui port în care pare-se povestea copilăriei naivității ei nu mai are loc filele s-au terminat demult. cântecul a orbit tăcerea dansează cu lacrimile copilei de pământ se scaldă și goliciunea ei trosnește ca un lemn după secunda aruncării în foc totul crapă în jurul meu. citesc flămândă literele sensurile mă înghit singure este o simbioză între noi ele cresc în mine ca un aluat bine dospit eu scad prin ele crescând
ÎNTREB PIETRELE ŞI NĂVOADELE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372917_a_374246]
-
ce din iad revine ? Așa gândeam singur aseară, pribegit în vagi coșmaruri, Călător la porți de ceară, preacurvit doar în năravuri. Mi-aș dori să fiu cel care va supune mortăciunea - Sunt rebut sau doar se pare, mi se simte goliciunea. Referință Bibliografică: NOAPTEA DE SÂNZIENE (SAU NONȘALANȚA NEGATIVULUI ALFA) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI, 28 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NOAPTEA DE SÂNZIENE (SAU NONŞALANŢA NEGATIVULUI ALFA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371120_a_372449]
-
unei morale umaniste, sănătoase, care să aibă întotdeauna în vedere binele, dreptatea și echitatea, valori scumpe umanismului...”. Îmi amintesc, da, mergeam pe drum... Fusese ultimul drum făcut în țara mea...Era seara unui anotimp care-și dezbrăcase frumusețea, arătându-și goliciunea stranie... Strada avea trotuarele înguste, mașinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând și mai mult aspectul străzii, arborii desfrunziți, cu crengile ciunge, trunchiurile răsucite, totul dând impresia de boală, de sfârșit de viață... Și fulgii albi căzând din cer ca o compensație
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
ochii la icoane; Din calendar te ceartă niște sfinți Și văd c-ai renunțat și la zorzoane. Te-aș lua în brațe, dar te fofilezi, Deja e timpul să-ți faci rugăciunea; Aprinzi o lumânare și oftezi, Acoperind în grabă goliciunea. Mă trimiți la popă, cu spovadă; Din canoane vrei să afli ce-am greșit. Cauți, cum văd eu, să ai dovadă Că, pân' la tine, pe alta n-am iubit. Să-mi pună patrafirul peste cap, Să mă descoase el
DE-ATÂTA POST ŞI DRACU S-A TÂMPIT! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345918_a_347247]
-
căci el trebuia să meargă desculț prin pavajul străzilor din Fălticeni. Nu avea opinci și nici altfel de încălțăminte pentru vară, mai ales pentru oraș. Norocul lui era că avea niște pantaloni mai lungi și largi care îi acopereau cumva goliciunea picioarelor. Un alt prieten a lui Beldie era Nuțu, un băiat care locuia chiar lângă sifonăria lui Bacalu și vechea sinagogă din Mahala cum era denumită, acum părăsită, căci se construise o sinagogă nouă în acest cartier. Prin curtea acesteia
PRIETENIILE LUI BELDIE DIN FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345917_a_347246]
-
în iarna vieții tale testamentul spre dulcea împăcare între prieteni și dușmani nu ești poet dacă nu atingi cerul cu trei degete înmuiate în verde să scrii astfel un poem al iubirii nu ești poet dacă nu te rușinezi de goliciunea efemeră a trupului când se usucă și cad frunzele peste veșnicia uitării ești poet numai dacă atunci când ții o carte în mână simți toată pădurea că o duci în spinare ca pe o cruce pe un drum de golgotă Referință
NU EŞTI POET... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345956_a_347285]
-
balerină, intră în hol și începu să se dezbrace în fața oglinzii. Urma parcă un ritula, întâi își puse mantoul în cuier, apoi își trase ciorapii, rochia, și rămase aproape goală în oglindă. Se privi și se roși și ea de goliciunea ei; se iubea ca Narcis pe sine când descoperi totuși cât de frumoasă este. Visa ca o nebună cu ochii deschiși că era în lavabourile cine știe cărui teatru din cine știe ce oraș occidental... Se văzu pe scenă la Iași, juca Violeta din
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
Muzeum! - continua doamna Lovenbach - avem acolo un Giorgione veritabil -Și-un Tintoretto! - o completă Eminescu. -Da, da, râse doamna Lovenbach, desfăcându-și fălcile, destinse de groteasca scenă din Suzana și bătrânii, imaginându-și o Suzană aproape de grasă cât ea în toată goliciunea ei, admirată de câțiva bătrâni, într-un decor colorat și plin de romantism. -Și Rubens, și Bruegel, completa Eminescu... Dar, pentru galeriile de artă, am un bun prieten care face Belle-Artele aici și-am să-l rog să ne însoțească
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]