613 matches
-
din temeliile pământului”, ci a zidit turla, zidul împrejmuitor, turn la poartă, cu cerdac mare deasupra, chilii pentru călugări și pivnițe. Ștefăniță Lupu are meritul de a fi împodobit cu pictură biserica, aducând - pe la,1661 zugravii care au pictat biserica Golia. Episcopul Melchisedec, cel care a tradus pisania din grecește, a vizitat mănăstirea și a consemnat: „Biserica de la Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată...Curtea este împrejmuită cu zid de piatră înalt de 2 stânjeni. Clopotnița în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Clasei I de la Școala primară vasiliană. Dacă în învățământ, după cum se vede, îți mergea bine, diaconia cam scârțâia. După ce, între 23 aprilie și 26 octombrie 1865, ai slujit ca diacon la biserica Sf. Pantelimon, a trebuit să te muți la Golia, în urma cererii lui Isaia Vicol. De această dată măcar ți se oferea și locuință, pentru că cei de la Bărboi nu te mai puteau găzdui. În luna septembrie 1865, ți-ai înscris feciorul la Școala primară chiar în clasa unde erai învățător
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
luna septembrie 1865, ți-ai înscris feciorul la Școala primară chiar în clasa unde erai învățător. Feciorul a început să ia lecții de germană și cu această ocazie, asistând, mai prindeai și dumneata ceva nemțească. Despre perioada când locuiai la Golia, să-l lăsăm pe N.A.Bogdan să vorbească, pentru că l-ai ținut și în gazdă un an de zile: „Costică, fiul lui Creangă... era de o vârstă cu mine, și odată cu mine începuse a învăța carte; eram prieteni la cataramă
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
vorbească, pentru că l-ai ținut și în gazdă un an de zile: „Costică, fiul lui Creangă... era de o vârstă cu mine, și odată cu mine începuse a învăța carte; eram prieteni la cataramă. Amândoi învățam în larga ogradă a mănăstirii Golia... amândoi ne fugăream prin țintirim, ne acățam pe gardul de pe care se putea privi la spitalul de nebuni ce se afla tot acolo; mergeam și veneam de la școală tot împreună... ” Din câte am aflat, și după cum dumneata spuneai, între 1866
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
trei nurori”, după care au urmat toate cele câte le-ai izvodit? D’ apoi o și iubeai pe măsură... Toate bune și frumoase. Învățător de vază la Școala primară de la Trei Ierarhi erai, feciorul Costică începuse școala, casă aveai la Golia... numai că nevasta nu trăgea în aceiași direcție cu dumneata. Pe ea o atrăgea din ce în ce mai mult călugărul egumen Isaia Dioclias Vicol. Așa se face că a părăsit căminul conjugal, lăsându-ți în grijă feciorul... Și parcă nu era deajuns un
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
m-am dus a doua oară. M-a oprit să mă duc la biserică, da’ la teatru ba.” Ei, da’ asta nu-i nimica pe lângă ce a urmat... Niște pârdalnice de ciori veneau în stol și se așezau pe turlele Goliei. Că ar fi venit una-două mai treacă meargă, da’ ele veneau cu stolul. Era prea de tot. Așa că, într-o bună zi: „... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,... ” te-a găsit „în halat, cu o pușcă în
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
urmat... Niște pârdalnice de ciori veneau în stol și se așezau pe turlele Goliei. Că ar fi venit una-două mai treacă meargă, da’ ele veneau cu stolul. Era prea de tot. Așa că, într-o bună zi: „... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,... ” te-a găsit „în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?” Tare
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
de-alăturea Institutului Sacre-Coeur...” Despre acest local vorbește și Rudolf Șuțu în cartea sa „Despre librarii și librăriile vechi din Iași”, scrisă în 1929, unde spune: „Deși nu era de branșă și ținea o tutungerie în strada Cuza Vodă, fosta Golia, peste drum de casa care a fost dărâmată pentru a se construi mărețul edificiu al Băncii Dacia, Zaheu Creangă mai vindea pe lângă produsele monopolului și operele popularului povestitor, ale fratelui său Ion Creangă, cu care semăna admirabil...” După atâta amar
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
rebeliunea din 3 aprilie 1866, ascunzându-l „sub poloboc în pivniță la crâșma lui Stahi din Sfânta Vineri”. Nu după multă vreme, iaca și o altă pacoste pe capul dumitale. Odată cu scoaterea din rândul clericilor, îți pierdeai și locuința de la Golia, așa că trebuia să te muți undeva. Norocul ți-a scos-o în cale pe Tinca Vartic, pe care ai cunoscut-o prin vărul ei diaconul Grigore Varatic Ai cumpărat o căsuță în Țicăul de Sus, pe care ai botezat-o
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
stea ai făcut ultimul pas? Dacă ar fi fost să-i dăm crezare ziaristului C.Săteanu, iată ce spune el: „Creangă n-a închis ochii în bojdeuca sa. El a murit în debitul fratelui său Zaheu, debit situat pe strada Golia /astăzi strada Cuza Vodă/ unde s-a constatat moartea, cum reiese din actul oficial, extras din Registrul St ării Civile al Primăriei Iași. La nr.5: 1890 ianuarie 1, Apoplexie cerebrală - Act de moarte din anul unamieoptsutenouăzeci luna ianuarie ziua
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
după amiază. Act de moarte a D.Ion Creangă de cincizeci și doi de ani de religie ortodoxă profesore văduv domiciliat desp.III mort alaltăieri la treizeci și unu decembrie anul espirat una mie optsuteoptzeci și nouă în casa din Str.Golia No.51 . Martori au fost: d.Vasile Ciohodaru, d.N.I. Gheorghiu de 30 de ani funcționar din despărțirea a IV-a. Medic Dr.Gh. Iuliano.” Să-l ascultăm mai departe pe C. Săteanu: „Mortul neputând rămânea acolo în mica dugheniță, a fost
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
semnat și de Ofițerul Stării Civile D.A.Greceanu, care a ajuns și ministru. Despre acest act vorbește și Mihail Sadoveanu în „Informații despre Ion Creangă”/1933/: Un profesor susține că Ion Creangă și-a dat ultima suflare nu în strada Goliei, cum glăsuiește actul de moarte oficial, ci în bojdeuca lui din strada Țicău no.4, unde locuia de multă vreme cu suferințele și amintirile lui. Deși un act oficial e un act oficial, domnia sa ne declară contra afirmației, opunând o
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
meu tovarăș și vechi prieten, Ion Creangă, au murit în noaptea de 31 decembrie 1889... în casa lui numită bojdeucă, din Țicău, iar nu cum o arată actul de moarte eliberat de Primăria Iași că ar fi murit în strada Golia 51... Căci eu împreună cu profesorul Miron Pompiliu ca prieteni l-am înmormântat ridicându-l de la casa lui din Țicău... ” Nimic de spus, dar două persoane particulare nu pot anula un act oficial. Și apoi Ioan S.Ionescu se referă numai
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
nu pare să fi influențat alegerea actualei soluții, conform părerii mai multor specialiști. Este adevărat că, de exemplu, nici Mitropolia din Iași, datând din prima jumătate a sec. al XIX lea, nu are prea multe elemente comune cu biserica mănăstirii Golia, cu Trei Ierarhi sau cu Sf. Nicolae (epoca Ștefan cel Mare). Nu știu în ce măsură profilul arhitectonic al noii Catedrale se va apropia, să zicem, de stilul brâncovenesc sau de stilul Ion Mincu. Plasarea lângă actualul Palat al Parlamentului - simbol al
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dar și gigantismului nespecific tradiției românești, nu este în avantajul Catedralei. În ce privește latura financiară a problemei, să spunem că nici catedralele ortodoxe din Cluj, Timișoara, Iași, Sibiu etc. nu au costat puțin. La mijlocul sec. al XVII-lea, Trei Ierarhii sau Golia au înghițit sume deloc neglijabile. Dar ctitorii erau oameni bogați. Așadar, finanțatorii actualei Catedrale trebuie să fie și mai bogați! Este vorba, după cele vehiculate în presă, de eforturi concertate, încât cetățeanul este îndreptățit să știe dacă și cât contribuie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu pare să fi influențat alegerea actualei soluții, conform părerii mai multor specialiști. Este adevărat că, de exemplu, nici Mitropolia din Iași, datând din prima jumătate a sec. al XIX lea, nu are prea multe elemente comune cu biserica mănăstirii Golia, cu Trei Ierarhi sau cu Sf. Nicolae (epoca Ștefan cel Mare). Nu știu în ce măsură profilul arhitectonic al noii Catedrale se va apropia, să zicem, de stilul brâncovenesc sau de stilul Ion Mincu. Plasarea lângă actualul Palat al Parlamentului - simbol al
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dar și gigantismului nespecific tradiției românești, nu este în avantajul Catedralei. În ce privește latura financiară a problemei, să spunem că nici catedralele ortodoxe din Cluj, Timișoara, Iași, Sibiu etc. nu au costat puțin. La mijlocul sec. al XVII-lea, Trei Ierarhii sau Golia au înghițit sume deloc neglijabile. Dar ctitorii erau oameni bogați. Așadar, finanțatorii actualei Catedrale trebuie să fie și mai bogați! Este vorba, după cele vehiculate în presă, de eforturi concertate, încât cetățeanul este îndreptățit să știe dacă și cât contribuie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu în ultimul rând Biblioteca Universității „M.Eminescu”. Bijuteriile Orașului au fost și au rămas bisericile și mânăstirile, oază de spiritualitate creștină, unel e, precum Sf. Neculai Domnesc, cu o vechime de peste 500 de ani, dar și cunoscutele mânăstiri de la Golia, Frumoasa , Galata, Cetățuia, Bârnova, Hlincea, bisericile - începând cu Catedrala mitropolitană și continuând cu cele 46 l a număr, dintre care nu putem omite a le pomeni pe cele ale Episcopiei catolice, ale cultului mozaic și armean, continuând cu bisericile (și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Galeria Vector, în cadrul unei expoziții - au putut observa că cei ce își fac cruce provin din diverse clase sociale, au diverse pregătiri, sunt de vârste foarte variate. În câte locații ai filmat? În fața Mitropoliei, în fața Bisericii Trei Ierarhi, în fața Bisericii Golia și nu numai. Am parcurs chiar o parte din traseele tramvaielor ieșene și am filmat oamenii făcându-și cruce. Probabil că mulți au observat că oamenii își fac cruce când trec prin fața unei biserici, deși sunt în tramvai. Uneori, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
la 58, Bădărău; la 74, Bratu; la 83, Papp... Mișa, dragule, ești o adevărată enciclopedie, dar eu nici astăzi nu am avut noroc. Conu Iacob nu-i acasă. Are încă treabă la tipografia Convorbirilor literare. A,da,acolo pe strada Goliei,colț cu Sfântul Ilie. Pe toate le știi, Mișa, numai ce aș vrea eu să te rog acum nu știi. Poruncă, boierule! Du-mă iute la conu Nicu Gane, poate îl voi prinde măcar pe dânsul acasă. Știi unde stă
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Dimitrie Cozadini să intre în stăpânirea tipografiei Monitorului Oficial. Cozadini, fiind numit prefect și locuind în Iași, a fost nevoit să aducă și tipografia aici, instalând-o în casele Băncii Moldovei, aflate pe colțul format de străzile Sfântul Ilie cu Goliei (astăzi V. Alecsandri și Cuza Vodăă. Cozadini a ajuns în contact cu Junimea prin V. Pogor și a propus asocierea, care s-a realizat, dar nu se puteau acoperi cheltuielile. Atunci Cozadini a vândut tipografia Junimii, cu un preț mic
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
șoptind: „Drum bun, Omenire! Traversare lină, pe spinare de crocodil!”. COPACII SPERANȚEI <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> Dimineața devreme, în curtea Mănăstirii Golia, pe ger. Zăpada înghețată se așterne neatinsă pe dalele de piatră și printre copaci. Doar pe aleea ce duce spre intrarea în biserică sunt întipăriți câtiva pași ce-și păstrează secretul... or fi de bărbat, or fi de femeie... Din
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
existența lor cenușie, fără proteste, fără a se plânge, fără a lăsa în urmă UN NUME. Cum îl cheamă pe omul acesta? Cum se cheamă copacul acesta? Acesta, cel ce rodește în iarnă, cum se numește el? Copăceii din curtea Goliei își leagănă grijulii fructul în ger. Privesc întrebători spre Crucea cea mare din vârful turlei, iar Ea le răspunde cu glas de mamă: „Răbdare, răbdare răbdare.” Și copăceii așteaptă, așteaptă. Așteaptă Primăvara sau poate, cine știe, măcar vreun condeier zgribulit
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cum putem părăsi platoul dominat de Palatul culturii, fără a ajunge la Mănăstirea Barnovschi, fondată de voievodul martir (despre care Ion Muscalu a scris un emoționant roman), apoi la Sfântul Sava, într-un amestec de stiluri diferite, ajungem și la Golia, cu celebrul Turn, rezidită integral de Vasile Lupu, fiind și astăzi una dintre cele mai impunătoare mănăstiri, cu capiteluri corintice și elemente bizantine în care se regăsesc ecouri ale vechii Elade. Mitropolia veche, renovată în zilele noastre, purta hramul Sf.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
componente provoacă sentimentul viu că te afli în fața unor minuni inspirate dintr-o broderie celestă și din stilizarea imaginilor pământene. Ne înfrumusețăm viața în măsura în care știm să ne înconjurăm de cărți ca într-o armonie paradisiacă. PORNIND DE LA ISTORICUL TURN AL GOLIEI Am dormit rău în noaptea asta. Deschid fereastra cât e de mare, lumina și cerul curat intră năvalnic peste mine. Se anunță o zi frumoasă, una dintre cele care te înalță din prăbușire și redau dorul de viață. De la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]