522 matches
-
anchetele voastre În derulare. Domnilor, sînteți liberi. Întrunirea se sparse În tăcere. Sala de ședințe era acum goală. Ed Își reluă În gînd discursul, insistînd asupra frazelor cheie. „Auyi șocat cuvintele dreptate absolută“ rostite de glasul lui Inez Soto. Scrumiere golite, scaune Îndreptate, ordine pe avizier. Desfăcu steagurile de lîngă pupitru. Verifică dacă sînt prăfuite. Reveni la discurs, cu glasul tatălui său: „Duplicitari În raport cu Înaltele standarde morale pe care un corp de elită le pretinde de la membrii săi.“ Acum două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un perete la altul era plin de sînge, iar petele marcate cu bandă. Pe podea - eprubete Încercuite, puse În pungi transparente pentru probe. Împrăștiate peste tot - negative fotografice, zeci de bucăți, cu suprafețe crăpate și arse. Scaune răsturnate, o comodă golită, o canapea cu umplutura jumulită. În cea mai mare crăpătură - o pungă de nailon cu eticheta „Heroină“. Tipul de la laborator turui mai departe: — Eprubetele conțineau substanțe chimice pe care le-am identificat ca fiind medicamente antipsihotice. Negativele erau cam toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
droguri scăldate În sîngele de pe podea. Fără pîngăriri artistice - omul trecuse de faza asta. Ed intră În bucătărie. Patchett către Lux, În 1939: „Am substanțele necesare ca să-l Împiedice să mai facă rău cuiva, iar tu l-ai plasticizat“. Dulapuri golite. Pe podea: furculițe și linguri. Ray Dieterling, În 1939: „Un țap ispășitor În care crede“. Urme de pași Însîngerate, care ieșeau și intrau. Omul făcuse naveta pentru a-și Împodobi opera. Lux: „O să-i găsesc și un Îngrijitor“. O bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
absolut nimic (III, p. 99). Copleșit de iureșul imaginilor, Oedip riscă să-și piardă propria identitate și să fie redus la neant în acest loc nefast : Nu mai țin minte ce am făcut. Știu doar ce fac ceilalți. [...] Mă simt golit, nu mai știu nici cine dracu sunt (III, p. 102) ; Nu mai rezist aici. Mă sufoc (III, p. 103). Evadarea din Delphi în căutarea necunoscutului îi apare acum drept singura soluție și corespunde întrucâtva profeției care recomanda fuga în fața invaziei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
În Argentina. Acolo, Jorge fusese nevoit să dea piept singur cu lumea și cu dispoziția testamentară a lui Ricardo Aldaya, o luptă pentru care el n-a avut niciodată nici armele, nici aplombul tatălui său. Ajunsese la Buenos Aires cu inima golită și cu sufletul ros de remușcări. America, avea să spună mai tîrziu, ca scuză ori ca epitaf, e un miraj, o țară de prădători și de mîncători de hoituri, iar el fusese educat pentru privilegiile și nazurile nesăbuite ale vechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
are mai puțin. Ele sânt în esență atît: un nihilism împotiva sinuciderii. Orice mântuire izvorăște din refuzul ultimelor consecințe. Fără patimile tulburi ale muzicii, ce-am face oare cu simțirea caligrafică a filozofilor? Și ce-am face cu timpul alb, golit și dezbinat de viață, cu timpul alb al plictiselii? Nu iubești muzica decât pe litoralul vieții. Cu Wagner asiști atunci la o ceremonie a clarobscurului, la o cosmogonie a sufletului, iar cu Mozart la florile Paradisului visând alte ceruri. Orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să se jeluiască amarnic. „Aici au căzut legații“, se vaită unii, „colo au fost smulse acvilele“, le răspund alții. „Iată unde a primit Varus cea dintâi rană“, se ridică o șoaptă ca un geamăt. Toate căpățânile, cu găvanele ochi lor golite, par să arate spre dumbrăvile învecinate unde se ridică al tarele barbarilor, cu sângele victimelor încă neînchegat pe ele. Un corb flutură din aripi deasupra lui și croncăne batjocoritor: „Nu te grăbi așa, că nu mai e mult până la pădurea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a trimis vești, iar eu n-am căutat-o. Apoi mi-a scris o scrisoare scurtă, foarte evazivă. Îmi spunea că avea nevoie de o perioadă de reflecție. Nu i-am răspuns. N-am simțit pasiune, gelozie, nostalgie. Mă simțeam golit, lucid, limpede și curat ca o tingire de aluminiu. Am mai stat un an În Brazilia, dar simțindu-mă de-acum pe picior de plecare. Nu l-am mai văzut pe Agliè, nu i-am mai văzut nici pe prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și o trase mai aproape de ea. Era Îmbrăcată Într-o pijama bărbătească, În dungi: mirosea a somn, a paturi nestrînse, a păr nespălat - dar Într-un mod plăcut, savuros. Helen se Întinse lîngă ea și Închise ochii. Se simțea istovită, golită. Se gîndi la seara care trecuse și i se păru uimitor cum doar cîteva ore pot adăposti atîtea stări distincte de violență. Poate că Julia gîndea la fel. Ridică o mînă și-și frecă fața. — Ce seară stupidă! zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
petrecuse În apartamentul Juliei, se goliseră aproape de tot. Mai trecea cîte un taxi sau un camion din cînd În cînd - păreau asemenea insectelor negre, tîrÎtoare, În Întuneric, cu trupuri lucitoare și fragile și ochi mijind, infernali. Și trotuarele erau aproape golite, iar Julia mergea repede pentru că-i era frig. Helen simțea - de parcă Îi apăruseră simțuri noi În noapte - greutatea și apăsarea brațului și mîinii ei, apropierea feței, umărului, șoldului, coapsei, mișcarea și ritmul pasului ei. În punctul care părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și, În curba descrisă, Helen ghici forma unui turn: era Înalt, elegant, cu o fleșă suplă și ascuțită, sprijinită de arce sau contraforți - sau poate bombardată prin interior, pentru că Întreg corpul bisericii din care se Înălța părea lipsit de acoperiș, golit, practic distrus. — St Dunstan-in-the-East, spuse Julia Încet, privind În sus. A fost reconstruită de Wren, ca majoritatea bisericilor, după Marele Incendiu din 1666. Dar se spune că fiica lui, Jane, l-a ajutat s-o proiecteze. Se zice că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el cheia folosită pentru desfacerea cătușelor, nu mai erau lucruri spectaculoase de găsit în primul coridor. În schimb, ancheta din cabina îngrijitorului se dovedise mai productivă: fu descoperită o sacoșă de hârtie în care criminalul ascunsese capsula de sânge deja golită, hainele cu care fusese îmbrăcat când fusese prins acasă la Grady, mai precis costumul elegant de culoare gri, cămașa albă și o pereche de pantofi Oxford. Cooper găsi dovezi substanțiale când le cercetă: urme de latex și de machiaj, ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
avusese loc moartea Lysiei Verhareine, Destinat așteptându-mă pe scări, la capătul treptelor, stupefiat, și noi doi mergând ca niște condamnați spre căsuța din parc și urcând în cameră... Castelul nu era reședința unui mort. Era o locuință goală, sau golită pur și simplu, golită de viață de multă vreme. Că procurorul locuise acolo, precum și Barbe și Gravul, nu schimba nimic: încă din vestibul, lucrul acesta se simțea. Castelul era un loc defunct, care încetase de mulți ani să respire, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
treizeci de ani de atunci, dar terasa este încă goală. În ciuda faptului că nu locuiește nimeni aici, gazonul este proaspăt, asemenea unui mormânt admirabil îngrijit în secret, da, acesta fusese mormântul rămășițelor vieții sale, tata, bântuind singur prin camera sa golită, bocind fără furie plecarea ei, ca și când ar fi încuviințat-o, ca și cum, dacă ar fi fost în locul ei, ar fi procedat exact la fel. Mă gândisem tot timpul că, dacă l-ar fi părăsit pentru un bărbat, lui i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe care o repetasem lângă patul lui Noga, soarele tău nu va mai asfinți și luna ta nu se va mai retrage; căci Domnul va fi lumina ta pe vecie și zilele suferinței tale se vor sfârși, dar acum sunt golită precum piscina aceea veche, o să-și frângă gâtul dacă va încerca să se arunce înăuntrul meu. Unde ești acum, întreb eu, iar el spune, nu departe, Avnar a plecat pentru o lună și mi-a lăsat cheile apartamentului său, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și pleacă, dar, în loc să scoată de acolo o bancnotă, trage o fotografie și mi-o întinde, o fotografie ciudată de familie, în general, în aceste fotografii toată lumea stă înghesuită în centru, în curtea casei sau în jurul mesei, privind spre farfuriile golite, dar aici cu toții sunt în mișcare, ca și când s-ar juca prinselea. Dintr-un colț al fotografiei îmi zâmbește un tânăr măsliniu, cu gropițe în obraji, nu departe de el se află o fetiță îmbrăcată într-o rochie cu umerii înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
uitat să mai citească și Evangheliile din când în când. Că uneori Iisus cel plin de dragoste și iertător cu păcatele noastre nu se arată în Casa Domnului, dar îl putem găsi în multe alte chipuri. Am plecat de acolo golite, ologite sufletește, ca niște ființe izgonite cu vorbe aspre și grele, tocmai din locul în care căutam mai multă împăcare, bunătate, iertare, blândețe, astfel încât să ne oprească mai mult de răutățile și păcatele pe care le-am făcut și le-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
loc de negociere, numai să te vezi tu acolo! Iar eu, cum ți-am spus, mă ofer material didactic, je fais le don de ma personne à la Republique! Ridică solemn sticla de Havana Club de la capul patului, e pe golite, și lasă să pice în paharul ei ultimele picături, privind-o semnificativ, adică să se scurgă toți ochii după tine. * S-a întins în pat la loc, cu mâinile sub cap, relaxat. -... avantajele Congresului, râde Radu, jucându-se cu sfârcurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Moș Iacob avea altă măsură: două țăhărci la o brăcace de jinișor - așa, cam În jumătate de ceas... - Măi, da un’i-i borta pi un’e-o fujit jinu’? Când ajungeam aici - bătrânul privea, chiorât, În lumină, prin brăcacea golită, răsturnată - știam că vine Tanțu. Atunci săream pârleazul Înapoi, la noi, urcam În calidor. Și așteptam. Tremurând. Și tropotind de nerăbdare. Moș Iacob Își dădea pălăria pe ceafă, lua ciocanul de lemn și „gura de șărpe” - o daltă scobită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
natural. Teancuri de cărți, ziare, scaune răsturnate acoperite cu hârtie de sac, o lustră, sticle, canapeaua întoarsă cu două arcuri sărite, un vas de faianță fără capac pe care scria zahăr, un dulap mic, o tavă, un pahar pe jumătate golit, un sul de hârtie igienică, un prosop transformat în spălător, saci burdușiți din plastic plini cu fel de fel de obiecte. Facem curățenie, o lămuri Alexe, care, vitregit de biroul său imens, unde altă dată se instala și domina încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toate, toate puse la locul lor... Dacă mai scapi... se arătă sceptic Alexe. El se plimba de-a lungul pereților ca un leu în cușcă, cu mâinile încrucișate pe piept, înstrăinat și aparent calm, apatic, pașii îi răsunau în camera golită, mizeria de pe jos scrâșnea sub tălpi. Trebuie să apară meșterul, spuse Nina. Lucrurile sunt toate strânse, ce mai, astăzi dă gata sufrageria. Dacă o să vină meșterul, glăsui Alexe și se întoarse brusc pe călcâie, refăcând traiectoria invers, pășind acum către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câteva secunde, apoi s-a întors iar la acel punct. Privindu-i ochii, îți dădeai seama imediat că nu mai avea mult de trăit. Cu greu mai distingeai urme de viață în acel trup vlăguit. Arăta ca o casă dărăpănată, golită complet, care nu mai aștepta decât să fie demolată. În jurul gurii, barba neîngrijită crescuse asemenea buruienilor. A, deci barba mai creștea chiar dacă viața era pe cale să se stingă, gândii eu. Midori l-a salutat pe bărbatul solid, între două vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
secund, mai pur". / (Bonjour, tristesse! Cancanuri și vechi iubiri, bonjour!). Scriu scurt, pe șervețele. Iar în Lapin Agile / Invit bătrâna Artă la ultimul cadril. / Și ora este șapte, și ora este nouă, / Și timpul în oglinzi poartă o mască nouă. / Golit, paharu-mi pare un U rimbaldian... Mă-nvăluie Parisul într-un parfum d'antan! VASILE TĂRÂȚEANU ȚARA FAGILOR Desfrunzind amintiri Țara Fagilor renaște în muguri aceleași dorinți. Mlădițe noi bâjbâind spre lumină dinspre arbori părinți. Tăinuite poeni luminișuri de basm coclauri adânci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
dimineața, înafară de faptul că vă șterg din cînd în cînd lacrimile și că vă mai pun și să vă suflați tare nasul în batistele mele de hîrtie ?) nu știu, dar este injust, este un mare blestem, mă simt brusc golită și mă gîndesc că ar fi mai bine să nu ne mai vedem. să oprim totul aici, decît să continuăm și apoi să vină momentul cînd... mă opresc cu descrierea momentului. mă opresc întrucît, după cum vă dați seama și dumneavoastră
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Pune-te pe listă pentru că altfel te mușc de timpan.” — nu mă pun pe listă, lasă-mă în pace. Pleacă. Pleacă! Domnul Busbib deschise ușa izbind-o cu furie de perete și se precipită în stradă pentru a recupera pubelele golite. mașina de gunoi se îndepărta încet macerînd în pîntecele ei enorm tot ceea ce umanoizii nu putuseră să consume și să digere. în fața pubelelor goale domnul Busbib se simți parcă și mai umilit, și mai descurajat. Problemele lumii continuau să-i
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]