567 matches
-
Filip Cayuela. A profesat în Alger. După pensionare se stabilește la Toulon. Gheorghe Bobanga (n.2 octombrie 1888 - d.18 februarie 1979) a fost fiul măcelarului Nicolae Bobanga și al săliștencei Elena Moraru. Și-a făcut studiile elementare la „Școala grănicerească” din sat urmând mai apoi cursurile gimnaziale și pedagogice la Sibiu, Blaj și Deva. A fost învățător în Șoroștin, Sâncel, Chinciuș și Brusturi. În primul război mondial a fost mobilizat și trimis pe front în Galiția, unde a căzut prizonier
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
înmormântat și are și astăzi urmași la București și Sibiu. Gheorghe Maxim (n. 18 mai 1832, Racovița - d. 25 octombrie 1901, Sibiu) a fost un maior român, frate mai mic al locotenentului Ioan Maxim. Studiile elementare le face la școala grănicerească din Racovița, iar pe cele normale la Orlat și Blaj. Încorporat în rândurile Regimentului de la Orlat, după anul 1849 el este trimis pentru a urma cursurile "Școlii de matematică" de pe lângă Regimentul 13 de grăniceri bănățeni, din Caransebeș. Doi ani mai
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
mai târziu fiind deja pensionar în Sibiu. Prietenia cu vechiul său tovarăș de arme, colonelul David Urs de Margina, pensionat și el la vârsta de 49 de ani, îl determină să se alăture la conducerea Comitetului administrativ al "Fondului Școlastic" grăniceresc ca vicepreședinte în 14 ianuarie 1884. Gheorghe Maxim rămâne în această funcție până în 1887 când se retrage din motive de sănătate. La data de 3 iunie 1892, maiorul Maxim a fost distins cu titlul de ""nobil de Höchstemberg"", titlu pe
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
ai "Astrei", a colectat pentru această instituție diferite sume de bani din satele Mărginimii Sibiului. În 1861 a participat la lucrările Conferinței naționale de la Sibiu, susținând drepturile și doleanțele românilor transilvăneni. Ioan Măcelariu a fost un fervent susținător al "Școlilor grănicerești", în anul 1891 participând în calitate de delegat al Comitetului administrativ al Fondului școlastic la examenul de vară al școlii, donând suma de 5 florini pentru premierea elevilor. Liviu Ion Mănduc (n. 15 septembrie 1909, Viștea de Sus - d. 1999) a fost
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, perioadă în care a activat și în calitate de conferențiar sătesc al Astrei. Între anii 1924 - 1940 a funcționat ca preot disponibil și cooperator iar între anii 1928 - 1948 a fost secretar al Comitetului Fondului Scolastic grăniceresc din Sibiu. Liviu Florianu a decedat în 12 mai 1973, în Racovița și este înmormântat în curtea bisericii, alături de tatăl său Valeriu Florianu. Liviu Florianu a fost căsătorit cu Nadejda Ian din Cetatea Albă (n. 3 iulie 1899 - d. 15
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
stabilește la Năsăud devenind învățător la renumita "Școală normală" de aici. O dată cu anul 1842 el devine și directorul cursului preparandial de șase luni, înființat pe lângă aceasta. Începând din 1 august 1846 este numit președinte al Comisiei școlare a Regimentului II grăniceresc român, calitate în care a contribuit direct la ridicarea unui mare număr de intelectuali și ofițeri năsăudeni, printre care s-a numărat și renumitul pedagog de mai târziu Vasile Petri. Din cauza revoluției, în anul 1848 cursurile școlilor năsăudene au fost
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
direct la luptele care s-au soldat cu retragerea colonelului Urban în Bucovina. După înfrângerea revoluției el se întoarce la Năsăud unde, din ordinul guvernatorului țării, feldmareșalul Ludwig Wohlgemuth, redeschide la 31 decembrie cursurile Preparandiei de aici. O dată cu desființarea regimentelor grănicerești în 1851, paralel cu activitatea didactică, Moise Panga alături ceilalți intelectuali progresiști năsăudeni, a luptat pentru transformarea unor fonduri ale fostului Regiment II grăniceresc român, în "Fond școlastic", devenind membru în comitetul de administrare al acestuia. Se înțelege că autoritățile
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
guvernatorului țării, feldmareșalul Ludwig Wohlgemuth, redeschide la 31 decembrie cursurile Preparandiei de aici. O dată cu desființarea regimentelor grănicerești în 1851, paralel cu activitatea didactică, Moise Panga alături ceilalți intelectuali progresiști năsăudeni, a luptat pentru transformarea unor fonduri ale fostului Regiment II grăniceresc român, în "Fond școlastic", devenind membru în comitetul de administrare al acestuia. Se înțelege că autoritățile maghiare nu vedeau cu ochi buni nici""Comitetul fondurilor grănicerești"" și cu atât mai puțin pe membrii săi, participanți activi la evenimentele anilor 1848-1849
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
ceilalți intelectuali progresiști năsăudeni, a luptat pentru transformarea unor fonduri ale fostului Regiment II grăniceresc român, în "Fond școlastic", devenind membru în comitetul de administrare al acestuia. Se înțelege că autoritățile maghiare nu vedeau cu ochi buni nici""Comitetul fondurilor grănicerești"" și cu atât mai puțin pe membrii săi, participanți activi la evenimentele anilor 1848-1849. Un reprezentant al acestora, Winogrowski, a cerut nici mai mult nici mai puțin, decât spânzurarea membrilor comitetului respectiv: ""ca periculoși instigatori împotriva autorităților și răspânditori de
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
munca de catedră, Moise Panga a desfășurat și o susținută activitate publicistică, cu conținut pedagocic, în presa vremii. De numele lui se leagă și reorganizarea învățământului în școlile confesionale greco-catolice și în special a celor de pe teritoriul fostului Regiment I grăniceresc român, în care scop la cererea Blajului, întocmește un proiect de programă analitică pentru acestea, care s-a discutat cu prilejul conferințelor învățătorești din vara anului 1864. Considerat drept ""un bărbat încărunțit în cariera învățătorească și rutinat în ramurile științei
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
s-a discutat cu prilejul conferințelor învățătorești din vara anului 1864. Considerat drept ""un bărbat încărunțit în cariera învățătorească și rutinat în ramurile științei pedagogice"" el a făcut parte și din primul Comitet administrativ al Fondului școlastic al fostului Regiment grăniceresc român, militând totodată la forurile superioare bisericești blăjene pentru redeschiderea Preparandiei din Orlat. A murit la 62 de ani în vara anului 1866 august 16 și este înmormântat la Orlat. Racovicenii la sfârșitul anului 1854 nu aveau încă un preot
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
mitropolitul Ioan Vancea tuturor preoților și docenților, drept o carte instructivă și morală, din această periodă datând și o altă lucrare a sa intitulată "Părintele albinelor". După absolvirea Academiei teologice în 1889, Valeriu Florianu este numit ca învățător la școala grănicerească din sat, unde a funcționat în perioada 1 februarie 1891 - 1 iunie 1897. Hirotonit ca preot în 6 decembrie 1891, până în anul 1895 a fost "supranumerar" pe lângă tatăl său. În perioada 1893-1894 a administrat parohia Bradului iar până în 17 decembrie
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
atunci în comitatul Bistrița-Năsăud, din părinții Ioan, învățător și Maria, născută Rusu, casnică. Tatăl său a murit în primul război mondial, lăsând doi copii orfani, Ioan și Ana. Școala primară a urmat-o la Sărățel, iar studiile secundare la Liceul grăniceresc „George Coșbuc” din Năsăud, clasa I și la Liceul „Petru Maior” din Gherla, cl. II-VII. În iunie 1929 a promovat cu succes examenul de bacalaureat. După absolvirea liceului, Ioan Cherteș a rămas un an ca pedagog la Gherla, la Liceul
Ioan Cherteș () [Corola-website/Science/305257_a_306586]
-
(n. 2 octombrie 1898, Budapesta - d. 27 martie 1970, Cluj-Napoca) a fost un medic român, membru corespondent al Academiei Române. Descendent al unei vechi familii grănicerești -- pe numele strămoșesc de Dănilă -- a fost fiul lui Ioan, controlor pe căile ferate și al Elenei, născută Pavelu. La data nașterii, tatăl său era funcționar la căile ferate maghiare, în Budapesta. Liceul la Năsăud. Bacalaureatul în anul 1917. Facultatea
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
Francisc Griselini din 1776,satul este poziționat ca și pe harta lui Mertzi. Satul începe să își schimbe poziția abea din a doua jumătate a sec XVIII,mai mult de nevoie decât benevol,datorită legislației administrative austriece,privind înfințarea satelor grănicerești(sate adunate), în zona de graniță,câreia îi aparținea și Belobreșca. Ca așezare locuită,Belobreșca sub acest nume se pomenește în anul 1713. Este necesar să amintim că Pavel Binder care,în lucrarea sa intitulată"Lista localităților din Banat de la
Belobreșca, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301070_a_302399]
-
ca "Răscoala de la Dobra". Pe la 1744, aici a predicat călugarul ortodox Visarion Sarai, trimis de mitropolitul ortodox de la Karloviț, făcand agitații publice împotriva unirii biserici ortodoxe din Ardeal cu Roma. Spre sfârșitul secolului XVIII a făcut parte din regiunea militară grănicerească, locuitorii având o serie de privilegii în schimbul serviciului militar prestat în folosul monarhiei habsburgice. Românii din Dobra făceau parte din Regimentul I român de graniță, în localitate existând o subunitate de cavalerie (husari). Fosta cazarmă a fost transformată mai târziu
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]
-
arată că satul Măgurele făcuse parte din Domeniile Feudalilor de la Archiud și Domnești, spre deosebire de satele din jur, Mărișelu și Sântioana, care pe la jumătatea sec. al XVIII-lea au intrat în componența celor 44 de comune care au format Regimentul II Grăniceresc cu sediul la Năsăud, iar satul Măgurele a rămas pe mai departe în satele de iobăgie, neputând să se bucure de situația satelor vecine. În situația teritorial-administrativă a comunei a apărut o serie de schimbări pe parcurs, astfel din anul
Biserica de lemn din Măgurele () [Corola-website/Science/316672_a_318001]
-
al XVIII-lea, fiind fostul sediu al cazarmei Regimentului II românesc de graniță. Muzeul Năsăudean cuprinde o secție de artă populară și etnografie (unelte și piese de port specifice văii Someșului Mare) și o alta legată de personalități din teritoriul grăniceresc năsăudean. Colecția mai cuprinde valori medalistice donate de Iuliu Moisil, plante clasificate de către A. P. Alexi și de Florian Porcius, pictură de Sever Mureșanu, ierbare. Înființat din inițiativa unor intelectuali năsăudeni are la bază colecțiile lui Iuliu Moisil, Iulian Marțian și
Muzeul Grăniceresc Năsăudean () [Corola-website/Science/311367_a_312696]
-
octombrie 2008 comunitatea greco-catolică din Pocola și-a reintrat pe deplin în drepturile sale asupra bisericii unite din localitate. În data de 5 februarie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis apelul Parohiei Române Unite Năsăud în procesul privind Biserica Grănicerească din localitate, soluție confirmată în data de 16 octombrie 2009 de ÎCCJ. În data de 13 februarie Tribunalul Hunedoara a admis pe fond acțiunea în revendicare a bisericii din Lupeni, iar Curtea de Apel Alba Iulia a respins în mod
Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/332034_a_333363]
-
de sandjeac; localitatea civilă este un sat de pescari și de agricultori. 1739 - 1740 - pentru a stăpâni Orșova, turcii construiesc “Canalul Cernei” (~ Diernei). 1790 - prin pacea de la Sistov, Orșova trece în componența Austriei. 1772 - 1870 - Orșova face parte din "Regimentul grăniceresc". 1829 - se termină lucrările la șoseaua Caransebeș - Orșova. 1830 - Orșova devine însemnat punct în navigația pe Dunăre, sediul unor agenții de navigație. 1834 - 1846 - se construiește șoseaua de pe malul stâng al Defileului Dunării. 1849 - la Orșova este îngropată coroana Ungariei
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
remarcase în luptele de la Lissa, în Italia (1866). a avut un frate, "Ioan Bunea", care i-a urmat tatălui său în calitate de preot paroh la Vad. Primii ani de școală îi face la Școala Confesională din satul natal, apoi la Școala Grănicerească din satul vecin (la cca 3 km distanță de Vad), Ohaba, (azi în comuna Șinca, din județul Brașov), încheind studiile primare în anul 1870. Studiile gimnaziale le face la Gimnaziul Românesc din Brașov (1870 - 1877), unde l-a avut coleg
Augustin Bunea () [Corola-website/Science/306800_a_308129]
-
centrul) să fi fost fortificat cu palisadă (de aici denumirea de ,palancă’’ pe care o utilizează Celebi), astfel încât numărul de case poate fi apropiat de realitate. Importanța așezării se menține și după recucerirea de către creștini, austriecii transformând-o în centru grăniceresc și sediu de district, cu 9 sate, interesant, aproape toate în sudul Mureșului și întinse pe o arie foarte mare. Cetatea, fiind implicată în răscoala curuților, va fi abandonată și demolată începând cu 1709, dispărând complet în perioada ulterioară. Evoluția
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
și toate munițiile. În aceste două cetăți (și Vefraș - neidentificată) nu există bazar și târguri, dar sunt multe vii.’’ - 1690-1700 - Vărădia era centru de district, cu 9 sate: Pojoga, Sălciva, Căpâlnaș, Fundata, Țela, Bata, Lalașinț, ,Szvinyovecz’’ (neidentificată), Chelmac. - 1702 - centru grăniceresc, cu 150 de soldați - 1703-1710 - în timpul răscoalei Curuților, cetatea este asediată - 1709 - castelul (cetatea) părăsit, apoi demolat (pe teren sunt vizibile urme de șanțuri) - 1715- are 54 de familii - prima jumătate a secolului XVIII - construită biserica ortodoxă de lemn ,Cuvioasa
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
instalarea toleranței religioase, model practicat peste secole în Transilvania. Masacrul de la Siculeni (numit și Siculicidium) a fost o execuție în masă organizată în anul 1764 de armata austriacă împotriva secuilor rebeli, care s-au împotrivit încorporării în nou înființatele regimente grănicerești secuiești ale graniței militare. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
din Beciu, e nimica, îs minciuni goale de azi până mâne!» Multe sate românești au trimis în repetate rânduri delegați și în deceniile ce au urmat ca să fie militarizați, pentru a scăpa de iobăgia conților Bethlenești(vezi Virgil Șotropa, Regimentul Grăniceresc Năsăudean în "Arhiva Someșană", Năsăud, 1925, nr.2, pp 1-11).
Tănase Tudoran () [Corola-website/Science/311537_a_312866]