796 matches
-
devine rapid o problemă. De cât timp se află în încăpere? Destul timp pentru ca lucrurile să se deslușească. Destul de mult ca o anume capacitate importantă să se atrofieze (să zicem capacitatea perlă, acea capacitate de a secreta individualitate în jurul unui grăunte inițial) lăsându-și reziduurile să se disperseze într-o mare de senzații, o scânteie, un impuls, care așteaptă să se refacă din supa primară de emoții și amintiri. Nimic nu este mai coerent ca individualitatea. Un fel de Ființă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
va zice cineva: "Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce?" 36. Nebun ce ești! Ce semeni tu nu înviază, dacă nu moare mai întîi. 37. Și cînd semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînță. 38. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
ne agățăm de fleacuri. De aceea cuminte e să urcăm în căruța meșterită pentru toți. Cu astfel de ispravă nu poți fi socotit erou. Speram și eu să fac grîul să cînte, dar nu știu dacă n-am nimerit un grăunte afon. La urma urmei, de ce-ai trăit, de ce te bucuri? Cine ar putea dezlega misterul? Echilibrul nu se realizează niciodată căci, azvîrlite în balanță, puterile nu sînt egale. Poate doar într-o fulgerare a clipei. De aceea procesul este
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
anii 1964‐ 1965, redactor șef și director al revistei „Via ța românească” între anii 1965‐1973. Este cunoscut și ca prozator, memorialist și tr aducător. ALMA MATER În sângele femeii ce ne‐a purtat în pântec S‐ a întrupat minunea grăuntelui de viață, și din a ei durere zbucni întâiul cântec și din a ei privire, întâia dimineață. Din jertfa ei trupească purtăm în noi o parte Cum poartă grâu, într‐însa, o mână de plămadă, și‐ o ducem fără știre
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
spic; 29. și cînd este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerișul." 30. El a mai zis: "Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa? 31. Se aseamănă cu un grăunte de muștar, care, cînd este semănat în pămînt, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pămînt; 32. dar, după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decît toate zarzavaturile, și face ramuri mari, așa că păsările cerului își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
amintiri „directe”, ba chiar hotarul nașterii - sunt convins: o parte din memoria noastră e intrauterină; iar dacă nu fac deosebite eforturi de stăpânire (În asta n-ai nevoie de motor; numai de frână), atunci Înaintez-retrăgându-mă și dincolo; În sămânță, În grăuntele de grâu - pentru cine are urechi de auzit. Stau În calidorul casei din Mana și tremur: pe tata l-au ridicat. Ei l-au ridicat, n-am văzut cum anume dar l-au ridicat și l-au dus - așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ar veni). Când pune ea ochii pe câte un popor, pe câte un grup, pe câte un individ, nu-l mai lasă! Îl iubește, dar nu-l lasă... Să zici că te pedepsește pentru vreo faptă rea? ; că există un grăunte de logică - În „legica” ei? Da de unde! Când pune ea ochii pe tine... ...Uite, cazul meu: vasăzică Rușii ocupă Basarabia În iunie ’40; să admitem; neplecarea noastră În refugiu a fost pe jumătate nenoroc dar cealaltă? Ce-a fost jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trebuia să acționeze. Mintea lui părea să iasă la suprafață dintr-o ciudată somnolență în care se străduise să se scufunde în mod conștient, cu speranța că va deveni o ființă neanimată: o plantă lăptoasă, o piatră din erg, un grăunte de sare printre milioanele de grăunți din sebhka, învingând astfel nevoia de a bea, de a transpira și chiar de a urina. Se simțea de parcă porii pielii i s-ar fi închis, vezica n-ar mai fi comunicat cu exteriorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să iasă la suprafață dintr-o ciudată somnolență în care se străduise să se scufunde în mod conștient, cu speranța că va deveni o ființă neanimată: o plantă lăptoasă, o piatră din erg, un grăunte de sare printre milioanele de grăunți din sebhka, învingând astfel nevoia de a bea, de a transpira și chiar de a urina. Se simțea de parcă porii pielii i s-ar fi închis, vezica n-ar mai fi comunicat cu exteriorul, iar sângele i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a vrut să își pună surioara la punct. Dar lui personal, intervenția Margutei nu i s-a părut în niciun fel deplasată. Ca vechi educator, nu este adeptul severității cu orice preț, iar ca bărbat opinează că tinerelor fete un grăunte de neastâmpăr frivol le stă bine, mergând mână în mână cu naivitatea lor, cu prospețimea... Sigur, devotamentul Sophiei pentru surioara mai mică nu poate fi pus la îndoială, însă comportarea ei lasă de dorit, câteodată, prin rigiditate. Urmează un nou
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acum se crease un fel de relație tainică între ei, o legătură invizibilă ca o coardă la capătul căreia îl simțea din când în când pe George smucind sardonic, răutăcios sau, uneori, cu blândețe. Exista în inima lui Gabriel un grăunte mic, infinitezimal, din care încolțea speranța, atât de comună printre femeile din Ennistone, că ea, și numai ea singură, l-ar putea salva pe George de el însuși. Alex vârî cheia în broasca de la ușa casei de vară, numită Papucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asociată cu idealurile înalte și cu situarea în fruntea moralității, dar la vremea când se petrece povestirea noastră, chiar și aceasta dispăruse, virtual. Să luăm un exemplu: William Eastcote, un om excepțional de bun, păstra, probabil, în mintea lui, un grăunte de irațională superioritate, în timp ce în mintea nepoatei sale Anthea, nu exista nici urmă de așa ceva. La noi, snobismul era mai curând de natură intelectuală și morală decât socială. Anumite grupuri își arogau calitatea de arbitri și judecători în chestiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
creator ca manifestare supremă a ființei umane, cartea - cu foițele ca lumina ochilor - însumează condiția umană, cu toate datele ei reprezentative, între care umilința, credința, sacrificiul: ci scriu cu poruncă rugăciuni umilicioase, / ce se zic în picioare, la Ceasuri. după grăunții / metaniei. / pentru cei adormiți în credință. / scriu cu o cerneală de sânge. ca și cum aș ara / cu trei degete. Și, fiindcă logosul - forță primordială a lumii - e ambivalent, pătruns de rugăciune, exprimând-o sau alcătuind un iad / al vorbirii fără întrerupere
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Lui au rămas rușinați; și norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le făcea El. 18. El a mai zis: "Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu, și cu ce o voi asemăna? 19. Se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om, și l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, și păsările cerului și-au făcut cuiburi în ramurile lui." 20. El a zis iarăși: "Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
ori pe zi, și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: Îmi pare rău!", să-l ierți. 5. Apostolii au zis Domnului: "Mărește-ne credința!" 6. Și Domnul a zis: Dacă ați avea credință cît un grăunte de muștar, ați zice dudului acestuia: "Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare", și v-ar asculta. 7. Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paște oile, îi va zice, cînd vine de la cîmp: Vino îndată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
întorceam din plimbarea mea obișnuită până la stejarul din răscruce. La ducere, luna mi-a întins un covor argintat ca niciodată... Acum, însă, la întoarcere, noaptea devenise atât de adâncă încât nu vedeam unde pun piciorul... Undeva în zare licărea un grăunte de lumină, care în bezna din jur a devenit izbăvirea mea... Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala mea, am călcat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am întors privirea. Întunericul era străpuns doar de un firicel de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Egipt, și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decît mana aceasta." 7. Mana semăna cu grăuntele de coriandru, și la vedere era ca bedeliumul. 8. Poporul se risipea și o strîngea, o măcina la rîșniță, sau o pisa într-o piuă, o fierbea în oală, și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
cu suplinirea trebuia să-mi fac o idee proastă despre viață, urmând fatal calea arătată de Schopenhauer, că existența noastră e făcută parcă să clatine iară de folos extazul și liniștea neantului; dar, în firea mea a mai rămas un grăunte de optimism, desigur moștenit de la strămoși, căci, mama învăluită în melancolie, tata și trist și 350 {EminescuOpXVI 351} vesel, eu am moștenit prin ereditate o tristeță pe care nu pot să mi-o explic și care, educată din când în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
încă leacul. Bineînțeles, încercam să-mi vin în fire. Ce însemnătate mai putea avea minciuna unui om în raport cu istoria generațiilor și cât de nesăbuită era pretenția de a aduce în lumina adevărului cine știe ce jalnică înșelăciune, pierdută în oceanul secolelor precum grăuntele de sare în apa mării! Îmi spuneam, de asemenea, că moartea trupului, dacă mă gândeam la morțile pe care le văzusem, era, ea singură, o pedeapsă îndeajuns de mare, și care răscumpăra totul. Prin ea îți câștigai, cu sudoarea agoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
departe noapte de toamnă - tremurând împreună luna și-un pescar norii călători - din când în când răsare luna în gară frunze-nroșite - bunicul și-amintește de-un fost camarad tremur de frunze - câteva raze joacă v-ați ascunselea ziua recoltei - un grăunte de porumb intră-n mușuroi plimbare nocturnă - cam toate frunzele mici felinare focul de vreascuri - în fereastră bunica ascultă toamna ziua recoltei - într-o coșarcă goală un prunc adormit cocori în zare - cu toate gândurile așa departe.. șuierat de tren
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
22. Filip s-a dus și a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip au spus lui Isus. 23. Drept răspuns, Isus le-a zis: "A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. 24. Adevărat, adevărat, vă spun, că dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. 25. Cine își iubește viața, o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
necunoscute, care aleargă Încolo și-ncoace fără număr, fără nume, cu suplețea lichidului, a valului, a gloatei, caracteristică celor cu sînge negru, de rasă neagră, astfel Încît precizia rece, izolarea și conduita severă ce definesc viața popoarelor nordice - ca un grăunte singuratic, mărunt, jalnic și totuși plin de măreția personalității sale - sînt zdrobite Într-o clipă de acest Întuneric nestăvilit. Furnicarul uman fără număr și fără vîrstă se dezvăluie Într-o clipă În toată grozăvia sa neexplorată și ajunge să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
privind cu seninătate și indiferență În jur, ducînd un geamantan de carton cu o cămașă, două gulere și o cravată. Și, totuși, În Înfățișarea lor se deslușește legenda marilor distanțe - un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic al pămîntului - o fărîmă de cenușiu murdar și de cafeniu mizer, agățată de barele de frînare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vulgare. Apoi, păduchele, ale cărui mișcări fuseseră lente și graduale, ataca brusc principalele organe, luînd proporții gigantice. Oamenii infectați se făceau albi ca varul, se prăbușeau pe stradă, se umflau și crăpau ca niște saci putrezi de orz, și fiecare grăunte era un păduche mișunător. Apoi păduchii crăpau și scoteau din mădulare insecte înaripate atît de minuscule, că îți puteau intra prin pori în piele. în mai puțin de un secol, Puripăduchele a infectat și a mîncat orice altă formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]