2,045 matches
-
de soare, tot mai mult, tot mai adânc se simțea trup al zidului sau cel puțin inimă, sau cel puțin umăr, sau cel puțin deget de lut. Dincolo de gratii, libertatea își ascuțea colții, avea un zâmbet bălos, plastic, descompus. Dincolo de gratii, libertatea rânjea ca o lumânare topită pe mormântul spânzuratului. Petru a trăit mult prea ieftin pentru a pune preț pe ambalaje scumpe. Nejustificat era să moară mult prea scump, când în afara sinelui, dincolo de contur și de umbră, se întrupa doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la capătul holului. Până sub unghii, până sub gene, până sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității, pleoapele nu reușeau să rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de urmat, acesta fiind împăratul filosof Marc Aureliu. Machiavelli n-avea cum s-o cunoască, pentru că prima ediție, în limba spaniolă, a apărut abia în 1529. Interesantă e coincidența cu apariția ediției franceze, Paris, 1531, atunci cînd la Roma, "cum gratia et privilegio" ale Papei Clement VII, în 1532, începea tipărirea operelor lui Niccolò Machiavelli, între care și Principele. Cartea lui Guevara a fost tradusă la noi, deloc întîmplător, de Nicolae Costin, la cererea domnitorului învățat Nicolae Mavrocordat de la care a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
discuție în adunarea aricilor, unde solul trimis de Antioh a căutat să-i convingă pe aceștia să rămînă neutri; la care, solul roman a răspuns: "Quod autem isti dicunt non interponendi vos bello, nihil magis alienum rebus vestris est; sine gratia, sine dignitate, praemium victoris eritis "42. Și se va întîmpla întotdeauna ca acela care nu îți este prieten să-ți ceară să rămîi neutru, iar acela care îți este prieten să-ți ceară să iei atitudine pe față, luptînd. Principii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de capre. Cu urechile și cu cele cinci degete de la mîna stîngă neatinse, a ajuns să stăpînească trompeta ca un vraci și să conducă o formație de estradă la București. Orb și ciung cum era, pe la Începutul anilor ’, a forțat gratiile Cortinei de Fier și a aterizat În cele din urmă În Statele Unite. Acolo, alte cortine, alte fierătanii, alte straturi de rugină. A supraviețuit, Încropindu-și mici trupe de jazz și de café-concert prin mai toate statele. Mai mult a zăbovit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la analiza formulei pauline de salut, „har și pace” (charis, eirene), afirmând că acestea sunt două denumiri ale Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește împotriva Duhului Sfânt cel care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) în dulceața (suavitas) aceea necredincioasă și mortală și rămâne până la capăt”. Apoi, rafinatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lună. Auzi, cică i-au dat drumul! exclamă el ironic, luându-i pe ceilalți drept martori. Dar ce-ți închipui, că ăstia bagă pe cineva la pușcărie ca să-i mai dea drumul?... Nici vorbă, domnule! Pătrășcanu al tău zace după gratii ca toți ceilalți!... Asta-i bună, făcu Nando. Cum așa?!... Eu am citit acum de curând într-un ziar că e vorba să i se dea drumul din închisoare, fiindcă nu i s-a găsit nici o vină... Ei, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
glas. I-am silit pe toți capitaliștii să devină simpli cetățeni. Bineînțeles că pe ăia care s-au dedat pe urmă la acte de sabotaje și la uneltiri dușmănoase contra regimului i-am trimis acolo unde le e locul: după gratii!... Dușmanii regimului nu pot să rămână în libertate! Legea luptei de clasă, tovarășe!... Nando Rossi ascultase în tăcere, uitându-se la Gheorghiu-Dej cu o anumită rezervă. Vorbiți de dușmanii regimului..., zise el. Dar poate fi socotit dușman al regimului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la politehnică, unde avusese de gând inițial și Victor să dea admiterea. Bineînțeles că l-ar fi luat și pe amicul Radu, pasionatul de actorie și marele fan al starurilor cinematografului american, dacă nu l-ar fi băgat comuniștii după gratii, în urma încercării lui ratate de a fugi din țară prin Iugoslavia lui Tito. La întoarcerea de la munte, Ticu și Mafalda îl mai lăsară o vreme să își facă de cap, astfel că putu să-și împartă mai departe timpul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
parte a sa, este cea între Gulagul cu toate atrocitățile lui și lumea liberă în care trăim azi și poate nu o prețuim destul. S. I. P.O.2 Camera în care Dora se găsește culcată într-un pat îngust, cu gratii rabatabile, cămășoiul în care este îmbrăcată, toate sunt albe, de un alb strălucitor. Aerul are o consistență ciudată, explicabilă probabil prin mirosul puternic de dezinfectant. Camera de spital este, în mod paradoxal, animată de imaginile și sonorul prea sonor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am oferit întâlnirea cu propriul nostru sfârșit. Îl am pe Houdini la degetul mic. Știi cum și-a început Houdini, maestrul meu, cariera? I-a provocat pe polițiști, spunându-le că poate scăpa de orice cătușe, că poate evada de după gratiile cele mai sofisticate. Și chiar a reușit. Pe urmele lui Houdini, eu am reușit să găsesc cifrul cătușelor căsătoriei noastre, să ofer calea elegantă a evadării din celula aceea strâmtă în care se acumulase prea mult spleen conjugal. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
place cum cântă corul... Dar tu știi să cânți?... Știu, cum să nu... Ne poți cânta și nouă ceva?... Bucuros, pentru că doamna mea nu-mi solicitase niciodată să cânt ca la biserică, am dat iute drumul la repertoriu: "Ave Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Ave, ave dominus..." Se vede că a fost foarte impresionat încă de la primele mele acorduri, motiv pentru care m-a și oprit: "Dar tu, măi piciule ținea foarte mult la acest măi piciule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
corul... Dar tu știi să cânți?... Știu, cum să nu... Ne poți cânta și nouă ceva?... Bucuros, pentru că doamna mea nu-mi solicitase niciodată să cânt ca la biserică, am dat iute drumul la repertoriu: "Ave Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Ave, ave dominus..." Se vede că a fost foarte impresionat încă de la primele mele acorduri, motiv pentru care m-a și oprit: "Dar tu, măi piciule ținea foarte mult la acest măi piciule și îl pronunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
știi să cânți?... Știu, cum să nu... Ne poți cânta și nouă ceva?... Bucuros, pentru că doamna mea nu-mi solicitase niciodată să cânt ca la biserică, am dat iute drumul la repertoriu: "Ave Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Ave, ave dominus..." Se vede că a fost foarte impresionat încă de la primele mele acorduri, motiv pentru care m-a și oprit: "Dar tu, măi piciule ținea foarte mult la acest măi piciule și îl pronunța drăgăstos rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tematice", chiar așa a zis, care nu sunt lipsite "de un anume har"... Am rămas pe loc, iar individul mi-a întins, discret, Doamne Dumnezeule, reproducerile foto ale schițelor însăilate de mine în vecinătatea monstrului Liublianka... Atât putusem schița: niște gratii după care stăteau risipite oase încătușate... Misiune sau, pur și simplu, un experiment artistic, doamnă?... Ochii insului m-au fixat ca-ntr-un insectar al răului și în acel moment mi-am adus aminte despre ce-mi spusese prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mândru. Când i-am văzut papionul și eșarfa, am și zis, fericit, că brava cadou mi-a făcut mama cu unchiul acesta vestit, care, cel puțin așa zicea lumea, avea un fel ciudat de a locui, stătea foarte mult după gratii și tocmai de aceea-i spuneau prietenii Grătărel, nu pentru că, așa cum crezusem eu, era pofticios de fripturi sau mici la grătar... Deștept, inspirat și cu gust, unchiul. Nu m-a pus să cânt, dar mi-a făcut semn să ciulesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o sută și mi-o lipește de frunte. Nimeni nu face economie de scuipat. Mă trezesc, într-o clipă, cu toată fața acoperită de bancnote. Unchiul aplaudă, își suflecă teatral mânecile și lasă să se vadă niște tatuaje de poveste: gratii, gratii, gratii și iar gratii. Îmi ia vioara, dar numai așa, ca să nu fie singur pe lume, și începe să cânte ca și cum și-ar spune ultima dorință: "Mamă, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Ninetistele nu mai aveau lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sută și mi-o lipește de frunte. Nimeni nu face economie de scuipat. Mă trezesc, într-o clipă, cu toată fața acoperită de bancnote. Unchiul aplaudă, își suflecă teatral mânecile și lasă să se vadă niște tatuaje de poveste: gratii, gratii, gratii și iar gratii. Îmi ia vioara, dar numai așa, ca să nu fie singur pe lume, și începe să cânte ca și cum și-ar spune ultima dorință: "Mamă, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Ninetistele nu mai aveau lacrimi; căzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și mi-o lipește de frunte. Nimeni nu face economie de scuipat. Mă trezesc, într-o clipă, cu toată fața acoperită de bancnote. Unchiul aplaudă, își suflecă teatral mânecile și lasă să se vadă niște tatuaje de poveste: gratii, gratii, gratii și iar gratii. Îmi ia vioara, dar numai așa, ca să nu fie singur pe lume, și începe să cânte ca și cum și-ar spune ultima dorință: "Mamă, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Ninetistele nu mai aveau lacrimi; căzuseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lipește de frunte. Nimeni nu face economie de scuipat. Mă trezesc, într-o clipă, cu toată fața acoperită de bancnote. Unchiul aplaudă, își suflecă teatral mânecile și lasă să se vadă niște tatuaje de poveste: gratii, gratii, gratii și iar gratii. Îmi ia vioara, dar numai așa, ca să nu fie singur pe lume, și începe să cânte ca și cum și-ar spune ultima dorință: "Mamă, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Ninetistele nu mai aveau lacrimi; căzuseră în transă. Își lipiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce aveau să viseze în nopțile viitoare. Cărțoiul cel vestit al Ninetei avea să fie din nou la mare căutare. Nu trebuia să pierd ocazia. Dona, cea cu un singur n, deja moțăia. Sunt sigur că nu visa decât niște gratii după care un crai de poveste-i cânta doar numai ei: "Dona, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Apoi, brusc, Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins un plic îngălbenit de vreme: "E cadoul meu; cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ori mai grea decât iarba obișnuită. Dacă o ai, poți deschide orice încuietoare de fier, orice lacăt, orice lanț sau legătură păzitoare de comori. Și, aflați de la mine: cele mai grele lacăte, cele mai nenorocite lanțuri nu sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile împietrite ale oamenilor. Iar comorile noastre cele mai bogate, pe care trebuie să le păstrăm, sunt inimile celor dragi. La asta folosește iarba fiarelor. Sunt de toate hoț, declasat, pleava lumii, oaia neagră a universului dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai putea atunci apropia cineva de un om?... Târziu, când ruptura devenise aproape inevitabilă, ți-am sugerat, glumind, să desfaci plicul cu iarba fiarelor, cu planta aceea magică despre care spuneai că face și desface, rupe lanțuri, sfărâmă lacăte și gratii, întreține flacăra speranței... Ai zâmbit amar. Dar eu știam că tu fuseseși fermecat de darul acela insolit al ciudatului tău unchi, Grătărel, că aveai încredere în puterile magice ale minunii din acel plic. N-ai deschis plicul. Atunci am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pierd timpul, pun mâna pe o sculptură de lemn și nu mă opresc până nu-l las lat. Singura lui șansă este că a fost ceva curat și tandru. Mă îndrept spre ieșire, însă ușa e încuiată, la ferestre sunt gratii, mă grăbesc naibii spre pistol, însă nu știu cum se face că tipul a și pus mâna pe el. Cât de repede pot (căci știu că nu va ezita) mă feresc. Poți fi liniștită. Te iert. Eu trebuie să plec, ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la un parter sărăcăcios, cu pereții crăpați și cu tencuiala scorojită toată. Atunci, pentru că nimic nu mă împiedica, uitând de normele bunei cuviințe, mi-am lăsat privirea slobodă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]