738 matches
-
Evului Mediu cu structura sa ierarhică rigidă, dominată de economia agrară și sub puternica influență a Bisericii Catolice, a început să se destrame. În decursul Renașterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură și artiștii, înclinați spre clasicismul greco-roman. Perioada este martora formării unor state teritoriale, începând cu statele orășenești italiene și continuând în Germania, Franța și Spania. Acest proces este favorizat de o diplomație modernă, care în afara războaielor devine un important instrument politic. Clerul în special cel înalt
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
ca reportajul), iar altele apelînd la reprezentări (precum discuția despre cultură în media). V. actualizare, cogniție, dialogism, formație discursivă, interdiscurs. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO RETORICĂ. Una dintre cele mai cultivate științe despre limbă în lumea antică greco-romană, retorica, îmbina arta construcției discursurilor cu o teorie a discursului, în special a celui cu funcție persuasivă, deoarece, prin discursul său, oratorul urmărea să impună un punct de vedere, un mod de exprimare sau orientarea către o activitate. Cultivată de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fost corectate în conformitate cu Vulgata. Opera datează din 427. Bibliografie. Ediții: pentru Erezii: Patristic Studies 90, The Catholic University of America, Washington 1956 (G.L. Müller); pentru Oglinda: CSEL 12, 1887 (Fr. Weihrich). În 430, când catastrofa ineluctabilă care dezagrega vechea civilizație greco-romană din Occident atinsese apogeul, Augustin moare. Africa fusese deja invadată de vandali, care asediau Hippona și se dedau peste tot la violențe, teroare și jafuri. Așa cum povestește biograful său, Possidius (31, 2), Augustin „voise să i se transcrie puținii psalmi
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
confrunte cu noua situație în care, prin violență, peste populația locală s-a suprapus o a doua populație de origine barbară. Trebuie să observăm apoi că prin aceste literaturi romano-barbare se epuizează treptat acea caracteristică originară a creștinismului din epoca greco-romană care s-a răspândit începând cu primele predici ale apostolilor și care căpătase o precisă fizionomie literară; cele mai importante figuri ale acestei epoci, adică Grigore cel Mare și Isidor din Sevilia încheie deja epoca antică și marchează începutul Evului
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
textele sunt editate, cu introducere, de F. Diekamp, Analecta Patristica. Texte und Abhandlungen zur griechischen Patristik, Pont. Institutum Orient. Studiorum, Roma 1938, pp. 109-153. Totodată: S. Gero, Hypatius of Ephesus on the Cult of Images, în Christianity, Judaism and Other Greco-Roman Cults. Studies for Morton Smith at Sixty, ed. J. Neusner, II, Brill, Leiden 1975, pp. 208-216. 24. Eustație Monahul Acest autor e cunoscut doar grație unei Epistole către Timotei scolasticul despre cele două naturi, contra lui Sever, scrisă pe la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
arta care stabilește din poziția astrelor influența acestora asupra caracterului și sorții oamenilor. Separarea lor a intervenit treptat, după secole de conviețuire. La popoarele antice, ele constituiau un singur corp, astfel încît ele erau denumite ca un unicat. În lumea greco-romană, cele două circulau împreună, având aceeași semnificație. Grecii întrebuințau curent, chiar și după începutul erei noastre cuvântul astrologia( știința influențelor siderale, sinonim cu știința temelor natale, iar romanii se foloseau de astrologie (de la astron = astru și logos = cuvânt. Se crede
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Chaldeea, leagănul astrologiei. Condiții favorabile. Superstiții multiple. Rudimentele științifice absolut necesare predicțiilor. Magia. Religia. Evoluția și istoricul astrologiei A vorbi despre nașterea astrologiei pe șesurile Mesopotamiei, înseamnă a cerceta însăși începuturile acestei arte în general, deoarece mărturia unanimă a antichității greco-romane, scrierile ebraice și arabe nu ne lasă să alegem decât între două ținuturi: Egiptul și Chaldeea. Unitatea doctrinară și metodologică între credințele celor două hotare nepermițând să se admită o încolțire și o creștere independentă, alegerea cea mai potrivită și
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Mieke Bal este membră a Academiei regale de arte și științe din Țările de Jos și predă critică și teorie culturală la Universitatea din Amsterdam. Are o o sferă foarte largă de preocupări culturale, de la Antichitatea biblică și cea clasică greco-romană la secolul al XVII-lea, la literatura modernă și arta contemporană, la problematica feministă și cultura populațiilor migratoare. Este autoarea unui număr impresionant de cărți dintre care le enumerăm pe cele care ni s-au părut cele mai importante: Complexitatea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Documente etnografice completează substanțial răspunsurile la chestionarele Hasdeu și Densusianu. O serie tematică este intitulată Sărbători și obiceiuri și cuprinde: obiceiuri la naștere, căsătorie, Înmormântare, calendaristice, comunitare, mitologie. În Panteonul românesc. Dicționar, autorul prezintă o lume fantastică, atipică În raport cu panteonul greco-roman, având divinități puțin cunoscute la nivelul scrisului, dar foarte active la nivelul culturii orale. Panteonul carpatic ar fi alcătuit din reprezentări mitice transmise exclusiv pe cale orală prin două surse fundamentale: Calendarul popular și Cartea morților. Mesajele Cărții Morților sunt adresate
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cucerit deja mintea, inima și încrederea cititorilor Viața și opera unui gravor Din 1994 Pascal Quignard (n. 1948, Verneuil-sur Avre) renunță la orice angajament (învățământ universitar, lector editorial ș.a.) spre a se dedica exclusiv scrisului. Pasionat de muzică, de antichitatea greco-romană, dar și de Extremul Orient, Pascal Quignard debuta în 1976 cu "Le lecteur", urmat de "Carus" (1979), "Le voeu de silence" (1985), "Le salon de Wurtemberg" (1986), "Les escaliers de Chambord" (1989). Faima sa depășește granițele lumii literare, o dată cu ecranizarea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de rând este, în opinia lui Foucault, un „animal confesor” (fapt trădat și de extraordinara abundență a literaturii diaristice din timpurile moderne). Atitudinile cultivate însă de creștinism și-au făcut apariția într-un climat urban, beneficiar al eredității culturii păgâne greco-romane. Aproape șase secole (al IV-lea î.Hr. - al II-lea d.Hr.) preced instaurarea creștinismului, iar Foucault își propune să citească vestigiile scripturistice ale acestei epoci ca pe un imens palimpsest, saturat de corespondențe. Pentru scopul limitat al studiului de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
modul în care M. Foucault vede succesiunea între cele două „episteme” (i.e. paradigme sau constelații valorice care generează, într-un mod cvasi-organic, reperele culturale ale unei societăți umane). În acest sens, Foucault pare fascinat de raportul de continuitate între lumea greco-romană și cea creștină 1. Premisa metodologică a autorului este aceea că, indiferent de epoca istorică luată în discuție, există un set limitat de modalități de apropriere a sinelui prin ceea ce J. Burckhardt a numit (referindu-se la epoca Renașterii) „autostilizări
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fiind dezbătut într-un cadru dominat de referința la natura naturata (adesea personificată). Interdicțiile sau invitația la asceză nu sunt scrise pe o tablă a legii divine. Autoritatea supremă și nemijlocită a unui Dumnezeu personal are ca substitut, în lumea greco-romană, interpretarea medicală a ordinii firii în lumina exigențelor interiorității. Perspectiva asupra sexualității este, în cuvintele lui Foucault, „individualistă”1. Sfera vieții publice intersectează sfera preocupărilor private, dar întotdeauna acestea primesc prioritate. Descoperirea conceptului de răgaz sau de timp liber (gr.
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care a preluat o serie de motive literare. În ceea ce îl privește pe Leopardi, după cum bine se știe, cunoștințele de literatură și istorie antică au avut rol hotărâtor în conturarea operei sale originale. Ținând seama de preferință ambilor pentru antichitatea greco-romană, paginile următoare vor studia preluările lui Quasimodo din opera leopardiană prilejuite de stăpânirea acestui bagaj literar. 4. Antichitatea, element structurant al operei leopardiene și quasimodiene 4.1 Rolul literaturii antice și al studiilor filologice în conturarea personalității literare a celor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
idiomurile antice și de la cunoașterea textelor străvechi. Aprofundarea s-a realizat ulterior, cănd Quasimodo a ajuns să integreze cuvinte, motive, personaje ale poeziei antice în propriile versuri prin intermediul traducerilor, al căror punct de pornire a fost, desigur, studierea limbilor antichității greco-romane. Numeroasele tălmăciri din poeții greci, preferați după cum se știe și de Leopardi, s-au reunit în volumul intitulat anume Lirici greci Poeți greci, publicat în anii patruzeci. Din pricina inexactității echivalentelor traductologice, variantele lui Quasimodo s-au confruntat cu numeroase contestări
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sînt deja conturate, a început, sub influența marilor civilizații mediteraneene, să capete o identitate proprie, cu contribuția populațiilor celor mai evoluate. Născută în Grecia orașelor cetăți, dar răspîndită de cucerirea romană pe teritoriile pe care le-a anexat Imperiul, civilizația greco-romană constituie fondul comun pe care Europa și-a construit destinul. Ea își regăsește în această civilizație originea concepțiilor sale politice, bazele unei tehnici încă rudimentare, canoanele estetice, o gîndire filosofică și, fără îndoială, prima tentativă de a realiza un imperiu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
o gîndire filosofică și, fără îndoială, prima tentativă de a realiza un imperiu universal avînd tendința să se întindă pînă la capătul lumii cunoscute. Dar adevărata bază a acestei identități europene se regăsește fără îndoială mai puțin în această civilizație greco-romană, care nu s-a răspîndit pe întreg continentul, și mai mult în creștinism, veritabil principiu unificator după prăbușirea entității politice romane. Principiu unificator relativ totuși, dacă ținem cont că această credință comună provine din două izvoare diferite. Europa occidentală și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cu Bizanțul, simțind acea civilizație a Imperiului, cu toate produsele ei, ca aparținând unei „antichități zonale”, continuatoare a celei vechi, romane, din care și ei se revendicau. „Prin Bizanț - spunea G. M. Cantacuzino - noi ne legăm de marea tradiție clasică greco-romană și suntem solidari cu civilizațiile occidentale. De aceea, pentru noi studiul artei bizantine ar trebui să aibă o însemnătate deosebită. În ea vom găsi obârșia tematicei noastre plastice. Legile și proporțiile arhitecturii bizantine derivă din cele clasice, chiar dacă acest lucru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Charles Diehl, Manuel de l’art byzantine, I-II, Paris, 1926; N. Iorga, Histoire de la vie byzantine. Empire et civilisation, I-II, București, 1934; ed. (Istoria vieții bizantine. Imperiu și civilizație), tr. Maria Holban, București, 1974; D. Russo, Studii istorice greco-romane, I-II, București, 1935; N. Iorga, Byzance après Byzance, București, 1935; ed. (Bizanț după Bizanț), tr. Liliana Iorga Pippidi, postfață Virgil Cândea, București, 1972; N. Lazarev, Istorija vizantijskoj zivopisi, I, Moscova, 1947; Hans-Georg Beck, Kirche und theologische Literatur im byzantinischen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
domeniul filosofiei și caracterizat prin agresivitate polemică, D. analizează în Decăderea dogmelor, din care a apărut doar primul volum, Cum au dizolvat evreii cultura europeană (1941), distrugerea armăturii spiritualității europene, a idealurilor, certitudinilor, adevărurilor moștenite și sintetizate din tradiția culturală greco-romană, prin valorile de ev crepuscular impuse de gânditori de origine iudaică. Bisexualitatea (studiată de Otto Weininger), intuiția (bază a bergsonismului), libidoul freudian, viziunea instabilă asupra spațiului din teoria einsteiniană a relativității, materialismul lui Marx îi apar ca exacerbări ale forțelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
timpuri circulația medicilor (uneori numai pentru a audia un maestru dintr-o școală medicală recunoscută) era mai obișnuită chiar decât circulația manuscriselor. Chiar și după inventarea tiparului, câteva sute de ani, au fost tipărite cu precădere operele clasicilor (imensa literatură greco-romană) și nu a medicilor trăitori în acele timpuri. În această situație, observațiile făcute în diferite părți ale lumii și în diferite perioade de timp nu au putut fi puse cap la cap, așa cum o putem face noi azi. Alta ar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
remarcă trebuie aplicată și pentru scrierile chineze sau egiptene vechi, cuneiforme sau ideogramatice. Despre o scriere pre-sumeriană se vorbește după ce la Tărtăria (lângă Alba Iulia) s-au descoperit „tăblițe” cu o scriere datând de acum 5000 - 6000 de ani. Antichitatea greco-romană Cinci școli medicale grecești au polarizat atenția în antichitate: cea din Cos (inițiată de Hipocrate), cea din Knidos, cea din Rhodos, cea din Salerno (Italia) și, în fine, cea din Alexandria (Egipt), aceasta din urmă numită și Academia Științifică. Ea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
tuturor cercetătorilor lumii. Aretaeus din Cappadocia (81-138 d. Ch.) Aretaeus din Cappadocia Se poate spune că diabetul, așa cum îl cunoaștem astăzi, a fost descris limpede de Aretaeus din Cappadocia, care alături de Galen a fost cel mai important medic al antichității greco-romane (47, 52, 79, 94). Aretaeus a trăit și a practicat medicina în Cappadocia (provincie a Imperiului roman din Orientul îndepărtat) și apoi la Roma. Se presupune că a învățat la Alexandria, beneficiind de documentele existente în faimoasa Bibliotecă din acest
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
așa, meritul lui Aretaeus rămâne neștirbit, întrucât timp de 1500 de ani descrierea diabetului zaharat făcută de el nu a fost egalată de nimeni. Galen din Pergam (129-199) Galen a fost unul dintre cele mai mari spirite enciclopedice ale antichității greco-romane, fiind în același timp medic, filosof și filolog. S-a născut în Asia Mică, la Pergam, oraș renumit printr-un templu faimos, transferat integral la începutul secolului trecut la Berlin, unde a dat și numele muzeului („Pergamon Museum”). Concepția lui
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
își va scrie opera cea mai de seamă, „Către sine însuși”, în limba greacă. Se poate afirma că Cicero, prin promovarea idealurilor de cultură în societate, poate fi considerat ca marele precursor al „umaniștilor” de mai târziu. În medicină, joncțiunea greco-romană a fost magistral realizată de Galen, cel care s-a format la școlile medicale hipocratice și alexandrine, luând întreaga experiență pentru a o planta în fertilul sol al Romei începutului de mileniu (129-199 d.Ch.), în timpul domniei „împăratului filosof” al cărui
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]