967 matches
-
sau pur și simplu „de luat în pleaznă” - că d-aia li se zice „bunici”, adică bun ici, bun colea ... îi pui unde vrei și unde ai nevoie ... Amar și inoportun calambur, nici măcar bun de a-ți adăuga o insignifiantă grimasă pe fața brăzdată de încruntări și culori a măștii pe care o schimbam adesea și nu fără oarece temei...Să revin însă, la subiect. Așadar, în împrejurări vizibil coercitive, bieții dascăli aveau pe linie extrașcolară și „plan economic” de îndeplinit
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
că în acel apartament a rămas suflare de viață și mișcare. Trei degete de coniac își turnase în pahar, dar sorbise numai o gură. - Amândouă sunteți pline de imaginație... În arhitectură e nevoie de multă... Pe chipul lui trecuse o grimasă de spaimă, căci înțelesese taina. Se sculă privind pe fereastră, trase perdeaua și continuă să contemple decorul străzii. De fapt, fiecare dintre noi e arhitectul propriei lui vieți. Și a mea a fost o arhitectură, ale altor timpuri, cu alte
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
un cadru medical acolo nu ar fi lăsat-o în ruptul capului să coboare din pat și s-ar fi grăbit să îi aducă o ploscă, ceea ce Paulei îi părea jenant. Coborî cu grijă din pat agățându-și cu o grimasă, de tălpile atât de străvezii, papucii de un cenușiu murdar, ai spitalului. Culoarul era pustiu. La ieșirea din grupul sanitar, observă într-un colț o tăviță renală în care un făt cam de patru-cinci luni cu pielea vineție, stătea cu
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
am nuntit ... Ți-ai așezat vicleană timida răsuflare Peste albastre vise lăsate amanet La poarta dintre ceruri, unde hotarul doare Când pașii se mai calcă pe urme vechi, discret ... Și am uitat de mine și am uitat de moarte Deși grimasa-ți vie rânjea pe sub furtuni, Eu nu vedeam oceanul, ce rece ne desparte Oceanul tău de ploaie cu tainice genuni ... Mai plânge și acuma,în luna mea de miere Un fir de lămâiță ... ce lamentare-amară! Tu, toamna mea nebună ai
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
Noaptea iar vine cu sudori... și cu febră. A treia zi la fel! Și nopțile sunt tot umede, adică transpirate. Ce naiba o fi? - Fii bărbat, o să treacă! parcă se aude o voce din bucătărie... - Sunt mamă, sunt..., răspund cu o grimasă. A patra zi, nu-mai-pot! Mă doare! Mă dor... toate cele. Gata, predau bărbăția și mă duc să mă confrunt cu medicul de familie! Ajung la cabinet. În sala de așteptare găsesc vreo cinci nefericiți. Stau cuminte și aștept la rând
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
apoi apropie încet buchetul de față și inspiră cu nesaț mirosul plăcut al florilor. Fața i se ilumină de plăcere. Ochii îi străluceau. Luminițe vii i se aprindeau în pupile. Din nou îl privi pe Ștefan mai mult cu o grimasă decât cu un zâmbet. Se vedea cât erau de dureroase urmele accidentului din care o salvase bărbatul care tocmai i-a adus cel mai frumos buchet de trandafiri albi primiți până acum. Doar strălucirea ochilor puteau să-ți spună cât
FRAGMENTUL 4 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345288_a_346617]
-
bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa. Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit: - Aveți bilet în acest vagon? - Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
muzicii și ritmului, ai să vezi. - Ok! Hai să te văd. Ștefan o eliberă din brațe și Dalia chiar începu să-și torsioneze corpul în ritmul muzicii și al ritmului impus de DJ-ul discotecii. Tot se mai citea o grimasă pe figura sa, care cu timpul dispăru complet. Trecuse ce a fost mai greu și anume acceptarea psihică a prezenței doar pentru ea, a celui de care se simțea atât de atrasă. Nu o vedea nimeni și el era acum
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Se așeză pe pat din nou, mai liniștită după ce bău însetată apă dintr-o cana de pe masă și facându-și semnul crucii, vru să intre iar sub pătură dar ceva o reține și începe să miroase aerul în preajma sa, făcând o grimasă scârbită, în timp ce privește atentă în jur. Atunci vede perechea de teneși murdari ce-i observasem alături de pat. Urmărindu-i mișcările, observ cum privește alarmată o pereche de ciorapi pe care spiritul meu îi trecuse cu vederea. Erau nespălați și puțeau
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
în jur. Atunci vede perechea de teneși murdari ce-i observasem alături de pat. Urmărindu-i mișcările, observ cum privește alarmată o pereche de ciorapi pe care spiritul meu îi trecuse cu vederea. Erau nespălați și puțeau, judecând după furia și grimasa ce se conturase pe chipul Sarei când în culmea furiei i-a înșfăcat aruncându-i în coridor. A sărit din pat ca arsă, deschizând ușa cu cel puțin aceeași furie ca a Crivățului ce mă purtase la ea. Ma impresionat
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
de tine ( azi) mă desparte, ce noapte străină, ce vuiet în ochiul de ape... * În umbra zeilor, te caut iubito, neprețuito, frumoasă floare rămasă pe-o piatră- la răscruce de vremi - aruncată... oh! Blestemată seară... surâsurile toate-mi devin o grimasă când trista-mi amintire te caută disperată, în lumânări - de vifor spulberate - * Mai albastre decât cerul coborât peste ape rămân jurămintele și-mbrățișările noastre. O! Zei! Nu lăsați pădurile să moară de dragul unei lacrimi... o umbră - ca un vultur de
ÎN UMBRA ZEILOR, TE CAUT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376681_a_378010]
-
apoi apropie încet buchetul de față și inspiră cu nesaț mirosul plăcut al florilor. Fața i se ilumină de plăcere. Ochii îi străluceau. Luminițe vii i se aprindeau în pupile. Din nou îl privi pe Ștefan mai mult cu o grimasă decât cu un zâmbet. Se vedea cât erau de dureroase urmele accidentului din care o salvase bărbatul care tocmai i-a adus cel mai frumos buchet de trandafiri albi, primit vreodată. Doar prin strălucirea ochilor putea să-i spună cât
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
ori 14 carate, nici nu mai știu, mi-e sufletul obosit, sastisit, definitiv încovoiat... Amintirile se strecoară tiptil printre ruine. Aștept să mă vindec de maladia de tine. Viața - o spaimă continuă în așteptarea unui început absolut fără încruntări, fără grimase fără urmă de rugina pe suflet, pe oase... Sângele palpita în rană, lacrimile vorbesc de la sine... Cuvânt suspendat: nici un loc neocupat unde poate gândul să se anine... Ignoranța, sfântă ignoranța ne mănâncă de vii, Doamne, iartă-mă! Tu nu vezi
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
Vârstele singurătății aidoma vârstelor mele, aidoma vârstelor spiritului. Cand sunt cu tine altă eu sunt, alta care mereu se substituie, alta care incearca mereu să mă mițuie. Te prefaci, mă prefac, până la măsluire. Cine nu ne cunoaște nici nu observă grimasele din oglindă, doar noi două o știm și Venus prefăcută-n Minervă. Singurătatea mea strujește aerul de legătura dintre ea și mine și de aceea mi-e bine. Doar tu știi cum arata fetele ticăloșiei, doar eu am gustat din
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
fiecare, singuri, sau după cum ni-l dictează destinul, așa că noi apărem când în prim-plan, când în plan secund, când în plan general sau în gros-gros plan, captându-ni-se mereu râsul, plânsul, mișcările, mizeriile tolerabile și intolerabile; glasul, furia, grimasele, blândețea, drăgălășeniile, iubirile, urile, tandrețea, emoțiile, fericirile și durerile, apucăturile cele bune și cele rele etc., etc. Suntem, adică, un fel de unic actor, mai presus de cobai, un erou principal, față-n față cu cosmosul fără fund care ne
FILMUL VIEŢII NOASTRE ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375182_a_376511]
-
credeți că suntem văzuți, noi profesorii, domnule Inspector? “Până unde suntem negați valoric, noi, profesorii?!” - zâmbet și curiozitate. - Cum se raportează părinții, societatea, la noi, profesorii? “Percepem clar o tristețe generală, o putere sufletească scăzută în rândul profesorilor.“ - o ușoară grimasă. - Dar legat de disciplina pe care o predați și dumneavoastră, biologia? “Predarea biologiei, respectând sensul evoluției, nu poate fi o greșeală. 74% din tinerii de clasa a VII-a și a VIII-a cred în Creaționism. Dar starea de credință
INTERVIU CE-AR FI PUTUT SĂ FIE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375261_a_376590]
-
alb și negru.Și dacă nu ai exista tu?Aș lua soarele de mână... XXII. IUBIRE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1266 din 19 iunie 2014. Desenez în Sufletul tău un zâmbet Pe chipul tău Apare o grimasă Cu care scrijelești Un bun venit în inima mea Mă doare ploaia De nimicuri din jurul meu Tremur prin sânge Dar nu mai suntem vii Bun, buni ..tot mai buni Ne stingem pentru a fi mai buni Cine cere asta ? Masca
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
afișări dintr-astea. Și, promit că, dacă vreodată vei îndrăzni, o să reușești să te faci doar de râs, pentru că pot dispărea așa cum am apărut... Nu încerca să mă păcălești pentru impresii umane fără de valoare! - Bine... Inu se ridică, făcând o grimasă de om dezamăgit. Totuși, sufletul lui era plin de încântare și de ideea unei magii. Încă nu îi venea să creadă de norocul ce-i picase din cer. Un pui de dragon? Tocmai pentru el? Păi Marius rămâne în urmă
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
inundat de singurătate, melancolie, suferință: “În prozele tale nu iubește nimeni?!”(p.141). Un fel de Samsara sui-generis. În plan artistic, această luptă, această dezbatere continuă, această mascare a durerii, a disperării, a angoasei, sub (auto)deriziune bonomă, sub o grimasă ce mimează surâsul, sunt îndeajuns de productive. Așa cum identificăm “supratema singurătății” (după fericita formulare a lui Adrian Dinu Rachieru din Prefață), putem vorbi și de un supra-personaj, de un personaj-tip, global, de omul “prozoesemelor” - insul saturat de “nonsensul viețuirii
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
și deșirat, înlăturând astfel moleșeala somnului. Se rase în viteză și își dădu cu aftershave-ul său prețios, își cântări cu priviri admirative pielea, încă netedă pe mușchii brațelor și își zâmbi complice, în oglindă, hlizindu-și dinții proeminenți într-o grimasă de autoapreciere. Când termină, începu să se îmbrace, satisfăcut de ceea ce vedea dinaintea ochilor. Ținea mult la imaginea lui de bărbat fercheș și stilat, chiar și când pleca la muncă. Așa a fost mereu și deși trecerea anilor semănase câteva
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
femeia frânează brusc în mijlocul străzii poartă o fustă prea scurtă ( ca s-o poți denumi fustă! ) își scoate un picior impecabil afară apoi pe celălalt între cele două secvențe ne fotografiază privește spre mall și pe buze-i apare-o grimasă „iar se dă ceva la ofertă băga-mi-aș!” se holbează și bărbatul cu fața de muscă care coboară din dreapta „tigăi” femeia își scapă poșeta din mână se-apleacă unduios ca o trestie și mai trage o dublă „ iubi se
FEMEIE LA MALL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375732_a_377061]
-
Asta ar fi fost chiar culmea culmilor ,să mă violezi la budă ! N-o mai întreb unde anume ar fi dorit să o violez fiindcă discuția alunecă vertiginos de la penibil spre ridicol și asta nu-mi convine ,absolut deloc. Sesisează grimasele care-mi brăzdează fața și revine ,în sfârșit,la subiect : - Uite fișa ,pe partea asta o completezi cu date personale și pe verso e fișa medicală cu care te duci la medic. Ai permis ? Că postul de șofer s-a
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
în conștientul cititorului. Iar mai clar de atât, greu de crezut că s-ar putea... „Spiritualitatea lângă mine/ Precum bunătatea clară/ Care a-nceput să descopere/ Cea ce este înăuntru/ Fug după mine azi, mâine/ Sunt transformat în timp/ Prin grimase de silabe/ Vocea o plantez în aer/ Ca vântul brațele peste nisip/ Mă-nvârtesc în jur să descopăr/ Frumusețea provizorie/ Lipită cu bucăți de amurg.” (După sinele meu). Omule). Categorică prezență vie, pregnantă și constantă în spațiul poetic, Conclusivitatea ne
DANIEL MARIAN DESPRE VIOLETA ALLMUÇA IDENTITATE ȘI SENSIBILITATE POETICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377703_a_379032]
-
ale sufletelor închinare ochii noștri simpli văd în jur noroi acolo unde loc iubirea nu mai are Zâmbetul se strânge în lăsate buze formă de tristețe se îndeasă-n noi nu avem chef astăzi inima s-amuze cu a lui grimasă coruptă de ploi Referință Bibliografică: Requiem / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1765, Anul V, 31 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
REQUIEM de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377783_a_379112]
-
proaspetei noastre cunoștințe, un mic-mare număr de mimică, ce mimică!, în care tot revenea, obsedant, reverența feciorelnică a Tisbeii, într-un picior, dreptul, celălalt îndoit, în spate, elegant, elegant, ca-ntr-un fastuos contradanț elisabetan. Ce față avea Blehan! Ce grimasă fantastic de mobilă! La rîndu-mi, eram și eu bun, jucam adică rolul celui care crapă de rîs, dar nu rîde. În scenariu, cum ar veni. Ce noapte! Mai alaltăseară, ies din atelierul din Armeană, cu gînd să-mi fac rondul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]