628 matches
-
montan până în cel alpin, Tufărișuri alpine și boreale, Turbării active, Turbării degradate capabile de regenerare naturală, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Peșteri în care accesul publicului este interzis, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor de apă montane
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
acestuia) se află Cetatea romanica a Devei datata din anul 1269. Situl Cetății Deva dispune de patru tipuri de habitate ("Păduri dacice de stejar și carpen", "Păduri de stejar cu carpen de tip" Galio-Carpinetum, "Păduri din" Tilio-Acerion "pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene" și "Păduri ilirice de stejar cu carpen" Erythronio-Carpiniori); ce adăpostesc și conserva o gamă faunistica și floristica diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Specii faunistice protejate prin lege (sau aflate
Dealul Cetății Deva (sit SCI) () [Corola-website/Science/331212_a_332541]
-
nivel de ecosisteme terestre. Parcul dispune de 15 tipuri de habitate naturale; astfel: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Tufărișuri uscate europene, Tufărișuri alpine și boreale, Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
europene, Tufărișuri alpine și boreale, Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Fauna
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
direcția văilor principale, cum sunt Luncavița, Taița, Lozova etc. Acești munți, cu înălțime redusă și aspect de dealuri (așa cum arată cele mai multe denumiri din cuprinsul lor), se impun în peisajul geografic general prin numeroase vârfuri ascuțite și versanți abrupți, plini de grohotișuri (în special sectoarele granitice). Dobrogea de nord sau Dobrogea hercinico-chimerică este situată între cele două mari dislocații transversale Galați-Tulcea și Peceneaga-Camena, care reprezintă latura nordică a horstului dobrogean. În cuprinsul Dobrogei de nord, se disting din punct de vedere geologic
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
quadripunctaria și Morimus funereus sunt incluse în Anexa a II-a Directivei Habitate și în Convenția de la Berna. Principalele tipuri de habitate prezente în Munții Măcinului sunt: pajiștile pietroase, calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi, pădurile de Tilio-Acerion pe povârnișuri, grohotișuri și viroage, panțele de rocă silicioasa cu vegetație casmofitică, pădurile de fag Luzulo-Fagetum, pădurile termofile de Farxinus angustifolia și pădurile de stepa eurosiberiana cu Quercus sp (incluse în Anexa I a Directivei Habitate) precum și: stepe continentale, păduri de fag, păduri
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
condiționată de amplitudinile termice diurne extrem de mari, dar și de variațiile de umiditate dintre zi și noapte. Variațiile termice provoacă fisuri în stratul superficial al rocii; materialele se desprind și se acumulează la baza pantelor sub formă de blocuri de grohotiș; pe suprafețe plane se formează acumulări eluviale. În rocile eterogene, ca textură și mineralogie, dezagregarea este de tip granular; aici se formează mici excavațiuni denumite alveole și în anumite condiții "taffoni" (niște excavații semisferice ale căror diametre ating uneori câțiva
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
intensitatea și viteza vântului. Elementele mai grosiere, care nu pot fi cărate de către vânt rămân pe loc și formează pavajul de deflație. Asemenea regiuni, pe care vântul a spulberat elementele fine, rămânând în loc un platou pietros, cu întinse câmpuri de grohotiș este cunoscut sub numele de "hamada" sau "reg". Deflația contribuie și la accelerarea dezagregării și alterării selective a rocilor scoțând în evidență forme structurale și petrografice și în mod deosebit alveole și nișe de deflație. Asemenea excavații, însă de dimensiuni
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
care le delimitează către amonte nu sunt de origine structurală ci de eroziune. În partea superioară aceste câmpii înclinate sunt dominate de versanți puternic înclinați. Racordarea cu partea abruptă se poate face fie printr-o scurtă secțiune concavă - taluz de grohotiș, fie printr-o ruptură netă de pantă numită "knik". La ieșirea uedurilor din regiunile înalte, glacisul pătrunde în interiorul acestora sub forma unor golfuri conice (conuri de eroziune). În schimb, spre aval glacisul trece pe nesimțite într-o câmpie de acumulare
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
Bertea este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Bertea (reședința) și Lutu Roșu. Comuna se află în zona de munte din partea central-nordică a județului, nordul ei aflându-se în Munții Grohotiș, cu altitudinea maximă în vârful Sf. Ilie, de . Ea cuprinde mare parte din valea râului Bertea, un mic afluent al Vărbilăului. Comuna este traversată de șoseaua județeană DJ101T, care duce spre sud către comuna Aluniș, aflată la confluența Bertei cu
Comuna Bertea, Prahova () [Corola-website/Science/301645_a_302974]
-
Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Aceștia susțin că șoseaua care ar urma să tranziteze aria protejată printr-o zonă aproape virgină, ar duce la distrugerea ecosistemului. Parcul național reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, doline, lapiezuri, peșteri, avene , grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști și păduri); în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Coronini - Bedina, Rezervația Domogled, Iardașița, Iauna - Craiova, Peștera Bârzoni, Cheile Corcoaiei, Ciucevele Cernei, Piatra Cloșanilor, Vârful lui Stan și Valea Țesna. Aria naturală dispune de mai multe
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montana ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri ilirice de "Fagus sylvatica" ("Aremonio-Fagion"), Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști panonice
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
de stâncrii ("Stipo-Festucetalia pallentis"), Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Fânețe montane, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Versanți stâncoși cu vegetație
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Fânețe montane, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație forestieră sub-mediteraneeană cu
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
fundament de șisturi cristaline foarte vechi. În spațiul dintre văile Teleajenului și Doftanei se află Munții Grohotișu cu vârfurile Grohotișu de și vârful Trifoiul de . Acești munți sunt alcătuiți dintr-o culme cu direcția nord - sud din care fac parte „Grohotișul și Sf. Ilie” (1.588 m) spre sud este culmea joasă a „Nebunului” (între Teleajen și Crasna) iar spre sud-sud-vest culmea Rodilei, despărțită în două de valea Varbilăului. Între Crasna și Varbilău se află Culmea „Trifoiului”, „Șerban Vodă” și între
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
multe tipuri de habitate (păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri relictare pe substrat calcaros, tufărișuri alpine și boreale, pajiști panonice și boreale, pajiști panonice de stâncării, pajiști calcifile alpine și subalpine, grohotișuri calcaroase) care adăpostesc o gamă floristică diversificată și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) caracteristică Apusenilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii de păsări enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
exercitată pe roci cu duritați diferite cât și a tectonicii au luat naștere depresiuni locale la Prolaz (în Cheile Carașului), Carașova, Lisava, Ciudanovița, Aninei și pe valea Minișului. Abrupturile stâncoase, pereții aproape verticali insoțiți la bază de o trenă de grohotișuri rezultate din dezagregările active sunt caracteristice pentru Munții Aninei. Râurile au săpat în calcare chei spectaculoase printre care se remarcă Cheile Carașului (19 km.), Cheile Nerei (18 km.), Cheile Minișului (14 km.), Cheile Gârliștei (9 km.), Cheile Buhuiului (8 km
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
o lungime de circa 40 km între văile râurilor (la vest) și Ceremușul Negru (la est). Din punct de vedere geologic, este compus din gresie și fliș, cu filoane de . Există și zone cu roci vulcanice, și se întâlnesc frecvent grohotișuri. O mare parte din masiv servește drept cumpănă a apelor între bazinele hidrografice ale Prutului și Tisei (multe secole, pe aici a fost și o frontieră între diferitele state cărora le aparțineau regiunile istorice Galiția și Transcarpatia). Partea de vest
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
30ș), care permit acumularea zăpezii se produc avalanșe. Prin repetarea procesului se creează culoare de avalanșe care sunt formate din: circ sau pâlnie nivală la partea superioară; culoar (pe traseul transportului zăpezii) și morene nivale formate din zăpadă, pietriș și grohotiș. Declanșarea avalanșelor corespund momentului când forță de gravitație depășește forță de frecare și poate fi provocată de: creșterea masei, de cutremure, căderea stâncilor, zgomote. Se disting două tipuri principale de avalanșe: avalanșe umede provocate de încălzirea aerului și de topirea
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
mai accentuat când intervine o ploaie înainte ca solul să se fi dezghețat. Pe rocile moi se formează ravene. Acțiunea biochimica este foarte redusă și limitată la fâșiile cu vegetație pipernicita, perena, ceea ce face ca pedogeneza să nu se realizeze. Grohotișurile reprezintă mase de pietre colțuroase acumulate la baza abrupturilor. În general blocurile cele mai mari se dispun la exterior, iar cele mai fine către partea superioară a acumulării și mai ales în centrul ei. În etajul alpin caracteristice sunt râurile
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
torenții de pietre; gelifractele desprinse din partea superioară a versanților, se dirijează pe mici văiugi, pe care adesea le astupa complet. Cand numărul lor este mare versantul capătă aspectul unor panglici de gelifracție, aproape paralele, terminate în conuri sau poale de grohotiș. Grézes-litées-urile numite și „rostogoliri ordonate” se dezvoltă la baza versanților cu înclinare mică, si sunt formate din elemente de dimensiuni diferite, dispuse stratificat. În secțiune apar alternante de nisipuri fine și grosiere. Depozitele de versant ritmic stratificate (litage periodique) sunt
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
microdepresiunilor nivale. Se formează prin materialele rostogolite peste acumulările de zăpadă înghețată ce acoperă depresiunea de la bază versanților. Avalanșele și alunecările intensifica procesul; termenul este echivalent cu morena nivală. Ex în M-tii Făgăraș, în M-tii Retezat. Ghețarii de grohotiș sunt acumulări masive de dezagregări, gheața și zăpada, dispuse la baza versanților sau pe văi. Pe astfel de suprafețe este caracteristică dezvoltarea de figuri geometrice (cercuri, poligoane), cu dimensiuni variabile, ca rezultat al unor procese ce afectează stratul de suprafață
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
o alternanta de petice de noroi și vegetație. Cele mai multe au forma ovala sau rotundă, cu un diametru de cca 1 m. Ele oferă tundrei un aspect pestriț (tundra pătată). Câmpurile de pietre (mari de pietre). Dezagregarea produce mase însemnate de grohotișuri ce rămân pe loc sau se deplasează extrem de puțin, creând îngrămădiri ce acoperă complet rocă de bază. Pavajul nival rezultă din dispunerea gelifractelor de tipul lespezilor cu una din fete pe suprafața stratului de sol. Movilele înierbate (marghile) sunt formate
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aria naturală este suprapusă sitului de importanță comunitară "Cozia - Buila - Vânturarița" și reprezintă o zonă cu un relief (dezvoltat în calcare) diversificat (cu abrupturi stâncoase, grohotișuri, ravene, hornuri, pereți verticali, văii, peșteri, avene); ce adăpostește, conservă și protejază o gamă diversă de floră și faună specifică Meridionalilor. Arealul „” a fost desemnat ca rezervație naturală în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]
-
se ridică din creasta principală, având un releu de telecomunicații la 10 metri sub el. În partea nord estică a vârfului se poate vedea un circ glaciar și o vale glaciară, datând din ultimele ere glaciare. Vârful prezintă vegetație alpină grohotișuri. La vest de vârf se află un lac crio nival, la 1530 de metri în zona subalpină. În zilele senine vârful este vizibil din Oradea și din Deva (de sus de la cetate), totodată de pe vârf în zilele senine și reci
Vârful Cucurbăta Mare () [Corola-website/Science/326559_a_327888]