512 matches
-
foc alb. Poate că lui i se părea chiar un lucru potrivit să fie distrusă, pentru că, la câteva luni după întâlnirea aceea, micuța Noga a căzut de pe terasă, cu toată claia aceea de șuvițe, cu obrăjorii ei grăsuți și cu gropițe, cu burtica ei moale și cu piciorușele ei subțiri, a căzut ca o păpușă din mâinile lui Udi, iar eu urlu, mă rostogolesc pe scări, încercând parcă să ajung jos înaintea ei, să o prind în brațe, etaj după etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în aceste fotografii toată lumea stă înghesuită în centru, în curtea casei sau în jurul mesei, privind spre farfuriile golite, dar aici cu toții sunt în mișcare, ca și când s-ar juca prinselea. Dintr-un colț al fotografiei îmi zâmbește un tânăr măsliniu, cu gropițe în obraji, nu departe de el se află o fetiță îmbrăcată într-o rochie cu umerii înalți, capul îi este acoperit de o mulțime de codițe, în celălalt colț, încercând să îi prindă din urmă, o femeie înaltă și bărbătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-ar putea numi un ciripit. — Nu se poate - cârâi papagalul. — Ba se poate - zise binevoitor Sima-Vodă. Intră, Ruxăndrița! Ușa se deschise de-a binelea și în Sala Capetelor intră o copilă împlinită, de 17-18 ani, toată numai rotunjimi și gropițe, îmbrăcată într-o rochie de tafta verzuie cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sau stare sufletească ivite în calea vieții lui. Mai lămurit spus, ca să dăm un exemplu, înainte de a se adresa sau răspunde unei femei, Iovănuț încerca să țină seama nu numai de felul cum reverberau în el privirea limpede a respectivei, gropițele ei buclucașe din obrăjori, glezna lucitoare, fină, balansându-se într-un dolce far’ niente picior peste picior, eventualul mic neg poznaș de pe năsucul în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le trezeau în el trecerea molatecă și rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-o. — Tati!!! a spus Armanoush cântând parcă de Încântare. Parcă aveai o Întâlnire În seara asta. Cum se face c-ai ajuns acasă atât de devreme? Însă, Înainte să termine Întrebarea, Armanoush intuise deja răspunsul. Barsam Tchakhmakhchian a zâmbit făcând gropițe În obraji și și-a Îmbrățișat fiica, iar ochii Îi străluceau de mândrie amestecată cu o ușoară neliniște. — Da, Însă lucrurile nu au mers așa cum aș fi vrut, a trebuit să reprogramăm Întâlnirea, i-a spus el lui Armanoush. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
arăta anormal de normal față de clientela obișnuită a salonului de tatuaj. Era Aram Martirossian. Aram era un bărbat Înalt, destul de solid și arătos, care avea un chip blând, dar obosit, o barbă neagră, un păr mai degrabă cărunt și niște gropițe adânci ce se iveau de fiecare dată când zâmbea. Ochii lui sclipeau de inteligență În spatele ochelarilor cu ramă groasă. Din felul În care se uita la mătușa Zeliha, Îți dădeai imediat seama de iubirea lui pentru ea. Iubirea, respectul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu mai simt nimic, e demult asta, am luat Postinor, Fetele mi-au adus pastilă, doar am luat-o cu degetele și am înghițit-o și altceva n-am făcut nimic, doar pipi, dar tot acolo, pe plajă, într-o gropiță sub mine, ca și cum aș fi vorbit cu Prințesa Miau, și am mai făcut o dată pipi pe câine, din greșeală, dar asta se va întâmpla la mare, când vom merge noi 3, și asta înainte de ziua aceea. Zi-mi povestea, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum râdea, cu căpșorul dat pe spate, mă înclinai peste mescioară, sărutându-i gropița din vârful bărbiei. - Nu! zise ea, respingându-mă. Nu vreau! Și totuși se dezbrăcă singură. Bluza ei neagră, cu mâneci lungi, îi alunecase de pe umerii zvelți pe covor, alături de rochiță și corsaj. Apoi se apropia de mine și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și trăiește între două femei. Chiți, îi zise „Dolfi”, și rostogolindu-și ochii bulbucați, schițează din buze un „o” roșu și pervers. Trupul ei e mic și plin, cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări de degete, în coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
6 Mama lui Richard Erskine era supraponderală, superînzorzonată și aproape ea Însăși un copil. Livingul casei cu terasă din Torry era ticsit cu fotografii, toate Înfățișând același lucru: un Richard Erskine zâmbitor. Cinci ani. Păr blond, dinți strâmbi, obraji cu gropițe, ochelari imenși. Viața copilului era redată În imagini În Încăperea claustrofobică, de la naștere până la... Logan nu-și duse gândul mai departe. Numele mamei era Elisabeth: 21 de ani, destul de drăguță dacă ignorai ochii umflați, dârele de rimel și nasul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
formă ciudată. Rușii, bine înțeles. Îmi închipui perfect scena: Mariana trebue să fi fost în culmea fericirii că avea în fine prilejul să vadă de aproape cum arată "diavolii roșii"; locotenentul Livianu, amuzat, a râs, probabil, făcând ca de obiceiu, gropițe în amândoi obrajii; Popescu, răgușit de nesomn, o fi înjurat, iar radiotelegrafistul Merișescu, avansând cu dispreț buza lui inferioară, se va fi întrebat: Ce mai caută idioții ăștia pe aici?"... Aproape zilnic trec avioane de legătură. Aterizează, se alimentează cu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
și privi îndelung curtea cu ochii ei negri, imenși. Deodată, fața ei delicată se încreți într-un zâmbet - îi venise probabil în minte vreo glumă sau o bucurie ascunsă - și îmi imaginam, deși nu le puteam vedea de la distanța asta, gropițele din obrajii ei. De ce vrei să zâmbesc mereu? Pentru că faci gropițe în obraji. O plac pe Jane, cu toate că nu o cunosc mai bine decât pe celelalte neveste de pe strada noastră, adică nu foarte bine. Dar nu știu de ce, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ei delicată se încreți într-un zâmbet - îi venise probabil în minte vreo glumă sau o bucurie ascunsă - și îmi imaginam, deși nu le puteam vedea de la distanța asta, gropițele din obrajii ei. De ce vrei să zâmbesc mereu? Pentru că faci gropițe în obraji. O plac pe Jane, cu toate că nu o cunosc mai bine decât pe celelalte neveste de pe strada noastră, adică nu foarte bine. Dar nu știu de ce, mă simt atașat de ea. Am închis robinetul, am traversat încăperea și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se pronunțe, murmurară laolaltă: - Lică! - Bravo, Lică! adaogă Nory, revenindu-și repede din uimire. Așadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus în colțul gurii, era Lică! Lică, fără de mustață mică, cu desenul gurii liber de umbră, cu gropița pe care o dezmierda vârful castaniu al mustății schimbată în dungă. Lică, fără bucla pe frunte, tuns scurt; Lică, prelucrat treptat de progres, de frizer, și de atâta suferință cit putea încape în el. In biserică, după stâlp, Lică, deși
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
exotic, aromat și de o savoare pe care o sorbi Încă multă vreme după ce ai Întîlnit-o. Euforia tuturor papilelor gustative din ființa mea venea de foarte departe. Cu ochii Închiși sau nu, mă săruta chipul ei de la șapte ani, cu gropițe În amîndoi obrajii, cu bucla blondă, rebelă de pe frunte. DÎnd să i-o așez la loc, n-am mai găsit-o. Încercînd să-i număr gro pițele cu degetele, și alea dispăruseră. Nu mă puteam despărți de fața ei de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că se Învăluie În aura pro priului ei surîs ca-ntr-o mireasmă. Nu Înseamnă că pot s-o descriu În amănunt și nici nu Înseamnă că are de fiecare dată exact, dar exact aceeași Înfățișare. Detaliile, o aluniță, o gropiță În obrazul stîng, trei pistrui, o bătaie gînditoare din gene apar dacă mi le-nchipui ca atare, dacă le inventez. Imaginea ei, ca să se construiască, să strălucească, are nevoie de timp. Poate doar de cîteva secunde, dar asta Înseamnă tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
hârtie. — Astea trebuie modificate pe ici, pe colo, spuse Wallace. Dar ideea e surprinzător de nimerită. Pentru un Începător, Înțelegi. Chiar te-apuci de afacerea asta, serios? Wallace răspunse hotărât, chiar cu un ușor rânjet batjocoritor (prinzând formă În jurul unei gropițe) când auzi Îndoielile bătrânului: — Categoric, serios, unchiule. Chiar mâine o să testez niște avioane În Westchester. Mă Întorc În seara asta și rămân peste noapte la vechea casă. — Brevetul tău de pilot e Încă valabil? — Normal, evident că e valabil. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din glasul egal și nepă sător al lui Din ce voia el să zică de fapt. Putea să dea un sens vorbelor lui doar când observa unele mici semne, cum ar fi fost ușoara Îngustare a ochilor, plăcere, sau apariția gropițelor, sarcasm ori dispreț. — Din același motiv ca al tău, i-a răspuns. Nu mi-am ter minat treaba. Pur și simplu nu mă simt În stare să-i părăsesc pe copiii ăștia. — Vasăzică ții cu ei! Dacă prin asta vrei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
civil. Singură ranița a rămas cenușie, culoare de campanie. Pentru a putea fi eliberat, a trebuit să dau o adresă, cea care-mi fusese pasată de Philipp, un camarad de aceeași vârstă, cu salutări pentru mama. Un năzdrăvan drăgălaș cu gropițe în obrajii de înger și cu un râs molipsitor. Ca și mine, era dotat cu acea nesocotință ce făcuse din noi voluntari. El a trebuit să rămână în lagărul Munster și a fost transportat mai târziu cu o coloană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
temerar. Astfel s-a terminat un scurt turneu din cauza căruia sufereau cu toții, mai ales „odorul tatii“, sora mea Waltraut, pe care, întorcându-mă acum cu fața spre trecut, o văd drăguță, veselă până la absurd și aparent lipsită de nevoi interioare. Gropițele ei, de îndată ce zâmbea. Fără codițe, părul îi cădea acum ondulat până la umeri. Ce trebuia, ce putea să iasă din ea? Ea părea să fie doar de o tinerețe intactă. Chiar nu se vedea pe ea prin ce anume trecuse, posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zeiței Diana, colo capul incomplet al Meduzei după modele fotografice sau din ghips. Membre pierdute, căpșoare de îngeri pe jumătate distruse, toate astea aveau nevoie să fie completate. Și fete întregi la corp cu mânuțele de copil, cărnița dolofană, cu gropițe peste tot și cu păr bogat și buclat erau comandate la firma Moog. Cu un bun simț care anticipa cererea, șeful firmei reușea să fie pe placul autorităților municipale. Cu ajutorul ucenicilor, care se trăgeau cu toții din familii de pietrari din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Gertrude, care pozase în locul inaccesibilei Uta von Naumburg, a gustat din mâncare; vizitiul cu privirea întunecată a cărui imaginase devenise întruchiparea contelui Syzzo nu se mai putea sătura de atâta burtă de vacă; iar micuța fată a aurarului, ale cărei gropițe din obraji i-au fost transferate fiicei regelui polon, Reglindis, a mai cerut și ea un polonic. Încă de pe vremea RDG, când în sfârșit mi-au fost aprobate de către autoritățile acestui stat atât de penibil de închis o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă uit în jur, văd tabloul cu ochiul-boului pictat de mine, văd mobilele de curând achiziționate, bucată cu bucată. Văd comoda din dormitorul părinților, pe care se află o fotografie înrămată a surorii mele: râzând, așa e fotografiată, își arată gropițele și poartă o rochie înflorată. Acum îl aud pe tata: „Cu perioada de încercare, ei îi zic Postulat, a terminat deja. E novice acum micuța noastră Marjell. O cheamă sora Raffaela...“ Există o fotografie cu ea și în chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
venit de mult timp în cartier, dar îmi place că locuiesc aici. Pe tine cum te cheamă? — ?! În timp ce Prințesa tace, studentul este atras de chipul ei care se îmbujorase. — Pe cât de căpoasă ești, pe atât arăți de frumoasă, fată cu gropițe în obraji. O strânge și mai tare la piept pe Prințesa care caută să se elibereze. — Nu-ți dau drumul până nu-mi spui cum te cheamă. — Teofana, se hotărăște să-i spună Prințesa fiind în aceeași încurcătură de fiecare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
gestului simțind-o deopotrivă amândoi. — Hai, lasă-mă să plec că am de exersat. — Dacă-mi răspunzi la o întrebare, o strânge și mai tare în brațe. Hai, spune odată și lasă-mă, îl privește atentă în ochi. — Fată, cu gropițe în obraji, vrei să fim prieteni? Prințesa îl mai privește un timp în ochi, apoi îi închide gândindu-se. — Nu închide ochii ăia frumoși și răspunde-mi! Mai vedem noi. Hai, acum lasă-mă să plec. — Ciau! Își desprinde încetul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]