412 matches
-
sîn. Chiar așa. Acu' că are facultate... Dar cît am muncit noi pentru el! Avea examene, săracu'... Da. Acum este cîine. Un cîine se apropie prietenos și dă vesel din coadă. Mirosul de salam îl înnebunește. Uite-l cum se gudură. Nu seamănă cu Anton? Leit, șefu'! Șeful ține un leaț la spate și cînd îi vine la îndemînă cîinele îl pocnește cu sete. Na, Antoane, na șefie, anafura mă-ti! Cîinele scheaună a durere și, total nedumerit, plînge la cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vîrsta ta. Ce-ai vrea? Costică înghițea în sec și n-ar fi spus secretul său nici la spovedanie. Da, dar eu sînt bărbat, făcea holteiul pe-a prostul. De cînd începuse să adune cheagul, cîteva fete s-au cam gudurat pe lîngă el, fără succes, însă. Să le iau părtașe la munca mea? O mașină bengoasă rău îl făcea și mai atractiv ca partidă pentru unele fete, dar, vigilent, Costică para orice tentativă de a pune gabja pe el. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe nisipul neted. El se coace Încă, se rumenește, respiră aburul tainic Împresurat de limfe materne, moi, opace, văluri de fecioare promise, În curînd va țîșni afară În lumină ca un gheizer, ca o coloană sonoră făcînd aerul să se gudure, trezind culorile amorțite ale obiectelor. În această noapte În care șoapta mea Îi desenează talpa piciorului, În această noapte În care o tînără femeie Îl poartă În marsupiul ei În cele patru colțuri ale casei, Închinîndu-i sîngele nou zilei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de dinții și de limba noastră, resturi care oricum erau destinate pubelelor și tomberoanelor - iată stomacul unui animal, o pungă În care Îți deșerți gunoiul cu generozitatea celui care Își permite luxul de a face fapte bune. Și cîinele se gudură, Îți linge mîinile, dă din coadă. Dar există și cîini care primesc mîncarea lor specială, ambalată frumos În conserve argintii cu fotografii de staruri canine, neîncercată de nimeni, neîncepută. Oare știu cîinii să deosebească bucuria inconfundabilă a alpinistului care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
german a dat cîndva o ciudată definiție a omului. „Der Mensch ist, was er ißt“ - Omul este ceea ce mănîncă! Nu cred să o cunoască și cîinii și mă Îndoiesc că se vor gîndi vreodată să și-o Însușească. Ei se gudură, dau din coadă, ling mîinile care le aruncă resturi. E și acesta un privilegiu. Să ne bucurăm deci laolaltă cu necuvîntătoarele. Important este să supraviețuim. În zilele de duminică și la sărbători betoniera e o biserică. Mai albă decît toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
milițieni gradați care discută ceva cu un bărbat Între două vîrste cu o șapcă În carouri pe cap. Iar mă Întorc, trec prin fața veceurilor. De-acolo ies doi băieți Încheindu-se la pantaloni. Întorc capul. Un cîine vine să se gudure la picioarele mele. Îl mîngîi, Îi vorbesc, Încerc să par cît mai naturală. Ajung din nou În locul de unde am plecat. Muncitorii nu mai sînt acolo. Mă apropii de fereastra spartă. Nu e nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la video, și uneori și după-amiaza, la televizor - și am turnat jumătate de pahar mare peste gheață. Ian își făcu din nou apariția în bucătărie, acum curajos, de parcă nu i-ar fi fost niciodată frică în viața lui, și se gudură pe lângă picioarele mele. Am deschis o conservă cu ton pentru el și-am luat votca și sticla cu mine, în living. Televizorul, marele element normalizator. L-am deschis și m-am trântit în sofa, cu votca la picioare, cu dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout se întoarse, motanul meu gras și roșcovan o urma țanțoș, așa cum face atunci când mă prinde cu cioara vopsită. În mod normal, și asta am mai spus-o, lui Ian nu-i place de nimeni. Nu l-am văzut niciodată gudurându-se pe lângă cineva, nici măcar pe lângă Tușa Ruth. Urmărindu-le siluetele prinzând substanță pe măsură ce se apropiau de lumina focului, m-am gândit la încredere și la ceea ce-o determină. De ce o urmasem pe Scout taman până acolo, când știam atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lor elefantină, indivizii ne priveau sever ca și cum ne-ar fi zis: „Aha, v-am prins!” Directoarea le sări în întîmpinare și pentru întîia oară am zărit în splendizii săi ochi, pierduți într-un fumuriu mîlos, un zîmbet. În preajmă se gudura și Costică, dezvelindu-și coroana de aur din care lipsea un dinte. În graba cu care țîșniseră în picioare, chipurile le erau iluminate de recunoștință. - Tovarășu’ prim, nu se putea să nu vă interesați dumneavoastră de noi, se alinta directoarea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de muncă” care va rămîne la Dobrina. Era instructorul utece Cucolaș. Acesta se dovedi a fi un bețiv. Chema la primărie pe activiștii comunali și, mort de beat, îmbrăcat în haină de piele, începea, după raport, să urle. Toți se gudurau pe lîngă el, căutînd să-i intre în voie. Fărocoastă îl invită la Mitică și între cei doi se înfiripară relații cordiale. Își spuneau pe nume, fapt care, secretarului O.B., îi producea o stare euforică. La școală ședințele se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o dai mâine la școală. Hans și‑a întins deja ghearele în direcția banilor, iar firul subțire de salivă din colțul gurii sugerează discret lăcomia. Da, da, imediat, i se adresează Rainer. Îți stă bine când bați pe cineva, se gudură Anna pe lângă tânărul muncitor, mângâindu‑i bicepșii, așa cum mama lui nu l‑ar mângâia niciodată, pentru că oricum nu i‑ar veni niciodată în minte că ar putea s‑o facă. Mișcarea asta, în care se ascunde un dublu înțeles, devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Vakulovski și Baștovoi, te poți baza c-o să te ia și pe tine În seamă, dacă te-a luat Marineasa mai Înainte. Dar la ce te poți aștepta de la unul care a scris Personae? Oare cât ar trebui să te guduri pe lângă el? Tu-l știi, ești librar și ai cărțile lui pe rafturi, poate-i faci aici la Arad niște zile ale editurii, ai să-l Îmbunezi bien sûr. O masă rotundă, ceva, apoi bineînțeles transcris tot și tipărit. Ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de coca, lungă și groasă, și avem fiecare parte, doar pentru Început, de câte două din frumusețile alea imaculate. Și e moca, fiindcă Adelin serbează În stil mare, e mai generos azi decât e de obicei. Iar noi ceilalți ne gudurăm pe lângă el, destul de sinceri când Îl pupăm În fund, fiind de-a dreptul impresionați de cantitatea pusă la bătaie. Să tot fie de vreo mie de euro, Îți puteai schimba mașina, Adeline, Îi spune Leac. Într-adevăr, Adelin e modest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
câini, ar fi prea mult să spui că-i creșteau, deși uneori Își Împărțeau mâncarea cu ei. Vedeam asta chiar acum. Se vedea că-și iubesc animalele, erau o mulțime și toate aveau nume, se jucau cu ele, câinii se gudurau mai ales pe lângă ăia mici. Dar câinii nu erau ținuți de plăcere, scopul principal era altul: când venea iarna erau o importantă sursă de căldură În adăposturile neîncălzite ale copiilor. Pentru acești copii năpăstuiți, o altă distracție, atestată În zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
supraveghetor de birou, curier sau Însoțitor al unui politician irlandez, dresat să voteze conștiincios cu „băieții“ În ziua alegerilor și răsplătit cu un dram de protecție În schimbul serviciilor aduse și a discreției sale, dispus să se arate servil, să se gudure și să se plece În fața celor Însemnați cu pecetea privilegiilor și puterii, dar gata să mîrÎie, să se răstească și să-i repeadă cu o grosolănie impertinentă și gratuită pe cei lipsiți de putere și de privilegii, pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înfierbîntat, Îi trimite În spatele zidului de saci de ovăz. Lipsesc cam zece minute: cînd reapar, negrii zburdă de fericire, cu chipurile brăzdate de un imens zîmbet de fildeș și se foiesc În jurul ofițerașului ca niște copii zvăpăiați. Aproape că se gudură pe lîngă el, Încearcă să-i sărute mîinile, Îl bat pe umeri cu labele lor mari și negre - fericita Întoarcere În sînul turmei li se citește clar În fiecare gest, În tot ce fac. Medicul militar pășește autoritar În fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mod flagrant incompetența. Dacă, Doamne ferește, o să-l calce pe prietenul meu vreun hoț, Boc, în loc să latre, o să sară pe el cu lăbuțele și chef isteric de joacă, o să-i tragă o limbă pe nas, după care o să înceapă să se gudure, ca și Bocul adevărat, pe lângă Băsescu, să i se-mpleticească printre picioare și să facă tumbe. Dar cazul acesta al prietenului meu, este un caz particular, mai ales că în curtea lui poate fi întâlnit vițelul Meleșcanu, care are niște
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Cu o groază de întrebări impertinente. Avea o idee fixă despre Westland, spuse Thomas. Voia să știe de ce fuseseră atât de entuziaști să susțină o ofertă americană când era pe masă una europeană. — Ce? Și tu se presupunea că te guduri pe lângă Margaret în speranța unui titlu de cavaler sau ceva de genul ăsta? — Și mai complicat, mă tem.Acum că veni vorba, parcă îmi amintesc că s-a promis ceva... Thomas se foi incomod pe scaun. — N-am uitat, Thomas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că va putea să cadă atât de jos. Angheluță: De ce nu? Tudorel: Bineînțeles, noi îl încurajăm, dar îți spun ca între noi, pur și simplu nu mi-am închipuit. Făcut după chipul și asemănarea lui, cică! Atunci cum se poate gudura în neant cu atâta... cu atâta nesimțire, cu plăcere chiar?! Mi se face rușine mie, vin la mine dracii cei mai jegoși și zic: Unde să-l mai tragem în jos, Josnicia Ta, că ne-a întrecut el singur! Angheluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
R. să „brodeze” în continuare pe marginea „cazului” comentat mai sus, deși își dă seama că este ceva banal, o întâmplare de care „se bucură” (vorba vine!) atâtea femei care circulă neînsoțite pe străzile unui oraș mare. Un „drăcușor” se gudură pe lângă el și îi „șoptește” o altă întrebare: Bine, dacă nu are vreo importanță, de ce i-a povestit? Nu cumva ca să-l „verifice”, să vadă măcar o umbră de gelozie pe fața sau în vorbele lui? Ori, mai rău, pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
urmările - spuse el - s-ar putea ivi prudente, În timp, el se gîndește la oroarea terorii. E visător. De altfel și eu. Ceva totuși se va schimba. Rex fu Îngăduit În bucătărie, se Întîmpla rar, mișca vioi din coadă, se gudura pe lîngă doamna Pavel, care-i arunca din cînd În cînd cîte ceva, atenție deosebită de care se simțea copleșit, lătrînd Într-un fel aparte, prietenesc, a joacă. Doamna Pavel părea străină de evenimente, deși nu era, nimeni nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ei, în marginea porumbiștii. - E din sat, spuse Iliescu ridicîndu-se în picioare și fluierîndu-l prietenește. Trebuie să fie satul pe-aproape. Era un câine slab, hămesit, cu părul arămiu decolorat de praf. Se apropie sfios de ei, neîndrăznind să se gudure. Rănitul întorsese capul și-l aștepta. Tremurul buzelor încetase brusc, și fața arăta acum streină, împietrită. - Dacă e bolșevic și nu l-a învățat nimenea, n-are de unde să știe, vorbi Zamfira ridicîndu-se în picioare. Dar de Dumnezeu și Isus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să latre ca la om străin. Dar, când au auzit glasurile lui moș Dumitru și al lui Pâcu, s-au liniștit ca prin farmec. Crâșmarul a ieșit în ușă și s-a minunat: Măi, să fie! Dacă nu vedeam câinii gudurându-se pe lângă voi, aveați parte de un foc de pușcă...Uite-o colea! Că mă gândeam eu: „Cine să aibă curajul să umble pe așa un prăpăd de ninsoare dacă nu niște lotri?” Bine ați venit! Greu drum ați avut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu se luptă, ei doar comunică, adică transmit. Transmit tot ce află. Dar nu numai dintr-o parte. Nu numai de la prieteni. V-am spus. Ei trebuie să meargă și în tabăra cealaltă, chiar dacă e o tabără dușmană. Nu te guduri pe lângă ai tăi și gata. Te duci să vezi și ce motive au dușmanii lor să se poarte așa cum se poartă. Deci, foarte bine că s-a trezit PAM, îi voi strecura o rugăminte, sau două rugăminți: Fii bună și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
jos...!“, și râde singură de propria-i mizerie. „Altceva nu ți-a făcut?“, Întreabă O., un tip soios cu o privire libidinoasă de escroc, disprețuitoare inițial, apoi din ce În ce mai docilă. Dacă-l fixez În ochi, Își Înmoaie toată mândria Împăiată, se gudură, se preface, te-mbălează cu vorbe, te pupă scabros, vrea să ți se strecoare pe sub piele În orice chip. Îmi trezește o mare scârbă de câte ori Îl văd, dar nu știu de ce, tocmai prin contrast, Îl tot apăr de M., o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]