56,318 matches
-
am mai văzut ceremonia de cîteva luni. Luca se dă jos, ia poziție de drepți și se liniștește. De fiecare dată mă emoționez v-am spus, femeia siciliană, cu temperament și fără autocontrol oriunde aș vedea acest ritual. Soldații cu gura pînă la urechi se dau jos dintr-un fel de ARO din care manelele se aud răspicat. Bat un fel de pas, în batjocură. Șoferul descheiat la tunică, fără centură, cu țigara în colțul gurii, coboară șmecher și lăsă mașina
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
vedea acest ritual. Soldații cu gura pînă la urechi se dau jos dintr-un fel de ARO din care manelele se aud răspicat. Bat un fel de pas, în batjocură. Șoferul descheiat la tunică, fără centură, cu țigara în colțul gurii, coboară șmecher și lăsă mașina cu portiera azvîrlită și cu muzica insuportabilă năvălind spre noi. Își rîde de colegi fără jenă, pe noi ne sfidează. Privesc năucă acest jalnic spectacol. Nici urmă de demnitate, nici urmă de respect față de gest
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
echivalentul gestului care dă jos de pe soclu un mit. E și motivul pentru care, adesea, cărțile cu amintiri despre scriitori nu plac. Dar Nadeau „trișează" inteligent, aproape de neobservat. Nu dărîmă statui, ci le îmblînzește dîndu-le, asemenea eroului din Narcis și Gură de aur, consistența vieții umane cunoscute îndeaproape. Povestește despre toți lucruri neștiute de marele public, neștiute chiar de istoricii literari, lucruri cît se poate de omenești, dar mitul rămîne mit. Vorbește despre om, fără a-l separa de scriitor, fără
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
și de autor, ca instanță primă și ultimă a confruntărilor de idei din carte. Este în spiritul prozei lui Breban ca autorul, nepăsător față de regulile narative clasice, să se "amestece" în disputele dintre personaje, să le ia acestora vorba din gură și să le ducă el ideile mai departe, să le impună autoritar perspectiva sa, argumentația sa, pachetul său de referințe culturale. Uneori le impune și ticurile sale verbale și chiar indiferența, ce-i este proprie, față de exprimarea sută la sută
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
și plecându-se spre mine, de foarte aproape, m-a întrebat în șoaptă: "Bist du, Nikolaus?" Îi simțeam suflarea, parfumată, mi se părea că mă sărută. Eram atât de fâstâcit încât abia izbuteam să rostesc, șoptind și eu, ca de la gură la gură, doar: "Ja, ich bin...". Cât de rău mi-a părut când momentul acela de vrajă a fost brusc întrerupt de cele două doamne. După ce s-au îmbrățișat râzând și plângând, aducându-și probabil aminte de mine s-au
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
-se spre mine, de foarte aproape, m-a întrebat în șoaptă: "Bist du, Nikolaus?" Îi simțeam suflarea, parfumată, mi se părea că mă sărută. Eram atât de fâstâcit încât abia izbuteam să rostesc, șoptind și eu, ca de la gură la gură, doar: "Ja, ich bin...". Cât de rău mi-a părut când momentul acela de vrajă a fost brusc întrerupt de cele două doamne. După ce s-au îmbrățișat râzând și plângând, aducându-și probabil aminte de mine s-au precipitat asupra
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
precipitat asupra mea. Începea corvoada copilului bine crescut de o bunică nemțoaică. Trebuia să răspundă la întrebările întotdeauna aceleași, să se poarte cuviincios, să mulțumească mereu, pentru tot și pentru toate... Instalat pe un taburet, se străduia să ducă la gură cu lingurița grea de argint - "fără să faci firimituri" - bucățele mici dintr-un cremșnit, de pe o farfurioară ținută cu grijă - "să n-o scapi" - pe genunchii goi, bine strânși. Își ținea cât putea respirația pentru că, intrând în salonul mare, întunecos
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ea. Îmi părea atât de rău că nu mă repezisem, nu alergasem după ea, ci rămăsesem ca țintuit acolo, la malul bazinului. Nu mai era îmbrăcată ca fetele din basmele lui Grimm. Începusem brusc să dârdâi, îmi clănțăneau dinții în gură. Ne-am întors amândoi tăcuți la hotel. Pe alee, din când în când, închideam ochii să văd cum aș merge dacă aș fi orb. Băiatului nu-i e frică, gnädige Frau, n-aveți nici dumneavoastră de ce să vă temeți. Nu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
minuțios de treabă, fără a se lăsa descurajați de salariile lor de supraviețuire. Despre medici ce să mai vorbim, dacă anunță public că n-au cu ce să opereze în spitale, li se trimit controale pe cap, să-și țină gura. Și cîți medici tineri din România nu cîștigă mai prost decît cerșetorii de la intersecțiile mai dosnice ale Bucureștiului? |știa iau mită de la părinții lor, ca să-și facă meseria în continuare. Pe avocații care cîștigă procese dificile, uneori împotriva statului, ceea ce
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
o realitate mincinoasă. Partea proastă este că ideologia, vorba lui Revel, conduce lumea: nu doar ziariștii ori pacifiștii, dar și destui dintre liderii actuali de pe toate continentele iau minciuna drept realitate. Ei sînt antiamericani din naționalism. "Țărișoara mea", exclamă cu gura plină liderii de la Paris sau Ankara. Turcii au devenit brusc îngrijorați de marșul kurzilor spre Kirkuk. După ce n-au permis trupelor americane să le tranziteze țara, spre a ajunge în nordul Irakului, acum, tot ei amenință cu intervenția militară și
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
În schimb au apărut a doua zi niște soldați români echipați cu veste antiglonț și înarmați zdravăn, în jurul ambasadei. În Bagdad și în alte orașe irakiene erau date jos statuile lui Saddam Hussein, iar diverși cetățeni băteau cu papucul peste gura pozelor acestuia. Nu care cumva să le dea prin cap irakienilor anti-Saddam, m-am rugat, să ia cu asalt ambasada, pentru a cuceri cu arma în mînă ultima redută din România a dictatorului. După Revoluția română în direct, cînd am
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
că după ce l-au scos din decor pe Saddam s-or fi întrebat pe cine mai reprezintă ei în România. Și nu m-aș mira ca în clădirea somptuoasă a ambasadei să-l fi bătut și ei cu papucul peste gură pe Saddam în poza pe care au luat-o din gazeta de stradă a ambasadei.
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
căscat o vinovată prăpastie între moralitate și legiferarea moralității. Războiul anti-Saddam a arătat câteva fațete neplăcute ale lumii în care trăim. Rațiunea și civilizația s-au dovedit valori precare, nesocotite și batjocorite la drumul mare de orice huligan bun de gură. Există, din păcate, civilizații care nu sunt dispuse nici în ruptul capului să asculte glasul bunului-simț. Nu cred că doar sărăcia te poate coborî atât de mult încât să stai cu capul în țărână în fața unei brute violente. Există, chiar
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
Ioana Pârvulescu Cele mai frumoase povești nu au autor, nu sînt ale nimănui sau, mai bine zis, aparțin tuturor, spune Jean-Claude Carrière în extraordinara lui culegere : "Gura din umbră vorbește pentru toți. Uriașa popularitate, culmea gloriei este, pînă la urmă, anonimatul". Nevoia de a transmite mai departe un lucru care ne-a plăcut, nevoia de a repovesti este una dintre cele mai puternice care se manifestă în
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
am lăsat acolo, îndreptându-mă spre redacție. Strada s-a umplut la loc de lume și de mașini, de sunete stridente și de aerul ei normal și bine cunoscut. De câte ori trec prin acel loc simt gust de pâine caldă în gură, și mi-l amintesc pe tânărul în cârje ca pe un înger disperat, și mă înfiorez ca de o vedenie, ca de un mort înviat cu ajutorul unei îmbucături... Câți necăjiți ne ies în cale De ce îngăduie Dumnezeu atâta suferință la
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
mai puțin îndepărtat. Numai Dumnezeu cunoaște ce ne rezervă viața și cum ni se rânduiesc pașii în calea lor. Mulți dintre ei sunt oameni cu educație și bun simț, de o politețe mirabilă, cu mintea plină de gânduri bune și gura plină de uimitoare binecuvântări rostite ca din carte, pentru pâinea primită și pentru bănuț. Știu să vorbească frumos în toată restriștea lor. E o politețe aparte, o bună creștere și o smerenie în glasul lor, și toate la un loc
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
Acum n-o să mănînc prea mult. - Serviți! Serviți! zise Chanu. Apa e bună ca să curețe organismul, dar și mîncarea e importantă. Cu degetele făcute căuș își luă orez cu miel și începu să mestece. Își vîrîse prea multă mîncare în gură și scotea niște plescăituri în timp ce mînca. Cînd fu din nou în stare să vorbească, spuse: Sunt de acord cu dumneavoastră. Comunitatea noastră nu este educată în această privință și în multe altele pe deasupra. Dar în ceea ce mă privește, nu intenționez
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
altă boală de care suferim, spuse doctorul. Eu o numesc Sindromul-Întoarcerii-Acasă. Știți ce înseamnă asta?, i se adresă el lui Nazneen. Aceasta simți un val de căldură ridicîndu-i-se dinspre ceafă și începu să formeze cuvinte care nu-i ieșiră pe gură. - E și firesc, spuse Chanu. Oamenii aceștia sunt în fond țărani și simt lipsa pămîntului. Glasul pămîntului e chiar mai puternic decît glasul sîngelui. - Și, cînd au strîns destul, se urcă în avion și pleacă acasă? - De fapt, ei n-
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
a putut, așa că s-a ridicat rapid din fața televizorului spunându-i Claustrinei cu mare năduf: -Mai bine îmbătrâneai fată decât să te măriți cu păgânu'! Evident, ,păgânul" era Haralampy care, cu un zâmbet sardonic, tocmai ducea clondirul cu ,bistrițeană" la gură. -...Însă nu aceasta este problema, continuă el, ci faptul că în noua orânduire telesclavagistă, la noi se încearcă în aceaste zile toride, când telespectatorul aproape că nu mai știe pe ce lume trăiește, să i se impună de către autorități un
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
Dan Voiculescu, Focus, Prima Tv, 25.07). ȘI ALTE ZICERI LA TELEVIZOR, comentate de Haralampy Ion Cristoiu, pe postul TV Antena 3: ,- Băsescu este ca lelița de la piață care scapă câte-o vorbă nepotrivită și își duce repede mâna la gură" Haralampy: - Bine că nu în altă parte... Anca Boagiu, ministrul Integrării: "- Liberalii sunt niște tovarăși căzuți din cer..." Întrebarea lui Haralampy: - În cap, doamnă? ȘTIRE DE SENZA}IE LA TELEJURNALE O reporteriță importantă și fericită, comentând pe imagini: - Bună ziua, doamnelor
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
apoi concluzia lui D.B.: "Așadar, p... vreți să ziceți, dragii mei traducători, nu fofoloancă sau ștromeleag și nici altă găselniță-moartea-pasiunii, și p... vă rog frumos să scrieți de-acum înainte că mult ne mai place s-o purtăm prin cea gură". Nu, domnule Bucurenci, e taman pe dos: dacă vrem literatură erotică, e nevoie de un vocabular mai bogat decît cuvîntul țăranului lui Creangă sau decît cel auzit la colțul străzii și scris prin closetele ecologice! Dar, de gustibus... Alte căi
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
doar pentru câteva minute, deasupra a tot ce se întâmplă în mod obișnuit. Rău sau bun. Departe sau aproape. Când i-am cunoscut prin 1990, combatanții din ,Emphasis" erau la vârsta când toți porii ar vrea să fie ochi și guri deschise ori când totul e luat parcă prea în serios, și totuși în zeflemea ca într-un calvar donquijotesc. Ar fi rupt un întreg crâng ca să-și prindă la butoniere câte o floare. Mai mult, s-ar fi răsculat instinctual
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
Rana Uriașului Nostru (sic!), Te-aș, Semistors etc., toate sună plat și sforăitor și sunt o piedică în calea lecturii. Folosirea obsesivă a slashului, în titluri și în versuri deopotrivă, deranjează. Sunt și alte modalități de a-ți striga în gura mare apartenența la retorica postmodernistă de tip "both/and"... Ezitările debutantului se văd și în citarea ori parafrazarea neinspirată a unor iluștri predecesori. Trimiterile la ritmurile pentru nunți necesare, sintaxa lui Nichita și plumbul bacovian (Produs Reciclat din Plum se
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
reîncălzite, altele, bănuieli confirmate. Aud însă și noutăți, printre care numele unor amici cu care obișnuiam să pun lumea la care pe terasa de la Uniunea Scriitorilor sau prin țară, la întîlnirile cu cititorii. Pe unii îi credeam mai răi de gură decît mine, dar și mai pricepuți la dialoguri cu cititorii în zona șopîrlelor politice. Ca să aflu, acum, dacă e adevărat, că unii dintre maeștrii sopîrlelor și ai nemulțumirilor orale exprimate în grupuri mari povesteau a doua zi, în scris, ce
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
unor tineri neexperimentați care-au comis cine știe ce măruntă greșeală... Oricum am lua-o, situația e hidoasă: omul cu biciușca și lațul zburdă în continuare în voie, pe când bietul animal înhămat la rușinosul car al delațiunilor primește și astăzi picioare în gură. Dosarul Sebastian e doar unul din cele care, în perioada următoare, vor ieși la suprafață. Cred c-ar fi o dovadă de inteligență ca victimele să le-o ia cu o secundă înaintea celor ce continuă să controleze jocurile. Ele
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]