525 matches
-
să mă retrag dar nu în naite de ați spune că te iubesc mult de tot și nu vreau să te pierd niciodată în viața mea pentru că te iubesc mult mult mult mult mult mult mult de tot mami. Pup gurița ta mică și dulce Cu toată dragostea a ta soție care te iubește mult mult mult de tot Mădă Mami să-mi scri dacă ai primit pachetul de țigări de la mine da mami Aștept răspunsul tău cum primești de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în floare. Nu cat nimănui pricină, Mai aștept răspunsul încă: Care floare e regină Printre florile de stâncă? Chiar la noi în bătătură I-a crescut și lui o gură Atâtica doar de mare Și frumos mirositoare. Hojma-i turuie gurița, Că și-a prăpădit rochița. Fudulă-i nevoie mare, La găini nici nu privește; Ea spre gârlă când pășește, Talpa i se face floare. Haida-de și haida-hai! Ce reproșuri poți să-i spui? Mândru-i că din coada lui Gospodinele
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Simțea chiar o durere, ca un pumn În stomac. Ne vedem diseară, puișor. Dacă pentru cină Îți fac cotlet și cartofei, de la unu la zece, cât...? — Ze-zece cu fe-felicitări, bâigui Kevin. Emma se aplecă, Îl Îmbrățișă și Îl sărută pe guriță. Maja consideră sărutul prea lung, cu siguranță erotic. Dar blonda Încă nu sfârșise, Îi Îndreptă ochelarii și Îi dădu un pupic și pe frunte, și altul peste plasturele murdar. Kevin se agăță de blana ei, cu toată puterea. Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
locația Șerbești Iași profesor coordonator Parasca Mihaela Surioara mea, Sara Am o surioară mică, Gingașă și frumușică Are ochișorii-albaștri Parcă e cerul cu aștrii Obrăjorii roșiori Îi sărut de mii de ori. Și năsucul mititel Parcă e un năsturel, Iar gurița ei micuță N-are dinți, numai limbuță. Perișoru-i castaniu E scurt și zgribulit. Cu mânuțele ei mici Prinde tot ca un arici. Și când plânge câteodată Mama o hrănește-ndată. Îi vorbim și ne ascultă Parc-ar vrea să ne
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trebuie să faci asta...gândește-te la fetița care tocmai a plecat...știu că e delicios, dar nu trebuie să faci nimic prostesc! Vei regreta pentru prima oara în viața ta asta!!! Îmi tot spuneam. Dar dacă iau doar o guriță, doar așa, pentru gust. Îmi apropiam colții de gâtul ei. Am încremenit. Pe gât avea două găuri mici din care se scurgeau câteva picături de sânge. Asta nu poate însemna decât un singur lucru, un alt vampir!!! Domnișoară, sunteți bine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la piept un pachet de cîrpe care se agita scîncind. Pierric veni mai aproape, fascinat. Cu o mînă șovăielnică, dădu la o parte scutecele și Întrezări o mutrișoară de nou-născut. La contactul cu mîna puștiului, bebelușul Întoarse capul și deschise gurița, căutînd parcă pieptul mamei ca să sugă. Răsunară Împușcături. Instinctiv, copilul apucă scutecele care se desfăcură, o păpușă căzu dintre ele, pe care Pierric o ridică și, strîngînd totul la piept, se tîrÎ spre stînci pe care Începu să se cațăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Alice pe Rosa, împingând o lingură de piure de sfeclă, ardei și cartofi către gura fiică-sii. Buzele roșii ale Rosei erau, însă, închise cu hotărâre în fața materiei roz-cenușii, iar Alice bănuia că așa aveau să și rămână. Numai o guriță. Nu e așa de rea pe cât se pare. Nu poate să fie, a murmurat ea, doar pentru sine, prinzând scaunul înalt care, pentru a mia oară, amenința să se rostogolească la pământ. Scaunul înalt al Rosei era un cărucior dezmembrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
frunze de salată ar fi potrivite pentru mamiferul din clasa rozătoarelor, vânat pentru blană și carne, așa cum spune dicționarul. Nu J&B-ul, ce fel de iepure ești tu? A, da, unul alcoolic, toți copilașii lumii vor duce mânuțele la gurițe și vor striga aaaaaaaaa!, vai de ei, tot ceea ce credeau despre drăgălașii de iepurași se duce pe apa sâmbetei... Vocea Magicianului i se prelinse în ureche, fierbinte, ca un firicel de ulei încins. - Te-ai întrebat vreodată dacă Lucia există
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să-ți explic. Nenea Ciocio nu vine peste noi? Nu. Din partea asta, să n-ai nici o grijă, și, nici vreo teamă. Adică? Adică, el, nu mai e ce ar trebui să fie, un bărbat, pentru o femeie. Și? Lasămi mie, gurița ta, fierbinte și dulce, și-ai să Înțelegi. Și-a lăsat-o. Cam jumătate de noapte, și-a lăsat-o; pe urmă, tot ea, a Încheiat: gata, pentru prima noastră noapte de iubire. De-acum, să dormim. Și-au dormit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și am unde să duc, să mut, imediat, În câteva zile. Ce nu - vor scoate, ei, În stradă: și, mai pe urmă, cel de sus, cu toate alea! Așa, că ... Da... Ai dreptate... Acum, lasă-mi pradă, pentru Întreaga noapte, gurița și trupul și toată dragostea ta. Na-le! Primește-mile, pe toate, și, fă, cu ele, tot ce știi tu să faci! Anticrima Ploaia a Început brusc. Mai Întâi cerul s-a Întunecat, au izbucnit din toate părțile, tunete și fulgere
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
primul sărut pe care acel băiat frumos ca un porumbel, care i-a fript buzele gurii ce Încă nu cunoscuse nici un fel de ruj, decât pe cel al soarelui - răsare, sărut Încrustat, pentru totdeauna, pe sufletul ei, sedimentat, acolo, prin gurița, ca o vișină dată În copt, nu i-a procurat, atâta emoție, ca momentul În care primul copil, absolvent al primei clase, din viața ei de dăscăliță, i-a Înmânat, la festivitatea de Închidere a anului școlar, prima floare, după
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
47>: să dea Dumnezeu! Pong mariana 47 a părăsit cameră - Țușca, tu crezi că sunt lipsit de inimă? - Hmm... ai zis ceva? - Care este părerea ta despre mine? - Im? Ce-ți veni? Nu vezi că sunt ocupată? - Dă-mi o guriță! - Mmm... Îmi faci o cafea? - Stii că azi e ziua mea? - Cum să nu știu?! Deseară mergem la un restaurant. Care vrei tu. - Sincer, nu prea vreau la restaurant. Sau poate într-un decor mai deosebit. Hai la Băi. - Nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cel puțin, consecvenți chiar și-n opiniile lor cele mai tâmpite. Dar nu. Prin cele mai infecte cârciumi se plâng că nu-s publicați, că-s interziși, că ar fi desfundători de rahat, că fac naveta. Buuun... Dar cu aceeași guriță cu care n-ar fi de acord să intoneze vreo odă, rămân totuși extrem de interesați să halească. Cu același poponeț, considerat prea gingaș să clocească vreun Omagiu Conducătorului Statului, se înnebunesc, cu toții, după încălecat canapeaua. Behăie cu toții, seamănă între ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
P. Mocanu, voinicule. - Ehei, Gabrielo, iară eu bag acuma, la tine, în viteza a IV-a. ...Că să nu te plângi c-a trecut aiurea anul ăsta. Până o fi ne arăți unde stă madam Nicolici... Rar își descleșta Țaca gurița să mărturisească despre toate putorile, că nu le băga, neapărat, direct în viteza a IV-a. Ploile de împreunare i le stricară însă clămpănitul unui clopot, agitat cu bruschețe, de undeva din adâncurile de velur ale casei, ca de pe platforma
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu o canapea stil. O măsuță de muzeu. Două fotolii, în carapacea cărora vizitatorii fură invitați să se afunde. Doamna se postă în fața celor doi, preferând canapeaua. Șoferul o sfredeli, într-o doară, obraznic, pe servitoare. Își dădu drumul la guriță, să nu lase să se aștearnă tăcerea și să se depună praful peste antren. - Ați zărit, cumva, pe urmele de la niște predicții, de la fătuca asta, și niște bășicuțe, ce-ar putea fi semne de la vreun tricomonas ori sifilis? Roșcata nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Președintele Țării! Bă, cea mai înaltă demnitate a Țării!!... Și nu e baraca voastră de tir?!... Le mai dădea cu lingurița ciorbă de pătlăgele roșii, să-i mai întremeze, să nu-i crape la anchetă. Îi ștergea cu șervetul la guriță, îi mai dojenea. - Ori nu vă transmiteam eu, măgărușilor, pe toate canalele. Să nu vă mai încontrați cu Șeful Statului?!... Că de aia e dumnealui. Și de aia nu sânt eu... Sau, de exemplu, nu sînteți voi Șeful 284 DANIEL
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din degete, după el, socrul și ceilalți, vecinii și rudele lui. Se cutremura mahalaua de strigăte. La poartă, afară, cei nepoftiți își dădeau coate. Pe Lina au luat-o pe sus, cîntînd: Cine joacă Perinița, Bădiță, bădiță, Să-ți sărute gurița, Bădiță, bădiță... Era ca într-un vârtej. O amețeală dulce u îngreuna privirile. Vedea curtea plină de pomi, nuntașii aproape beți jucând sălbatic în jurul ei, pe ginere roșu și încălzit de vin, pe taică-su cu cravata lui lată de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de stele, prin tării de raze, până ce, departe de acest pământ nenorocit și negru, îl vom uita, pentru ca să nu ne mai avem în minte decât pe noi. Haide dar, șopti ea încunjurîndu-i gâtul cu brațele ei albe și lipindu-și gurița de buzele lui. Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strîngînd-o tare la piept, iar cu ceilaltă mână fluturând o parte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
avut una - de acele hotărâri de a fi serioși în amor, că-i pe viață, acea defensiune în paragrafe a copilei, ca să nu-i zică pe nume, să n-o tutuiască - să n-o sărute. Celelalte calea - vale, dar o guriță? cât lumea. Așa erau și ei. De vorbit despre... istorie, geografie și alte lucruri folositoare da! se-nțelege, cât vrei dar o guriță, tu? pe nume? - niciodată! Așa ar fi și rămas - dar luna, luna! Luna lumina fața ei albă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i zică pe nume, să n-o tutuiască - să n-o sărute. Celelalte calea - vale, dar o guriță? cât lumea. Așa erau și ei. De vorbit despre... istorie, geografie și alte lucruri folositoare da! se-nțelege, cât vrei dar o guriță, tu? pe nume? - niciodată! Așa ar fi și rămas - dar luna, luna! Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare. Pe când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
atât de fericit în fața, în tot sufletul lor - ai fi râs ș-ai fi plâns dacă i-ai fi văzut astfel. În fine începur-a râde - doi copii - râdeau cu lacrimele-n ochi. Și era atât de argintos râsul ei și gurița atât de frumoasă - i-ai fi băut apa din gură. {EminescuOpVII 116} - Domnule, zise ea deodată c-o seriozitate mare - astăzi ne-am permis o mulțime de lucruri foarte nepermise - numai astăzi și-mi pare rău... că trebuie să... să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se poliește într-un mod ciudat. Dar nu-mi dă cât lumea pace... mereu mă gâtuie... mă sărută - și zice c-o iubesc. Ba pe dracul. Altfel... e chiar frumoasă - să spun dreptul. Bărbia se rotunzește ca un măr galben... gurița câteodată parcă-i o cireașă... și ochii, ah ochii! Numai de nu i-ar apropia de-ai mei... îmi atinge genele și mă-nfioară pîn-în tălpi. Atunci nu mai văd ce frumoasă e... o negură {EminescuOpVII 128} îmi întunecă ochii... atunci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acele angajamente de a fi serioși în amor, că-i pe viață, acea defensiune în paragrafe ale copilei ca să nu-i spuie pe nume, să n-o tutuiască, să n-o sărute - celelalte ar fi cum ar fi, dar încai * guriță, cum pustia! Așa erau și ei. De vorbit despre istorie, geografie și alte lucruri folositoare - da, se-nțelege, cât vrei - dar o guriță, un tu, un pe nume... dulce - asta? niciodată! Așa ar fi și rămas, dar, ah, luna! luna
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nume, să n-o tutuiască, să n-o sărute - celelalte ar fi cum ar fi, dar încai * guriță, cum pustia! Așa erau și ei. De vorbit despre istorie, geografie și alte lucruri folositoare - da, se-nțelege, cât vrei - dar o guriță, un tu, un pe nume... dulce - asta? niciodată! Așa ar fi și rămas, dar, ah, luna! luna! Luna lumina, roșind fața lui brună, și strălucind părul negru, aurind cu dulceață fața albă ca laptele și părul ei blond - cenușiu ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu-mi dă cât lumea pace... mereu mă gâtuie... mă sărută și zice c-o iubesc, - ba pe dracul... Altfel e frumușică ea, nu-i vorbă; ba-i chiar frumoasă, să spun dreptul. Bărbia se rotunzește ca un măr galbăn, gurița câteodată parecă-i o cireașă... și ochii... Ah, ochii!... De nu i-ar apropia de-ai mei... îmi gâdilă genele și mă-nfioară până-n tălpi... atunci nu mai văd ce frumoasă e... o negură neagră îmi întunecă ochii... atunci aș omorî-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]