784 matches
-
scândură linsă de flăcări. Cu degetele lui înroșite, zdrelite, frământa un bulgăre de lut, cu care învelea peștele înainte de a-l pune pe jăratic... În jurul nostru se întindea pustietatea albă a Volgăi iarna, sălciile cu crengile lor subțiri alcătuind un hățiș străveziu de-a lungul malului și, înecată în zăpadă, o barcă pe jumătate dezmembrată, ale cărei tălpici alimentau focul nostru barbar de lemne. Dansul flăcărilor făcea parcă amurgul mai dens, senzația efemeră de confort, mai pătrunzătoare. De ce oare i-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
colegul meu, chiulangiul, mă copleșea deja întru totul. Speram mai degrabă un declic misterios, asemănător cu al resortului dintr-o cutie muzicală, un clinchet anunțând începutul unui menuet pe care urmează să-l danseze figurinele pe estrada lor. Năzuiam ca hățișul de date, de nume, de evenimente, de personaje să se contopească din nou într-o materie vitală nemaivăzută, să se cristalizeze într-o lume cu desăvârșire nouă. Voiam ca Franța grefată în inima mea, studiată, explorată, învățată, să facă din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de nepătruns chiar: desișuri de muri sălbatici, crengi spinoase de alun, tranșee surpate, pline de urzici. De altfel, chiar dacă, în cursul jocurilor noastre, reușeam să răzbatem prin zăgazurile naturale, altele, făurite de om, astupau trecerea: șirurile încâlcite de sârmă ghimpată, hățișurile ruginite ale barajelor antitanc... Locul acela era botezat „Stalinka”, după numele liniei de apărare construite aici în timpul războiului. De teamă să nu vină nemții până acolo. Dar Volga și mai ales Stalingradul îi opriseră... Linia fusese desființată, rămășițele din materialul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de ecoul lui, semnalul acela semăna cu chemarea răsunătoare a unui cuc. „Cucușka”, spuneam noi, trăgând cu ochiul când zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în seara aceea. Am ocolit hățișurile de la marginea Stalinkăi, am văzut ultimul vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi răspândea un miros inimitabil de cale ferată, puțin înțepător, și care îndemna pe nesimțite la lungi călătorii hotărâte în momente de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În camera alăturată, revenise deja ordinea... Vântul își schimbase direcția și aducea adierea caldă a Mării Caspice. Ziua rece de ieri părea foarte îndepărtată. Spre amiază, fără nici un plan, am ieșit în stepă. Mergeam în tăcere, unul lângă altul, ocolind hățișurile Stalinkăi. Apoi, am traversat calea ferată îngustă năpădită de buruieni. De departe, Cucușka și-a făcut auzită chemarea șuierătoare. Am văzut apărând micul convoi care parcă alerga printre tufe de flori. S-a apropiat, ne-a întretăiat cărarea și s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un zgomot: trupul neînsuflețit fusese transportat într-un furgon cu prelată unde era la fel de frig ca afară; și, pus pe masă, a sunat ca un bloc de gheață izbit de lemn... Nu puteam să mă mint pe mine însumi. În hățișul foarte adânc al gândurilor mele fără mască, al mărturisirilor fără ocolișuri - în sufletul meu -, dispariția părinților mei nu lăsase răni nevindecabile. Da, îmi mărturiseam în acele dialoguri secrete cu mine însumi că nu sufeream peste măsură. Și, dacă mi s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe cineva care mă striga. Vocea părea să vină din frunzișul copacilor. Am ridicat capul, l-am văzut pe Pașka! Pista pătrată de dans era înconjurată cu un gard înalt de lemn. Dincolo de el, se înălța o vegetație sălbatică, un hățiș intermediar între un parc în paragină și o pădure. L-am văzut pe o creangă mare de arțar, deasupra gardului... Tocmai părăsisem pista de dans, după ce mă lovisem, în stângăcia mea, de sânii partenerei... Era prima oară că dansam cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era abia ora șase seara. Voiam cu orice preț să fiu primul partener al dansatoarei din ajun. Superstițios, speram că timpul va fi dat înapoi și voi putea să lipesc la loc ceașca spartă. Pașka a apărut pe neașteptate din hățișul parcului, m-a zărit, a ezitat o secundă, apoi a venit să mă salute. Era încărcat cu uneltele lui de pescar. Sub braț ducea o pâine mare, neagră din care rupea câte o bucată mestecând-o cu poftă. M-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nemărginirea aceea fără nici un alt reper decât soarele și cerul. Curios, de cealaltă parte a căii ferate, peisajul s-a schimbat. A trebuit să ocolim câteva văgăuni, falii gigantice cu interiorul nisipos, apoi să coborâm într-o vale. Brusc, prin hățișul sălciilor a strălucit o apă. Ne-am zâmbit, am exclamat într-un singur glas: - Sumra! Era un afluent al Volgăi, unul dintre râurile discrete, pierdute în imensitatea stepei, și cărora li se cunoaște existența numai pentru că se varsă în marele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la bunica... În ziua aceea, în loc să o luăm pe cărarea care ne ducea prin stepă, Charlotte a pornit pe sub copacii din păduricea înțesată cu material de război, numită de localnici „Stalinka”. O urmasem cu un pas nehotărât: potrivit zvonurilor, în hățișurile din Stalinka puteai să dai peste o mină... Charlotte se oprise în mijlocul unei poieni largi și murmurase: „Privește!” Văzusem trei sau patru plante identice care ne ajungeau până la genunchi. Frunze mari, dințate, vrejuri care se agățau de niște bețe subțiri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ferestrele sale negrite posomorât înaintea sa. Mai multe rânduri duple de arbori străvechi, cari pesemne fuseră odată tunși cu foarfecele, încongiurau din ambele părți curtea spațioasă, în a căreia mijloc se afla o fântână artificială desecată și încongiurată de un hățiș de cimișir, parte sălbătecit, parte uscat. Aceasta e descripțiunea scurtă a locului. Contele surâse și căută la mine. - Cum vi pare acest fideicomis, zise el, așa-i că are seamăn cu o locuință de strigo? E curios, urmă el, că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o redefinire a vocabularului si a unor probleme si teme ale procesului de măsurare din perspectiva pragmatismului. Dacă vom recurge la simplificări lucrurile vor deveni mai clare. Așa că putem să enunțăm o propoziție foarte simplă care să ne scoată din hățișul teoretizărilor excesive: sondajele de opinie, în ceea ce privește conținutul și finalitatea lor sunt rezultatele unor măsurători.4 Schema de măsurare proprie sondajului, care se regăsește în itemii instrumentului folosit pentru realizarea investigației și anume chestionarul, prin aplicarea asupra unei populații clar stabilite
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
complicat și, totodată, imprevizibil rebus căruia trebuie să-i facem mereu față sunt capcanele Întinse de raționalizările egoiste din gândire; psihologii, că este inima cu trăirile și capriciile ei incandescente și imprevizibile; iar sociologii, că nimic nu egalează viața, cu hățișurile și compromisurile ei de tot felul. Μ Mustrarea de sine și căința Îi sunt date omului nu pentru a ajunge la un sentiment de blazare sau de silă față de sine, ci pentru a se ridica tot mai mult la curajul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
remarcat este faptul că proiectul iluminist promovează conceptul de cetățenie națională, adică ideea ca un cetățean să se poată deplasa prin regat și să se supună acelorași condiții drepte și egale de care se bucură și ceilalți compatrioți. În locul unui hățiș de mici comunități obscure, familiare locuitorilor lor, dar de neînțeles celor din exterior, se prevedea crearea unei societăți naționale uniformizate, perfect lizibilă pentru cei de la centru. Susținătorii acestei idei Înțeleseseră foarte bine că nu era vorba doar de o facilitare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
impozitele aferente, ei deveneau uneori proprietari ai unor sate Întregi de cultivatori care crezuseră că proprietatea comună fusese pusă la libera lor dispoziție. Dar, desigur, noii intermediari Își foloseau câteodată cunoștințele pentru a-și ajuta compatrioții să se descurce În hățișul juridic. Indiferent de conduita lor, faptul că erau familiarizați cu limbajul funciar - astfel conceput Încât să fie clar și transparent funcționarilor din administrație - corelat cu analfabetismul populației rurale, pentru care noul sistem de proprietate era indescifrabil, au determinat o schimbare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
control sau să le Înăbușe ușor. După cum era de așteptat, statele și urbaniștii au făcut mari eforturi pentru a rezolva problema acestei ilizibilități spațiale și a face ca geografia urbană să fie inteligibilă din exterior. Atitudinea lor față de ceea ce considerau hățișul orașelor neamenajate se aseamănă cu cea a silvicultorilor față de bogăția naturală a pădurilor sălbatice. S-ar putea ca la originea localităților cu structură geometrică regulată să stea o logică pur militară. O tabără pătrată, ordonată și lipsită de particularități, după
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
importante. Ca și rețeaua de străduțe din Bruges, unitățile de măsură locale sau complicatele forme de proprietate funciară cutumiară, complexitatea procesului de atribuire a numelor are legătură directă și, frecvent, de ordin practic cu nevoile locale. Pentru cineva din exterior, hățișul de nume poate fi un obstacol important În calea Înțelegerii societății respective, iar găsirea unei persoane, ca să nu mai vorbim de situarea În cadrul unei familii sau de stabilirea ordinii de succesiune a unei proprietăți, devine o adevărată aventură. Dacă, În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
programul din fabrici și de tehnicile de producție concepute de oameni. În cazul noilor proiecte industriale, cum era complexul siderurgic de la Magnitogorsk, planificatorii puteau practic Începe de la zero, cum se făcuse și cu Brasília. În schimb, țăranii activau Într-un hățiș de mici gospodării individuale. Tiparul așezărilor și organizarea lor socială aveau o logică istorică mult mai profundă decât cea halelor industriale. Unul dintre scopurile colectivizării era de a distruge aceste unități economice și sociale ostile controlului autorităților și de a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
adevăr, continuitatea clasei dominante, ceea ce presupune o continuitate de tradiție și de metode, a rămas neatinsă în 1822, când, trecând peste episodul revoluționar din anul precedent, puterea s-a transmis în cadrul aceluiași grup de familii. Oricine a pătruns vreodată în hățișul genealogiilor fanariote, nu pentru desfătarea personală, ci pentru a identifica subtextul social al unei politici, a observat în încâlcirea unor relații de rudenie numai aparent întâmplătoare chezășia mereu înnoită a alianțelor imediat utile. Un exemplu este cel al familiei Manu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acum de memorie În sensul de experiență istorică directă, ci de memorie culturală, de panoramă ordonatoare a ceea ce a fost. Câștigarea unei asemenea perspective ne-ar putea ajuta și pe noi, cei cu experiența istorică a comunismului, să ieșim din hățișul trăitului. Iar dacă noi nu vom mai reuși să-l descâlcim, să luăm distanța necesară, atunci tocmai ei, cei fără experiență istorică, dar cu memorie culturală, au șansa de a construi această distanță. Corneliu Pintilescu: Da, o abordare rațională. O
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
permiseseră să amplifice sau să diminueze importanța faptelor și, totodată, pentru că acel mod de a „face istorie” nu ar fi adus nici un folos majorității cititorilor și ignoranților care vor să fie informați în privința faptelor și nu să se piardă prin hățișul florilor de stil. În acest sens, Socrate îi reproșează lui Eusebiu faptul că s-a mulțumit să relateze doar în parte întâmplările în care a fost implicat Arie pentru că opera sa, fiind dedicată lui Constantin, era în esență o scriere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mare ai economiei românești, acest tip de credite cu dobândă negativă au reprezentat punctul de pornire în cursa din noua economie privată a României. Dar rata pierderilor a fost ridicată. Noii întreprinzători români aveau abilitatea de a se descurca în hățișul de relații interpersonale care domina birocrația administrativă, financiară și politică românească, dar calitățile lor de manageri de capital erau cel puțin îndoielnice. Rezultatul a fost investirea unor sume din ce în ce mai mari în proiecte sortite din capul locului eșecului pentru simplul motiv
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
să amplifice sau să diminueze importanța faptelor și totodată pentru că acel mod de a „face istorie” nu ar fi adus nici un folos majorității cititorilor și celor neștiutori, ce vor să fie informați în privința faptelor și nu să se piardă prin hățișul înfloriturilor de stil. în acest sens, Socrate îi reproșează lui Eusebiu faptul că s-a mulțumit să relateze doar în parte întîmplările în care a fost implicat Arie, deoarece opera sa, fiindu-i dedicată lui Constantin, era în esență o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu ș.a. Astfel, deși situat în miezul fenomenului actual, făcând - de cele mai multe ori - critică așa-zis curentă, el nu se desparte nici un moment de conștiința istoricului literar, care îi impune prudență, distanță și desfacerea din hățișul intereselor contingente. Crezând în valabilitatea ideii lovinesciene despre mutația valorilor estetice, o vede confirmată în relieful frământat al celei de-a doua jumătăți a veacului al XX-lea și o verifică în spațiul de creație al multor autori analizați. Principala
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
oltean de la Mănăstirea Bistrița a lucrat pe o compilație din nomocanoanele bizantine (asemănătoare cu cartea pomenită a lui Malakos, dar nu identică). Pravila (cu destule dispoziții ce sancționau pricini laice), numită „direptătoria de lége”, având adică o funcție de orientare în hățișul canoanelor Bisericii 204, a fost imprimată în două tiraje, unul dintre ele fiind destinat Ardealului (prefața poartă iscălitura mitropolitului transilvănean Ghenadie). în tirajul pentru țara Românească, predoslavia aparține mitropolitului Theofil (care o destinează în exclusivitate Bisericii - în ciuda prezențelor laice, minore, e
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]