496 matches
-
a tăcerii, publicând un amplu grupaj realizat de excelentul și infatigabilul cu aberațiile tranziției Traian Ungureanu. De acelasi, excelentul editorial „Cozma Dogoare” În Cu ochii În sticlă televizo lui l-am văzut pe Ion Iliescu după redarea it de reporteri, hăituit cu fel de fel de e Ion Iliescu devenind, din omul cu zâmbetul larg, aflat pe cai mari, devenind mic România liberă” din 16 iunie! Nu ne rămâne decât să sperăm că justiția va merge până la capăt. Cum sper că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a colaborat cu ziarul În limba engleză „The Slovak Spectator”. Însă carieră să internațională care prindea un contur promițător se izbește de aceeași țară a spectrului comunist: „Când m-am Întors În țară, părinții, care erau de mai multă vreme hăituiți de impostorul care se grăbea În mod criminal să vândă casă Într-o Încrengătura mafiota cu Primăria, fuseseră deja aruncați În stradă. Dorind să mă protejeze, având În vedere faptul că veneam acasă doar În vizită de două trei ori
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
aș fi putut ascunde În vitrinele acelea. Pe măsură ce descopeream sau intuiam sensul acelor Înșiruiri, eram cuprins de neliniștea că nu voi avea timp să găsesc ascunzătoare ca să asist la revelația nocturnă a rațiunii lor secrete. Acum umblam ca un om hăituit de oră și de Înspăimântătoarea Înaintare a cifrei. Pământul se-nvârtea inexorabil, se apropia ora, peste puțin aveau să mă dea afară. Până ce, trecând de galeria dispozitivelor electrice, am ajuns În mica sală a sticlăriei. Ce logică răsturnată dispusese oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
când Își dăduse seama că dischetele conțineau material exploziv și că, cel puțin pentru el, jocul nu mai era joc? Ar fi fost cu totul altceva. Mai bine să mă opresc la cea de-a doua ipoteză. Belbo se simte hăituit de Plan, ia Planul În serios (pentru că așa Îmi dăduse de Înțeles la telefon) și atunci se gândește la vreun termen legat de povestea noastră. Sau poate că nu: un termen legat de Tradiție ar fi putut să le vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să râdă. Un râs ciudat și supărător. - Ați prins faza? Am spus „chinuit”. Voiam să spun „hăituit”. Încă mă simt hăituit. Ce ar spune Freud despre asta? O să am ce povesti lunea viitoare la nouă, nu-i așa? Sunt încă hăituit și habar nu am care este concepția lui nenorocită despre viață. Rhyme putu observa cum toată echipa era din ce în ce mai enervată din cauza perorațiilor interlocutorului. Spuse: - Am auzit că soția lui a murit în acel incendiu. Știi ceva despre familia ei? - Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
interlocutorului. Spuse: - Am auzit că soția lui a murit în acel incendiu. Știi ceva despre familia ei? - Marie? Nu. Se căsătoriseră abia de câteva săptămâni. Se iubeau. Ne gândeam că asta îl va mai calma. Îl va face să ne hăituiască mai puțin. Speram asta. Dar nu am apucat să o cunoaștem. - Ne-ai putea spune numele cuiva care ar putea să știe mai multe despre el? - Art Loesser era primul lui asistent. Eu eram al doilea. Noi eram băieții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Kadesky. Mi se pare că acum e producător la Chicago. Sellitto notă numele. Apoi întrebă: - Weir a mai sunat de atunci? - Nu. Dar nici nu era nevoie. Cinci minute au fost de ajuns să-și înfigă ghearele. Chinuindu-mă și hăituindu-mă. Sunt Erick... - Eu trebuie să plec. Trebuie să-mi calc uniforma. Lucrez duminica în tura de dimineață și este una aglomerată. După ce terminară conversația, Sachs se îndreptă către telefon pentru a-l închide de tot. - Frate, murmură ea. - Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ființe umane. Celulă cu celulă, ADN-ul ne-a mânjit, cum s-ar zice, din cap până-n picioare. În englezește, ADN se scrie oleacă pe dos: DNA. Ați văzut, probabil, cum tot felul de specialiști criminaliști din filmele polițiste îi hăituiesc pe criminali prin toate ungherele celulelor lăsate la locul faptei. Pe care, și pentru că vorbim de filme, îi cam prind de fiecare dată. În românește, DNA înseamnă altceva. Mai precis, DNA înseamnă, de fapt, ORICE altceva decât ceea ce ar trebui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
imprudența să-l întreb. Precizez că mă aflam singur cu el, într-o încăpere total improprie pentru anchetă, mai exact, în camera în care erau depozitate corpurile delicte. Omul s-a ridicat de pe scaun, orb de furie, și, privind parcă hăituit prin încăpere, a bolborosit: „Cu ce să-ți dau în cap?!”. Și, slavă Domnului, avea destule în jur. Nici acum nu-mi pot da seama cum de am avut puterea să-l întreb, cât mai calm cu putință: „Și cum
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Eliminarea foarte tânărului procuror de treizeci și ceva de ani fusese o sancțiune exemplară, aplicată cu scopul de a inhiba orice periclita liniștea regimului. Deși a trecut mai bine de un deceniu de atunci, țin minte discuțiile cu acest magistrat hăituit de mașinăria infernală pornită împotriva sa. Procurorul vorbea, făcea dezvăluiri, acuza. Nu mai avea nimic de pierdut. Ne-am văzut de câteva ori prin taverne dosnice din zona Obor. Rechizitoriile sale conțineau nume importante implicate în afaceri urâte și complicate
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
despre mine. ― Nu înțeleg, făcu el. ― Crezi că sânt anormal? A râs atunci. ― Nu, deloc. Eu sânt anormal. În noaptea aceea, am avut niște vise urâte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaștină. Că eu eram vânatul, iar el vânătorul. Ridica pușca, mă ochea, ducea degetul pe trăgaci, mi se usca limba în gură și așteptam să mor din clipă în clipă. Apoi, izbucnea într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
suportabilă de a se obișnui cu moartea, treptat, învățînd să devină mut. Nu ascund că am avut momente în care aproape m-am rușinat comparîndu-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise toată viața câinii prin praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii cu o căldură și un devotament ce-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
șoptit Domnul Andrei. I-a făcut acolo un culcuș, l-a legat de un lanț și îi duce mîncare." Și a adăugat aproape admirativ: "Nu știți ce poate un hingher îndrăgostit de un câine. Toți câinii pe care i-a hăituit scâncesc acum în inima lui." Puțină vreme după asta, Alfa a fost găsit otrăvit. Cineva pătrunsese noaptea pe furiș în bălării și îi dase câinelui carne otrăvită. Și fără să avem nici un indiciu, toți l-am bănuit pe individul cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avem nici un indiciu, toți l-am bănuit pe individul cu mers de pisică. Nouă, celorlalți, Hingherul ne impunea respect și teamă. Într-un fel, chiar îl admiram pentru curajul de a se întoarce împotriva propriei lui vieți, iubind ceea ce altădată hăituise. Când a reapărut în azil, după ce a îngropat hoitul câinelui, Hingherul avea ochi de ucigaș. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem oarecum și prizonierul lor, pentru că așa e publicul, sau cel puțin așa era auditoriul meu din azil, admiră și devoră cu aceeași plăcere insațiabilă. Bătrânii mă hăituiau să-i mint, nu-mi puteam permite prea multe crize de creație. O dată sau de două ori jocul mi s-a părut o corvoadă, o cruce pe care numai vanitatea mă ținea pironit, dar am aplicat și eu, ca să ies
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mlaștină. Ca de obicei, pescarii se strânseseră la marginea cătunului și se uitau. Au văzut cum a fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A mai hăituit doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă supăr, stați liniștiți, aveți ce vorbi, ei își rumegă dramele comune din care eu nu fac parte și mă enervează eroul principal al povestirii lui, care l-a chinuit și l-a handicapat și i-a dat privirea aceea hăituită de animal care vânează disperat și mai ales: te iubesc de nu mai pot, asta îmi sună în urechi, și nu mie, și băi, stați, chiar nu mă supăr, am chef să mă plimb, ne vedem acasă, întoarce-te aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
iasă victorios din lupta cu dușmanii. Numai că, după această victorie, ea însăși o îngrozitoare crimă, Oreste cel cu mâinile pătate de sângele mamei sale va cădea pradă furiei altor erinii, cele ale Clitemnestrei, devenită la rândul ei fantomă răzbunătoare. Hăituit de ele, Oreste va fi condamnat să rătăcească de colo-colo fără să-și afle liniștea, pândit de nebunie la tot pasul. Prins între două fantome, prizonier al acestora și bântuit de vedenii pe care nu are cui să le împărtășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
semănând cu Gorgonele, îmbrăcate în negru, cu capete în jurul cărora se încolăcesc șerpi. Din ochi li se preling picături de sânge. Corul nu le vede, dar Oreste, da. Sunt „cățelele mamei sale”, care i-au adulmecat urma și care îl hăituiesc. Fantoma răzbunătoare nu se arată oricui. Eumenidele confirmă faptul că eriniile sunt, în realitate, manifestări ale acestei fantome răzbunătoare, și asta nu doar pentru că eidolon-ul Clitemnestrei intervine, după cum am văzut, ca să le întărâte, să le dea un imbold în prigonirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în Eumenidele, de supranatural, căci aici eriniile se materializează, apar pe scenă alături de fantoma Clitemnestrei. Faptul că eriniile capătă o formă nu are însă nici o importanță: chiar absente din scenă, ca la Euripide, ele sunt prezente în privirea halucinatului încolțit, hăituit de fantome, de nălucirile unui delir care-l împinge din acea clipă spre moarte. Plăsmuirile nebuniei, precum apariția fantomatică sau imaginea din vis, închid în ele o egală prezență a invizibilului și a forțelor sale ambivalente. Ca și fantoma, vedeniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
divine. Chiar și Prometeu, atunci când își povestește viața, nu uită să evoce acea regiune îndepărtată pe unde hălăduiesc Forkidele și Gorgonele și pe care i-o amintește episodul cu Io. Eidolon-ul lui Argos s-a întors din Infern ca să o hăituiască pe sărmana fiică a lui Inachos, să o vâneze pretutindeni, pe nisipurile de la marginea mării, în acele zone-frontieră dintre două lumi, teritoriu prin excelență al fantomelor. Io este condamnată nu numai să rătăcească în neștire; ea mai trebuie să îndure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
câini și-al lui ecou prelung 2. Armonie tulburată însă de dezacorduri stridente, evocând cruzimea unei vânători sălbatice. Amintirile Hipolitei lasă să se strecoare ecourile neliniștitoare ale unei lupte cu monștrii: Eram cândva cu Hercules și Cadmus; Prin codrii Cretei hăituiam un urs Cu câini spartani. N-am auzit nicicând O goană-atât de voinicească. Râul, Pădurea, cerul larg, întreg întinsul Păreau că scot un singur strigăt. Larma Era nespus de dulce, ca un cântec, N-am auzit un tunet mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de metafore ale dragostei identifică vânătoarea de animale cu cea de inimi, racordându-se - și într-un caz, și în celălalt - la tema nebuniei. O spune limpede Berowne: Regele umblă să vâneze cerbul; eu mă vânez pe mine însumi. El hăituiește sălbăticiunea, eu sunt hăituit de simțăminte care mă sfâșie... Urât cuvânt! Departe de mine, tristețe! Așa se zice că ar fi spus un nebun. Dacă am spus-o și eu, înseamnă că sunt nebun 1. Nebunie a iubirii, asemuită tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
identifică vânătoarea de animale cu cea de inimi, racordându-se - și într-un caz, și în celălalt - la tema nebuniei. O spune limpede Berowne: Regele umblă să vâneze cerbul; eu mă vânez pe mine însumi. El hăituiește sălbăticiunea, eu sunt hăituit de simțăminte care mă sfâșie... Urât cuvânt! Departe de mine, tristețe! Așa se zice că ar fi spus un nebun. Dacă am spus-o și eu, înseamnă că sunt nebun 1. Nebunie a iubirii, asemuită tot de Berowne cu sminteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
-mi distrugi și roadele gândirii? — Și unde vrei să stau, Ignatius? Poate vrei să vin în pat cu tine? întrebă supărată doamna Reilly. — Fii, te rog, atentă unde calci! tună Ignatius. Doamne Sfinte, a mai fost cineva vreodată atât de hăituit și de asediat ca mine? Ce oare te-a mânat aici în starea aceasta de nebunie furioasă în care ești? Să fie poate miasma de Muscat ieftin care îmi asaltează nările? — Am hotărât. Trebe să-ți cauți o slujbă. Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]