2,626 matches
-
pe români să nu se implice în afacerile interne ungurești, iar, pe de altă parte, i-a acuzat că nu au protejat guvernul Peidl de inamicii săi politici 35. Mai târziu, în aprilie 1921, după eșecul primei tentative de restaurație habsburgică de la Budapesta, Constantin Diamandy - Înaltul Comisar al guvernului român în capitala maghiară în toamna anului 1919 - într-o încercare de a reconstitui evenimentele din perioada începutului ocupației românești în Ungaria, încercare menită a-i servi spre informare ministrului de externe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Joseph-Friedrich a rămas fără efect. Totuși, datorită presiunilor concertate, venite din partea Conferinței de pace de la Paris, ca și din aceea a oficialităților românești din Ungaria, arhiducele Joseph a fost obligat să demisioneze, la 22 august 191960, ceea ce, prin eliminarea obstacolului habsburgic, nu putea avea decât un rol de catalizator din perspectiva discuțiilor pe tema unei uniuni româno-maghiare61. Grupul de lideri maghiari originari din Transilvania (Bethlen, Teleki) a continuat, la finele lunii august, să poarte discuții cu Diamandy și Erdelyi 62. Din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu Ungaria - extinderea influenței românești până la porțile Vienei, asigurarea graniței apusene a statului român, înclinarea balanței de putere în cadrul federației românomaghiare în favoarea românilor, punerea în surdină a revizionismului ungar, obținerea unui aliat pentru contracararea preponderenței slave din regiune, înlăturarea pericolului habsburgic etc. -, în realitate ar fi fost cvasi-imposibil pentru liderii români să accepte, la atât de puțin timp după înfăptuirea României Mari, intrarea într-o atât de riscantă combinație federativă. Pragmatismul lui Brătianu nu putea fi înlăturat cu niște simple iluzii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
trialistice, româno-transilvăneanoungare95. Era însă o variantă ce nu putea fi acceptată de către București, pretențiile maghiare de natură teritorială blocând orice fel de apropiere româno-ungară. Anul 1921 a fost anul celor două tentative ale lui Carol al IV-lea de restaurație habsburgică în Ungaria, deci o perioadă de agitații profunde și dezbateri acerbe din perspectiva ocupării tronului maghiar. După eșecul primei încercări, aceea din martie-aprilie 1921, de revenire la conducerea Ungariei a ex-regelui Carol, doi transilvăneni, Bethlen și Bánffy, au ajuns să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
96, cei doi oameni de stat maghiari s-au dovedit reținuți în privința promovării proiectului de federație româno-maghiară97. Conjunctura internă și internațională nu era favorabilă, în vara anului 1921, materializării unui asemenea plan98. După cea de-a doua tentativă de restaurație habsburgică, din octombrie noiembrie 1921, în condițiile în care Adunarea Națională maghiară l-a detronat definitiv pe Carol al IV-lea, din nou au început să circule zvonuri privitoare la o posibilă soluție „românească“ pentru Coroana ungară sau la o eventuală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
combinații fanteziste, ce nu pot să aibă nici o durată“100. Cu toate acestea, dezmințirile românești nu au părut mulțumitoare pentru guvernele din Cehoslovacia și Iugoslavia, presa din cele două țări scoțând în evidență reținerile românești în ambele încercări de restaurație habsburgică, ceea ce părea a indica faptul că se pregătea terenul pentru o uniune dinastică 101. Astfel de informații dubioase, cu origine de cele mai multe ori incertă, au circulat în mediile politice, diplomatice și de presă din Europa și în anul 1922. Spre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și ale României. Acest fapt nu poate fi înțeles fără o analiză a rolului pe care alianța dintre cele două state l-a jucat în politica europeană a Marii Britanii în 1938 și 1939. ROMÂNII NOȘTRI, ROMÂNII ALTORA ROMÂNII DIN BUCOVINA HABSBURGICĂ (1774-1918) Constantin Ungureanu Anexarea Bucovinei de către Imperiul habsburgic în 1774 a constituit un moment de cotitură pentru dezvoltarea ulterioară a provinciei. Până la răpire acest teritoriu reprezenta o parte integrantă a Moldovei, având o populație majoritar românească. Odată cu anexarea Bucovinei a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înțeles fără o analiză a rolului pe care alianța dintre cele două state l-a jucat în politica europeană a Marii Britanii în 1938 și 1939. ROMÂNII NOȘTRI, ROMÂNII ALTORA ROMÂNII DIN BUCOVINA HABSBURGICĂ (1774-1918) Constantin Ungureanu Anexarea Bucovinei de către Imperiul habsburgic în 1774 a constituit un moment de cotitură pentru dezvoltarea ulterioară a provinciei. Până la răpire acest teritoriu reprezenta o parte integrantă a Moldovei, având o populație majoritar românească. Odată cu anexarea Bucovinei a început un proces treptat de înstrăinare a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
românii erau numeric cel puțin tot atât de mulți ca și ucrainenii. Românii bucovineni au participat activ la viața politică și culturală a Bucovinei, mai ales după revoluția din 1848. În vara anului 1848 au avut loc primele alegeri parlamentare în Imperiul habsburgic. Din partea Bucovinei au • „Österreichische Statistik“, ediție nouă, vol. 14, Wien, 1918, p. 338. • Arhivele Naționale București, fond Iancu Flondor, inv. 945, dosar 2, f. 150-156. fost aleși opt deputați, dintre care patru țărani români (Miron Ciupercovici, Mihai Bodnar-Bodnărescu, Gheorghe Timiș
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
austriece a fost, însă, înstrăinarea acestui teritoriu și diminuarea semnificativă a ponderii populației românești - de la cca 60%, la momentul răpirii Bucovinei, la cca 34% în anul 1910. „AUSGLEICH“-UL DIN 1910, O ÎNCERCARE DE REZOLVARE A PROBLEMEI NAȚIONALITĂȚILOR ÎN BUCOVINA HABSBURGICĂ Mihai-Ștefan Ceaușu Pe fundalul numeroaselor dispute naționale și sociale, care au condus la permanenta corodare a statului austro-ungar, spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului următor, în Bucovina, la fel ca în întreg imperiul, o dată cu dinamica accentuată a dezvoltării vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
populație alogenă numeroasă. Gh. Brătianu aprecia că Sfatul Țării reprezenta opinia populației basarabene în aceeași măsură în care toate adunările de acest fel au avut de decis soarta republicilor autonome născute pe ruinele Imperiului țarist sau a statelor succesoare monarhiei habsburgice. Etapele autonomiei și independenței au fost aceleași pe care le-au înregistrat și alte mișcări de eliberare națională. Unirea cu România decurgea din conștiința clară a comunității naționale și din imposibilitatea practică a menținerii independenței, fără a cădea sub stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ansamblul ei, linia politică urmată în timpul secolului al XIX-lea a corespuns pe deplin intereselor naționale ale românilor din Transilvania. Până la 1848, gazeta lui Barițiu a constituit principalul mijloc de afirmare publicistică a drepturilor politice și culturale românești în Imperiul habsburgic și, totodată, alături de „Curierul românesc” și „Albina românească”, s-a impus ca un important difuzor de informație pentru românii de pretutindeni. De altfel, Barițiu a și conceput gazeta ca pe o tipăritură pentru toți românii, scop în care și-a
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
tuturor, de la cei atât de mici Încât nu aveau Încă dinți, până la cei care au avut destulă vreme să uite că i-ar fi posedat vreodată. Gloria mămăligii propriu-zise este Însă, cum arătam, prin excelență modernă. O glorie fanariotă și habsburgică, deci, după cum vorbim despre Moldova și Valahia ori, pe versantul celălalt, de Transilvania și Partium. Mămăliga a devenit În scurt timp atât de accesibilă și de populară printre români, Încât unul dintre numele batjocoritoare În intenție care li s-a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
două periodice există o similitudine de orientare, cu deosebirea că „Liga română” aborda problema națională la nivelul principiilor, în timp ce M. n. se adresa „poporului”, încercând să-i facă accesibilă înțelegerea chestiunilor de interes național și a doleanțelor românilor din Imperiul Habsburgic și din Balcani. În acest scop, directorul, Roberto Fava, s-a străduit să atragă printre colaboratorii gazetei și scriitori din Transilvania (G. Coșbuc, Iosif Vulcan, Septimiu Sever Secula), cărora le publică versuri, schițe, traduceri. Au mai colaborat V.A. Urechia
MESAGERUL NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288094_a_289423]
-
, Mirela (10.IV.1947, Tulcea), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Hrisulei (n. Limona) și a lui Iancu Roznovschi, medic stomatolog. Lanțul genealogic al familiei ar fi unul special: tatăl provine din aristocrația Imperiului Habsburgic (numele bunicului pe linie paternă, George Roznovschi, s-ar lega de introducerea cinematografului sonor în România, iar acela al străbunicului, Alois, de construirea primei căi ferate din țară); mama este fiica unui negustor și om politic de origine aromână. După ce
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
la Buda de Ștefan P. Niagoe, iar în 1829-1830 a fost redactorul publicației lui Zaharia Carcalechi, „Bibliotecă românească”. A lucrat în calitate de corector, pentru lucrările românești, la Tipografia Universității din Buda. B. a fost unul dintre intelectualii români proveniți din Imperiul Habsburgic ce aveau să joace un rol important în viața instituțiilor publice din Principate. Chemat de Gh. Asachi, va funcționa la Iași, de la 1 aprilie 1833, ca jurisconsult permanent pe lângă Logofeția Dreptății. Își dă aportul în „comisia pravilelor” la traducerea Codului
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
compunere în latină, în care, după laudele aduse inițiatorilor culegerii, autorul își face autobiografia, cu aluzii la unele realități contemporane. Tradusă în românește, a fost publicată în „Gând românesc”. În alt volum, destinat să celebreze aniversarea principelui moștenitor al tronului habsburgic (Buda, 1804), la capitolul Valachica este inserată o poemă pastorală a lui Ș., concepută ca un dialog între niște ciobani români care laudă reformele împăratului, dar nu ocolesc nici neajunsurile vieții sociale. Cu ocazia înscăunării episcopului Samuel Vulcan, în 1806
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
, asociație a studenților români de la Universitatea din Cernăuți care a funcționat între 1878 și 1918. Este succesoare directă a Societății Arboroasa, desființată, pentru „înaltă trădare”, în 1877, de autoritățile habsburgice. Serbarea inaugurală are loc în seara de Anul Nou 1878, președinte fiind Dimitrie Onciul, iar secretar Ciprian Porumbescu. Cu acest prilej s-au lansat și revistele umoristice „Bondarul” și „Curcanul”. Studenții români s-au opus în 1883 ca sediul Universității
SOCIETATEA JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289757_a_291086]
-
SOCIETATEA PENTRU CULTURA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ ÎN BUCOVINA, asociație înființată la Cernăuți în 1865. Constrânși să se organizeze, ca urmare a opresiunii exercitate asupra lor de Imperiul Habsburgic, românii din Bucovina au reușit să alcătuiască Reuniunea română de leptură din Cernăuți (1862), prezidată de Mihai Zotta și avându-i ca membri ai comitetului de conducere pe Alexandru Hurmuzachi, Al. Costin, Aron Pumnul, Ion Calinciuc, I. G. Sbiera, Nicolae
SOCIETATEA PENTRU CULTURA SI LITERATURA ROMANA IN BUCOVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289764_a_291093]
-
Crețulescu. I-au cununat pe (cei ce vor ctitori biserica din București ce le poartă numele) mitropolitul Theodosie Veștemeanu și Sanela, fiica spătarului Iordache Cantacuzino. Ancuța (1691-1730) a fost soția postelnicului Nicolae Ruset (dobândise acela titlul de conte al Imperiului Habsburgic), fiu al influentului vistiernic grec Iordache Ruset, care n-a scăpat ocazia - la sfatul lui Hrisanth Nottaras - de a deveni rudă prin alianță cu Constantin Brâncoveanu. Bălașa (1693-1752) (căreia tatăl îi făcuse foaia de zestre pe 30 octombrie 1708) s-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
India (1854), J. Campbell, A Personal Narrative of Thirteen Years’ Service among the Wild Tribes of Khondistan (1864) și chiar G. Aberigh Mackay, Twenty-one Days in India, being the Tour of Ali Baba (1880). 5. Singura prezentare fiabilă În context habsburgic pare a fi, recent, studiul Christei Riedl-Dorn, „Der siebenbürgische Arzt Johann Martin Honigberger (1795-1869) - Forschungsreisender, Abenteurer und Philanthrop”, În Siebenbuergen in der Habsburgermonarchie - vom Leopoldinum bis zum Ausgleich 1690-1867, 35. Jahrestagung, Wien, 13. bis 14. September 1997, la adresa http://ames
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
anticipând Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (1791), inițiat de generația următoare. Acest document cerea respectarea celei de-a doua Diplome leopoldine, în care se promitea recunoașterea românilor ca a patra „națiune”, de aici decurgând drepturi istorice. În condițiile specifice din Imperiul Habsburgic, pătrunderea iluminismului a provocat o adevărată „Renaștere ardeleană”, cum a denumit-o D. Popovici. Izvorâte din iluminismul occidental, ideile propagatorilor acestuia în ținutul transcarpatic nu puteau fi atât de radicale ca ale celor ce le-au lansat în altă zonă
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
opinie În societatea românească, curent temperat de unele mari puteri europene, Îngrijorate de perspectiva apariției, În imediata vecinătate, a unui stat român având În frunte un domnitor dintr-o dinastie străină. Aceste puteri europene, cu deosebire Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, erau conștiente că domnitorul străin nu putea avea alt proiect decât un statut internațional propriu, de sine stătător, pentru statul În fruntea căruia se afla, cu consecințe neplăcute pentru imperiile multinaționale vecine. Franța, mai ales după Întâlnirea de la Osborne <ref
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
piesei Maria Magdalena de C. F. Hebbel (1909). Își va completa studiile la Universitatea din Frankfurt pe Main, unde funcționează pentru puțin timp și ca asistent de limba română (1911-1913). În contextul discriminării populației românești din „ducatul Bucovinei” al Imperiului Habsburgic, elaborează lucrări de sociologie statistică referitoare la structura etnică a diferitelor categorii socio-profesionale și evoluția procentajului de români din această provincie: Românii și clasa intelectuală din Bucovina (1911), Românii și clasa dirigentă din Bucovina (1911), Românii și clasa de mijloc
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
și cea latină a iezuiților. Limbile învățate, mai ales sârba și germana, îi asigură funcția de tălmaci, mult solicitat de autoritățile imperiale - reprezentate, în primul rând, de colonelul Paul von Papilla, însărcinat cu încheierea militarizării graniței din Banat a Imperiului Habsburgic - și pe lângă împăratul Iosif II, în repetatele sale vizite în regiune. Deși regretă, nu urmează îndemnurile lui Papilla de a intra în armată, ceea ce îi atrage pentru un timp persecuțiile acestuia, și se orientează spre o carieră clericală. Între 1773
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]