683 matches
-
pe Matei Basarab 159), ci - cei dintâi mai ales - și în ipostaza lor de aprigi suzerani 160. Nicolae Mavrocordat l-a pârât pe Lupu Costachi, mare vornic de țara-de-Sus (însurat cu Ruxandra, fiică a vornicului Ionașco Balș), vizirului că este „hain, agiuns cu muscalii”. Băgat în fiare, marelui vornic i s-a tăiat capul - în 1716 - și cadavrul a fost lăsat pradă păsărilor 161. Cu un secol înainte, în 1610, a fost omorât la Istanbul marele comis Ion Caraiman, cel însurat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
50 apartamente, București, str. Mantuleasa 5, str. Blănari 14 6625. Rogi Elisabeta, 8 apartamente, București, str. Gh. Grant 1, Calea Crângași 51 6626. Rosenthal Fanny, 13 apartamente, București, str. Sf. Apostoli, 8 str. Mihai Vodă 33, Sapientei 10 6627. Rabinovici Hain, 5 apartamente, București, Într. G-ral Ipătescu 3 6628. Ravignani Irma, 5 apartamente, București, str. Olteni 78, Cal. Văcărești 91 6629. Racaseanu Iosif, 10 apartamente, București, str. Dr. Obedeanu 25, Giurgiu Tache Ionescu 82, Comerțului 8, str. Gârei 126, 111 sos
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
economiei de piață (dacă nu prin altceva, măcar prin recursul la etica de tip fairplay). Dar chiar și etica este depășită atunci când fotbalul total intră pe gazon și face minuni timp de nouăzeci de minute. Numai pentru că sfidează logica profitului hain și pentru că se desprinde, uneori sublim, de constrângerile unei discipline de tip prusac (care acționează prin interdicție), fotbalul poate stârni pasiuni religioase pe tot mapamondul. Cine dă și cine privește?tc " Cine dă și cine privește ?" Darul fotbalului este personalizat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a înghițit pe vecie; și totuși nu trece o zi fără ca marea să înghită, în același fel, corăbii și echipaje întregi. Dar marea nu e numai un dușman omului, care-i este străin, ea este vrăjmașul propriilor odrasle - e mai haină decît acel persan care-și asasina oaspeții în propria-i casă; ea nu cruță nici măcar creaturile cărora le-a dat viață. întocmai ca o tigroaică ce-și sfîrtecă, în junglă, puii, marea le izbește de stînci pînă și pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mecanic Încercat, pe o locomotivă neagră și mare” (A.E. BACONSKY. - În gara Huedin Între linii În: Flacăra II, nr. 40 (92), 8 oct. 1949) * „Nu e departe vremea când munceam pe-ogor străin slugă la chiabur ori la boierul hain am fost de toate, tăietor de lemne și păzitor de vaci și-am Înjurat domnii trimițându-i la o mie de draci. (Ă). Dar vremea s-a Întors cum s-ar Întoarce o apă-n cale domnii s-au făcut
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Casele ni-s goale, vita hămesită. (Ă). Am văzut de toate, am văzut minuni Am șezut la masă până către seară Când pe boltă stele răscolesc tăciuni Și alene luna prinde să răsară. (Ă). De-am lucrat moșia la chiaburi haini Ascultam de zvonuri, vorbe dușmănoase De-acum știu ce-om face, știm să fim stăpâni Și să trecem șerpii sub tăiș de coase. (Ă). Ne visăm departe - Colectiv În sat Bucurie-n case, haine noi și pâine Din trecutul veșted
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
depresive și înverșunări propulsate în sarcasmul congestionat până la vorba crudă. Dascălul persecutat de frustrări își răzbună, zugrăvind în accente virulent caricaturale „vicleimul fără perdea” al școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
nu se pot îmbrăca singuri. Mă gândeam că ar trebui să știi... Se întoarse din nou și începu iarăși să scotocească prin lada din lemn. Trebuia să mă îmbrac cu ce-mi dădea... Pe măsură ce mă schimbam, el tot îmi azvârlea haine numindu-le: Ciorapi Kelarin! Mănuși Veraen! Cizme Poddieu! Și lista continua... După un sfert de oră, când reușii să mă îmbrac cu tot ce-mi dăduse, eram asortat în nuanțe de negru și gri. Prezențele, Sfetnicii, păreau a fi mulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
4 000... Ezită cu mâna în aer. — Sau, mai degrabă, cu 5 000, maximum de soldați dintr-o legiune... Apucă un os lustruit și bine ascuțit. Scrijelește iute: Înmulțit cu 28 de legiuni, asta face... Înalță ochii și întâlnește privirea haină a împăratului. Cu un oftat, pune stilusul jos. — Și ce-ai vrea să fac? se rățoiește Augustus la el. Dar glasul îi sună obosit. Continuă în surdină: — Tu nu înțelegi că și 28 de legiuni sunt prea puține pentru paza
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încă o copiliță cu forme neîmplinite. Un oftat adânc îi umflă pieptul. El, personal, nu a întâlnit decât o singură femeie cu asemenea picioare de zeiță: Mariamne, micuța prințesă herodiană... Alungă cu mânie gândul din minte și întoarce o privire haină către Trio. Acesta se sperie. Dă să se disculpe: — Le-a dat copiilor alte nume... Augustus nu se ostenește să-l întrebe care. Din ce în ce mai disperat, mai face o sforțare: — Asta înseamnă că a făcut farmece... Ba înseamnă că v-ați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că a comis o gafă. Dar e prea târziu s o mai îndrepte. Se scoală fără nici un cuvânt și face o plecăciune adâncă în fața ei, după care se grăbește să i se alăture fratelui său. Vipsania îl urmărește cu ochi haini. A venit aici în căutarea unor debutanți sau scriitorași amărâți, care profită de această ocazie să-și recite lucrările în public. Îi pândește ca un rechin să-i jecmănească. Bieții autori! Nu le e greu să ofere cadou o even
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui ăsta mic, șoptește. Nu știe cum s-o încurajeze. Are, în mod evident, o nouă de presie din cauza sarcinii. — N-ai putea vedea dacă își scriu cumva? insistă tânăra. Se smiorcăie ușor, apoi șuieră pe neașteptate cu o lucire haină în ochi. — Sunt sigură că au găsit o modalitate să comunice. Vipsania simte privirea întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt doar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vezi să nu, zâmbește Vipsania. Oftează apoi. Nici descendenții lui Augustus nu-i vor urma prea curând. Antonia încearcă în zadar să-și calmeze nepoata, care se bate cu pumnul în piept: — Ca și mine! Se potolește brusc și zâmbește hain. Pare că se bucură dina inte de ce va spune. — Și primul act pe care Germanicus îl va semna ca Imperator va fi divorțul de tine! În tăcerea care s-a lăsat, își strânge disprețuitoare fustele și se răsucește pe călcâie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
EminescuOpI 78} {EminescuOpI 79} După pânza de painjăn doarme fata de-mpărat; Înnecată de lumină e întinsă în crivat. Al ei chip se zugrăvește plin și alb: cu ochiu-l măsuri Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri; Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tâmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
copiii, Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt ochii Ca și ochii de vădană. Gât și umere frumoase, Sânuri albe și rotunde, El le ține-mbrățișate Și cu mînile le-ascunde. De te rogi frumos de dânsul, Îndestul e de hain Vălul alb de peste toate Să-l înlăture puțin. {EminescuOpI 110} O RAMÎI O rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu știu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj; Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii, Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii. {EminescuOpI 131} {EminescuOpI 132} Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechiu, Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi; Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lumina către locul cu pricina. „Miiiaaauuu!” Toată lumea putu vedea, pe o cărăruie, patru pisoiași. Fiecare cam cât pumnul unui copil. Oare, cum să fi ajuns ei aici? Ghicind întrebarea care apăruse în mintea tuturor copiilor, bunicul răspunse: Cineva, un suflet hain, i-a luat de lângă mama lor și i-a aruncat în drum. Numai un copil a putut să facă una ca asta! Spuse Sorin. Cine să fie? întreabă Tudorel. Știu și eu? O să-l aflăm noi, nici o grijă! zice Miruna
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
izvoarelor, cântecul fecioarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare. Nimeni nu ndrăznea să-nfrunte zmeul groaznic și-nrăit. Dar și răbdarea are margini. Un tânăr voinic a pornit să salveze soarele pentru lume și pământ din temnița zmeului, răului, hainului. A mers vara, toamna ntreagă, iarna aspră a tot mers, până ce găsi castelul groaznicului zmeu. Porniră lupta crâncenă pe viață și pe moarte între ei. Se izbeau cu necruțare, împrăștiind sudori de sânge prin zăpada cristalină. Tare era zmeul, tare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe moarte între ei. Se izbeau cu necruțare, împrăștiind sudori de sânge prin zăpada cristalină. Tare era zmeul, tare se ținea și voinicul. Plini de răni le erau piepturile, brațele și umerii. Pân-la urmă tot voinicul nostru se dovedi, și hainul zmeu în moarte se topi, se prăbuși. Voinicul eliberă pe mândrul soare și-l săltă pe cer curat. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar el n-a ajuns să vadă primavara. Sângele din răni în picuri i s-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
trezeau din amorțire. Cel mai de pe urmă picur de putere și de sânge din al tânărului braț s-a prelins în luna martie-n cea dintâi zi. ” Cerițe: 1. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: temniță s-a prelins hain murmurul izvoarelor picuri se prăbuși 2. Alcătuiți câte trei enunțuri folosind cuvintele soarele și natura care să exprime: constatare exclamare întrebare 3. Povestiți textul. Spre mănăstiri Calistrat Hogaș Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
întîrziat pe drumuri. Irina mi-a dat astfel drumul, încercîndu-se să nu plângă și trimețîndu-mă singură ca să mă îngrijesc. Plin de milă pentru gestul ei - știam cât plânge la despărțirile obicinuite - am lăsat-o totuși. Probabil că par grozav de hain. Cred că oricine, de și-ar exprima sincer vagile impresii, ar ajunge la aceleași rezultate. De obicei sunt cu toții de rea-credință și nu-și recunosc slăbiciunile. Pentru mine, însăși această sinceritate scrupuloasă și încercare de analiză lucidă nu este o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să plîng? Sa mă umilesc? Să-l rog să te lase în pace? Nu, hotărât, gândul tău demonstrează că ești lipsită complect de orice umanitate. Instinctul singur, și nu demonstrația mea de acum te-ar fi putut învăța că e hain acest procedeu. - Ce mare rol joacă orgoliul la tine! - Asta e tot ce găsești să spui: vorbe, numai vorbe! Dar vezi cătot sufletul meu țipă de durere. Dacă mă iubești, înduioșează-te. N-are nici o importanță de partea cui e
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu-mi vorbește Nici unul din noi nu vrea, nu-îndrăznește. Poate e - un vis, sau poate o nălucire, Poate că tristul liman vrea să respire, False zâmbiri și inima-mi geme, Zâmbiri de-o secundă ce dor peste vreme! Când vântul hain cu tristă suflare Nălucește-a furtună și umple paharul, Viața-i lovită din plin cu unde amare Și nu știi cine-i cenușa ori cine e jarul! Doar nălucirea umple paharul. Zadarnic prin chinuri îmi trec cugetarea Și cifra vieții
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
infern în sufletu-mi se-ascunde? Mai bine-n mănăstirea cu icoane sfinte Și cu surori în negrele veșminte, Mângâiată de ceata de sfinți și de îngeri Să înalț rugăciune caldă și plângeri, La mănăstire ai Cer, lumină, dreptate Porți haine sfințite, fără de păcate, Icoane sfinte cu făptură cerească De vrăjmași apărată să nu ispitească. Lovită în soartă, câteodată-n față Și uitată-n somnul de dimineață, Anii mi s-au dus ca un râs încifrat Și nu știu când mulțimea
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
-se În toiul nopții, văzu viermi groși cât degetul urcându-se pe icoane sau crucea Întoarsă cu susu-n jos sau ace Înfipte În pâine. Spiritele necurate nu veneau de capul lor În casa ei, ci erau trimise de o inimă haină, care semnase un pact cu forțele Întunericului. Unul ca Subotin ar fi trebuit să se perpelească mult și bine În flăcările Gheenei, dar uite că nu trecuseră nici șapte ani de când crăpase fierea În el și Dumnezeul Îl izbăvise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]