3,185 matches
-
ți se acoperă cu broboane de sudoare. Pe urma faci un duș lung, rece, sau sări într-un lac cu apă rece ca gheața, dacă ai așa ceva la îndemână, faci o scurtă plimbare la aer curat, te-nfășori într-un halat și apoi te relaxezi undeva la căldură, spuse el, oftând. Nu se compară cu nimic pe lumea asta. Vădit lucru, Fanny era nedumerita. — Unde aveți asemenea condiții? întreba ea. — În grădina din spatele casei, răspunse el. — Vreți să spuneți că aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
răspunsuri previzibile. Fără măști. Fără ipocrizie. Să fie pur și simplu o conversatie ce-și urmează cursul firesc. Ce ziceți? Fanny îl sfredeli pe Adrian cu privirea. Lui nu i se clinti nici un mușchi al fetei. — O să vă aduc un halat de baie și-un prosop și-o să vă arăt unde să vă schimbați, zise el, ridicându-se în picioare. — Ce va face să credeți c-am acceptat invitația? întreba ea. — N-ați acceptat-o? Fanny se scula agale în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
duse glonț spre ușa, fără să se mai uite la Adrian. Bărbatul porni după ea, trăgând ușa în urma lui. 3 Peste vreo patruzeci de minute Fanny se întoarse în camera de zi și se tolăni în șezlong, înfășurata într-un halat alb, flaușat. Avea părul umed, picioarele goale și ochii închiși. În văzduh se auzea vuietul unui avion. Adrian intra pe ușă dinspre bucătărie, tot într-un halat de baie alb, flaușat, si cu slapi de cauciuc în picioare. Aducea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
întoarse în camera de zi și se tolăni în șezlong, înfășurata într-un halat alb, flaușat. Avea părul umed, picioarele goale și ochii închiși. În văzduh se auzea vuietul unui avion. Adrian intra pe ușă dinspre bucătărie, tot într-un halat de baie alb, flaușat, si cu slapi de cauciuc în picioare. Aducea o tavă pe care erau o cutie cu suc de portocale și două pahare. Privi spre Fanny în timp ce așeza tavă pe o măsuță. — Cum te simți? o întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
v-am însoțit la sauna, i-o întoarse Fanny. Eu de unde am stiut? Adrian șovăi câteva momente. Apoi zise: — Fie, o să-ți spun cum a fost. Dar, categoric, rămâne între noi. — Categoric, îl îngâna Fanny, ducând genunchii la gură sub halatul de baie, ca un copil care așteaptă să i se spună o poveste. — În anul al doilea de facultate am scris împreună cu Șam un text de cabaret pentru Societatea de Teatru, iar Ellie s-a prezentat la o probă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu vorbi. Cea care a vorbit a fost Eleanor. — Va întrerup cumva din ceva? îi întreba ea din ușă care dădea spre bucătărie. Adrian se întoarse brusc pe călcâie sări trase cât colo de lângă șezlong. Fanny își acoperi umărul cu halatul de baie și se scula. — Ellie! exclama surprins Adrian. Te-ai întors devreme! N-am auzit mașină. — Nu, pentru că a rămas în până chiar la marginea satului. Am luat-o pe jos, pește miriște. — Ți-o prezint pe Fanny Tarrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
firește, nu s-a mai întâmplat. Fiecare nou român era un chin mai cumplit decât cel anterior. Cand se apropia dată de publicare a cărții, tensiunea din casă devenea insuportabila. Dimineața devreme Adrian se așeza pe trepte în pijama și halat și aștepta să-i apară ziarul în cutia poștală. Pe urmă, de îndată ce ma sculam, mă trimitea să i le cumpăr și pe celelalte. — De ce nu și le cumpără singur? Fiindcă-i plăcea să susțină, de ochii lumii, că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
tocmai făcuseră o saună-n doi. — Sauna? Vrei să zici în pielea goală? — Întocmai. — Futu-i mama mă-sii! îi scăpa lui Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește că un fluture, înțeapă că albina.“ — Mai curând că un scorpion. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pună astfel de întrebări. Rămăsesem fără benzină chiar la marginea satului. Am venit acasă pe jos, prin miriște. Adrian a luat o canistra cu benzină și s-a dus să umple rezervorul. Ești mulțumit? — Deci i-ai surprins stând în halate de baie deoarece n-au auzit mașină. Vezi: totul se leaga. — Șam, aici nu-i vorba de-un scenariu de-al tău! Aici e vorba de viața mea! — Ba chiar și de-a mea, după cum sună, spuse el. Așadar, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care... și glasul lui Fanny se stinse la amintirea acelei clipe. Creighton își lua ochii de la șosea, cât s-o săgeteze cu privirea. În care el... ce? — M-a atins. Nu la sauna. După aceea, când ne odihneam, îmbrăcați în halatele de baie. Eram foarte relaxată și mă simțeam în largul meu. I-am arătat tatuajul și mi l-a atins cu vârful unui deget. Brusc atmosferă a devenit parcă electrizata. Nu știu, zău, ce s-ar mai fi-ntâmplat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ninge cu fulgi mari ca de vată; fulgi mari se joacă de-a prinsele; îmbracă pământul într-o mantie sclipitoare; totul e îmbrăcat în alb; steluțe albe se cerneau; străluciri de diamant; trec sănii zburând; pomii par niște uriași cu halate albe; cade zăpada cu nemiluita; un covor de diamante îți ia ochii; păduri îmbrăcate cu o mantie albă; zăpada jucăușă; ploaie de stele albe; albele și blândele ninsori; jocul steluțelor sclipitoare; podoabe argintii; copaci de zahăr; câmp de cristal; iaz
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rare momente de disperare. Iolanda Începuse să mănânce fără să-l mai aștepte. Un amănunt la fel de curios ca și eleganța ei vestimentară. Pentru a nu mai vorbi de distincția ostentativă cu care mânuia cuțitul și furculița. Își Înfășură mai strâns halatul de baie și se așeză și el pe un scaun cu multă băgare de seamă, doar doar va trece neobservat. Nu reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și bărbia În tăblia mesei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bunăoară, amprenta unei mâini nu e doar amintirea ei, ci și... sau chiar... Înălțimea acestei cugetări Îi oferi prilejul unei mărunte descoperiri: nu cumpărase Încă șampania și nu plătise nici telefonul. După clopotele de la catedrală era ora șase. Își lepădă halatul de baie fără păreri de rău și Începu să se Îmbrace ca Într-un exercițiu de alarmă. 7. Lângă geam, față În față, o femeie tânără Însărcinată și un bărbat Între două vârste. Urmau, În ordine, o familie de pensionari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se vinde aceeași șampanie. La „Monetărie” Însă sticla i se ambala Întotdeauna cu gust, iar el o strecura grijuliu În sacoșă zâmbind recunoscător patronului. Mulțumiți amândoi. Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb, apretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însemnări 1. „Vis cu teckel. A intrat În frizeria veche din centru. Lucru de mirare căci fusese demolată demult. A spus bună seara. Nu i-a răspuns nimeni la salut. Domnul Cioia juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită ca un parchet umflat de apă dormea un teckel. O frizeriță tânără valsa de una singură printre taburete. Garderobiera croșeta o față de masă. La radio se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și să te bați orbește. Ori să nu o uiți niciodată. Caz fericit. Da. Caz fericit. Lumina care Îi scălda chipul și felul În care rostise ultimele cuvinte păreau să Îl așeze printre cei aleși. Bătrânul era Îmbrăcat Într-un halat gros de molton, de culoare zmeurie. Pe cap avea un fes de lână vechi, ca schiurile finlandeze din podul casei. Pe un taburet, lângă balansoarul acaju, se găsea o veioză și un caiet liniat de o sută de file În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a întâmplat? Asta, dacă nu vă deranjează întrebarea. Nimeni nu răspunse imediat. — Eram cercetător, spuse el într-un târziu. Fizician. Tânăr, dinamic, îmi făceam un nume, toate alea. M-am uitat la el. — Să știți că asta nu înseamnă doar halate de laborator și mătreață. — Nu, am spus. Scuze. — Primisem un post la Universitatea din Londra. Era o treabă foarte importantă. Știți ce este Teoria Supercorzilor? Am încercat să gândesc. Ceva complicat care are legătură cu viața, universul, absolut totul? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse alandala îi umflau buzunarele pantalonilor negri, de școlar și halatul peticit și deșirat. Era scund și avea probabil șaptezeci de ani. Lumina slabă a unicului bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia că te uiți la un om care te privește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întâmplă, lumea trăgându-și respirația ca marea care se retrage înaintea unui val tsunami, însă n-o făcu, nu răbufni. În oala aceea sub presiune, ceva cedă. Fidorous își scoase ochelarii cu rame groase și-i frecă meticulos cu mâneca halatului. Bătrân și ostenit, acum că furia dispăruse, își strânse rădăcina nasului cu degetul mare și cel arătător înainte să-și pună ochelarii la loc. — Ei bine, spuse el încet. Da, încuviință Scout. Mi s-a părut că era mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
masa cu lumânări, iar acum întors ca să mă privească. Părea diferit. Preț de o secundă, am crezut că e un truc al luminii lumânării, dar, nu, se schimbase. Părul lui rebel fusese cumințit puțin, dat pe spate cu briantină. Și halatul dispăruse. În locul lui purta un vechi costum negru și-o cămașă de un albastru-deschis. Doctorul probabil observase că-l privesc insistent. — E ușor să uiți de tine aici jos, spuse. Când nu vezi pe nimeni atâta vreme, ai înclinația să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
jucé cu ea. Desfécu un tricou roșu cu numér. - Ia fugi de-acolo! Hai, ieși afaré, vrei sé cumperi ceva? - Mé uit... - Ia nu te mai uita, hai, pune la loc și ieși afaré! VÎnzétoarea avea céciulé mare, roșcaté și halat albastru. Ținea o riglé mare În mînă, pe care, cînd se sétura, o punea Între doué mese, ca sé nu mai intre nimeni. CÎnd Șasa trecu printre mese, vînzétoarea Îi trase o riglé peste picioare și-i spuse sé nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
iarbé și pémînt cald, iar urechile de fîsÎitul vîntului și zgomotul pésérilor care care zburau prin crengi. Chiar din ziua a doua a numirii sale În calitatea de șef de gospodérie, Vasilli Ăduardovici Începu sé umble prin gospodérie Într-un halat albastru din buzunarul céruia se vedea o jumétate de patent. Totodaté, Vasilli Gavrilovici, În calitatea sa de paznic, Isi cumpéré de la compartimentul „Sport” din Univermag un țuruiac de fier pe care avea de gînd sé-l foloseascé. De dimineațé, Vasillii Ăduardovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care o ducea subțioaré, un ferestréu și un creion roșu pe care-l ținea În guré sau dupé ureche. De multe ori Vasilii Ăduardovici ducea un scaun sau un lighean, un stingétor sau un șumuiag mare de fire electrice. De sub halat, atunci cînd Vasilii Ăduardovici se aplecă sé puné genunchiul pe scîndura pe care o téia cu ferestréul, atîrnă cravată lui cafenie cu frunze galbene și verzi. Vasilli Gavrilovici, În calitatea sa de paznic al gospodériei, se simțea dator sé-și ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
lanț? Nimeni în Franța nu mai are așa ceva, Bradutz". M-au făcut și mă simt tot timpul ca un fluture de varză, zbătîndu-se sub un pahar murdar. Patrick mă scotea din sărite, diminețile, cu Bonjour à tous al lui, în halatul ostentativ-neglijent, să i se vadă bicepșii. Nu era sculptor, cum se recomanda, ci stripper. Halal meserie bărbătească! Să te dezgolești, ca să ațîți femeile. Prea posesiv (vai de fundul lui gelos și pătimaș!), Brăduț l-a implorat să renunțe. Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a scrisului. De obicei, îmi pregătesc "locul de muncă al cuvintelor"*************. Încep prin a deretica pe masă. Fantasmagorie? O fi. Dar trag de sertarul de sus cu degete prea încordate și le vîr printre lucrușoarele fetiș: un ciucure roz de la halatul Lisellei, o monedă măruntă cu gaură, nasturele stingher și trist de care m-am îndrăgostit în magazinul de podoabe al doamnei Rodica Cernăianu (aflat într-o vecinătate predestinată cu muzeul Tătărăscu și vis-à-vis de palatul ziarului "Curentul"), o etichetă haioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]