915 matches
-
luaserăți apărarea, nu-i așa?!” Atunci a fost atunci, iar acuma e acum...” ...Uneori, ca să-l necăjească, Oliver se apuca să latre. Mângâindu-și bărbia, Satanovski scotea și el un lătrat atât de lung și de lugubru, Încât pe masă halbele zdrăngăneau, ciocnindu-se Între ele, iar mușteriii Își astupau urechile. „Adevărul poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și toată frumusețea... Bărbatului Îi e suficientă, desigur, o singură față. Deși, la drept vorbind, și aceasta Îi e adesea de prisos. Noimann ar fi schimbat-o pe-a sa, oricând, la mahmureală, pe un pahar de coniac sau o halbă rece de bere luată de la dozator. Procesiunea de chipuri ce se perinda prin aer, desfășurându-se ca o coadă de păun În spatele primului chip, Înzestrat cu o bărbie dublă, Începea să-l enerveze. Dacă ar fi avut putere, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frământările... „Eu am treizeci și trei, dar par, desigur, mult mai În vârstă decât dumneavoastră”, adăuga el... „Probabil din cauza alcoolului... Dumneavoastră Însă vă apropiați de vârsta lui Iisus...” „Mai adineauri ajunseserăm la profet...” „Asta a fost acasă. La Corso, vârsta dumneavoastră, după halbele băute, a mai scăzut cu un deceniu...” „Va să zică așa?” Își ridica a nedumerire sprânceana Noimann. „Berea combinată cu Alexandrion și-a spus cuvântul...” Oliver tăcea, ridicându-și din timp În timp brațul năpădit de frunze și rotindu-l În bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor nărav, asaltându-l din toate părțile cu gemetele și icnetele lor. Revenind la masa lui din colț, Noimann rămânea acolo până reușea să-l aducă pe Einstein la forma sa obișnuită... Aceasta, desigur, nu era ușor. Trebuiau golite numeroase halbe de bere, amestecate cu lichior sau votcă sau coniac Alexandrion. Marșul se dovedea dificil până la un anumit punct critic; acesta odată atins, lucrurile Începeau să se deruleze În voia lor cea bună. În momentul când ultima zvâcnire de voință era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pătrățelelor, Îi apăreau pete albe În fața ochilor. Prefera, mai degrabă, să aibă de-a face cu ture, cu nebuni și cu pionii ce părăseau pe nesimțite mesele de joc turnate din beton În parc și se Înghesuiau, la Corso, În jurul halbelor și a păhărelelor golite de coniac. Pionii beau cot la cot cu el, iar noaptea, pe drumul de Întoarcere, aveau obiceiul s-o cotească Înspre gară și să urce În primul tren. Noimann Îi Însoțea până la peron. Acolo Începea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Bikinski, „am avut o slăbiciune de moment...” „Vă Înțeleg”, surâse Satanovski. „N-are rost să vă bateți singur cuie În talpă pentru un fleac...” Și cu aceasta, discuția Între cei doi se Încheie. Pacea nu dură Însă mult. După câteva halbe băute pentru „Împăcare veșnică”, ciondănelile Între cei doi se reluară. Agasat de bărbia inginerului, care se mișca Încoace și Încolo, nefiresc, pe deasupra mesei, Bikinski Îl Înțepa rostind, cu sau fără voia sa, pe un ton imperativ, cuvântul smoală (sau catran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
imaginație bogată am putea spune că Noimann nu ducea lipsă. Dimpotrivă, exista aici chiar un surplus. De aceea, medicul nici nu se grăbi să ajungă până acasă pentru a pune În practică metoda recomandată de reclama din ziar. Golind ultima halbă, el se sculase țanțoș de la masă și, urmat de câțiva comeseni, urcase treptele, ieșind pe Lăpușneanu. De aici, bombându-și pieptul, pornise cu bărbia avântată În sus spre Piața Unirii. Ajuns În dreptul monumentului, Noimann Își agățase de el cravata (era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva, dar medicul Îi privea absent. La ora șase și un sfert, Noimann făcu un semn chelnerului și mai comandă un rând de halbe Tuborg pentru ceilalți și un coniac dublu pentru propriile sale simțuri. La masă se discutau vrute și nevrute. Cuvintele lunecau pe lângă el fără să-l atingă. Privirile celorlalți se loveau de privirea sa ca de un zid. Mirosul de mici care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
problemă”, răsunase ospătarul. „Corso vă stă la dispoziție” - și, pocnind din degete ca un prestidigitator, chelnerul făcu să apară În fața lor o birjă. Patru cai focoși, bătând din copite, se opriră chiar În fața mesei lor. Noimann le Întinse câte o halbă. Birjarul Îi deschise portiera, Îndemnându-l să urce pe scaunul din spate. „Mai Întâi accesoriile și apoi hoitul”, spuse stomatologul, Înmânându-i pălăria de pai și o pereche de mănuși din piele de căprioară pe care le avea asupra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așeză din nou la locul lui. Comesenii aplaudară cu frenezie. Cineva făcu o remarcă măgulitoare referitoare la umorul extrem de fin pe care-l practica medicul atunci când venea la Corso... Noimann dădu paharul de coniac pe gât, stropindu-l cu o halbă de Tuborg. „Unde au mers zece beri, mai merge Încă una”, adăugă el, vărsând restul spumei jos, sub scaunul sub care ședea. „Să bem În cinstea umbrelor ce-și au sălaș În lumea subpământeană”, toastă el, iar ceilalți Îi ținură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atunci m-aș fi simțit În continuare deprimat...” Veselia de la masă se Înteți la fiecare toast. La șapte și un sfert, birja apăru din nou În fața lor. Cei patru cai negri, fornăind pe nări, umflară singuri de pe masă câte o halbă și, după ce le goliră, le puseră frumos la loc. Birjarul coborî de pe capră și Îi făcu semn lui Noimann să urce scărița. Medicul clătină din cap, repetând fraza spusă mai devreme: „Trebuie să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reușise să iasă din Încurcătură... De atunci, Noimann obișnuia să se reculeagă de unul singur În lăcașurile sale. „E-un mic rai și un iad acolo”, murmură el, făcându-i semn din mână chelnerului să mai aducă un rând de halbe. Apoi, calm, apelând de fiecare dată la un toast potrivit cu atmosfera de la masă, Noimann Își expedie spre „destinația finală” haina de la costumul bej, pantalonii și ciorapii, șireturile, maioul, ceasul marca Telus, cărțile de vizită, pașaportul, certificatul de naștere (pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat, ochii i se roteau În cap, iar degetele rășchirate deasupra mesei executau un dans ciudat. Lingurile și furculițele Începură să se miște de la locul lor, atrase de palmele inginerului ca de un magnet. Halbele și sticlele vibrau și ele, lunecând ușor-ușor de la locul lor. Stimulat de aceste zgomote, inginerul Își strânse falca cu un bețigaș de bambus. Mesenii aplaudară. În ritmul muzicii, el mai execută câteva scamatorii, lipindu-și de obraji un șir Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de aceste zgomote, inginerul Își strânse falca cu un bețigaș de bambus. Mesenii aplaudară. În ritmul muzicii, el mai execută câteva scamatorii, lipindu-și de obraji un șir Întreg de linguri și de furculițe. La un simplu gest al său, halbele zburară de pe mese, așezându-i-se În două piramide pe umerii tatuați cu cruci, zvastici și tot felul de inscripții În ebraică și greacă veche. „Totul nu-i decât iluzie”, repetă el. „Dar iluzia aceasta menține tot universul În echilibru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se deplaseze de la locul lor. Satanovski clipi din ochi. Bikinski Își făcu, muțește, cu limba, pe cerul gurii, semnul crucii. Femeia izbucni din nou În râs, Înmuindu-și buzele rujate strident În spuma ce se prelingea fără voia ei din halbă. Noimann nu mai știa exact cum Începuse „spectacolul” iluzionist. Ținea minte doar că la un moment dat, pocnind din nou din cele două degete, inginerul Edward, Îmbrăcat acum Într-un frac negru și purtând pe cap un turban de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați”, zise Oliver, dregându-și glasul răgușit cu o halbă de bere ce se nimerise În fața lui, „dar adevărul pe care mi-l transmite Satanovski trebuie auzit de toți... Sensul lui e deșteptarea...” „Parcă l-ar fi apucat sughițul”, zise Bikinski, Încercând să-l rețină pe masterand cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde e inginerul Edward Satanovski? Unde e domnișoara Fundyfer?Unde au dispărut? Încotro s-au evaporat cu toții? De ce nu se află aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
speriați de la Oxford, vin după el. Zgomotul și haosul rămân undeva în urmă, apoi nu se mai aude nimic, de parcă cineva ar fi trântit ușa. Aleargă până ce demonstrația rămâne mult în urmă. Nu-i urmărește nimeni. După o oră, beau halbe cu bere în tihna unei crâșme din Blossomsbury, povestindu-și impresii din timpul revoltei, sau despre numărul de agitatori cărora le-au făcut față. Încet, își redefinesc rolurile, transformându-se ei înșiși. Când ajung înapoi la facultate sunt deja eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
literară! Cine știe ce-ar putea să mai facă! Germenele surprizei poate fi descoperit chiar în finalul acestui debut, unde scena pe care el ne-o descrie minuțios ne amintește de o cunoscută exemplificare a lui Caragiale cu privire la o anumită halbă ridicată în ăer și care urmează să se spargă în capul cuiva. Alexandru Papilian o cunoaște, este absolvent al Facultății de filologie, totuși se preface că n-o înțelege. Sau chiar n-o înțelege! De unde ar reieși că sfaturile maeștrilor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
intelectualul politician și tu n-ai bani să-ți cumperi ață ca să-ți cârpești pantalonii-n tur. Mă-ntorc. Abia apucai să te amețești nițel dintr-o vadră care era jumătate spumă, dar pe care dăduseși cât pe douăzeci de halbe. Dar cui Îi păsa? Cârciumarul era cel mai Îndrăgit și cel mai urât om din sat, iar de la băuturile lui nu murise nimeni. E adevărat că berea lui avea gust de pișat de măgăriță fecioară - cum zicea poetul Foiște - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asfințise și nu era În stare nicidecum să ardă.) „Eu de văzut nu am văzut nimic; numai am auzit câte ceva, iar restul pot să mi-l Închipui. Stam ieri, duminică după-amiază, la masa mea din fața Bufetului, sub umbreluță. Aveam o halbă În față și un teanc de ziare. Voi cunoașteți obiceiul meu...” „Știm, știm”, săriră câțiva, dar nu izbutiră să-l Întrerupă. „... toate ziarele pe care nu pot să le citesc În timpul săptămânii - de prea multă muncă - eu le strâng frumușel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi Îngăduia s-o aibă sufletul lui necomplicat și mintea cam puțină, zicerea lui, despre care se uitase cum apăruse și cui i se datora, ajunsese formulă glumeață de salut și de urare. „Ura, cetățeni!” zicea câte unul care Înălța halba ori borcanul În care fuseseră morcovi În saramură din comerțul de stat ori frunze de spanac spre ceilalți Însetați gălăgioși și afumați de tutun ieftin. Când era Încă În putere, Tatapopii deschisese o cârciumă În chiar mijlocul satului, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al Miliției, magazin sătesc, sediu al poștei și telefoanelor. Tatapopii Îi dăduse Întrebuințarea de crâșmă cu doar câțiva ani Înainte de căderea faimoasei dictaturi a proletariatului și de propria lui cădere trupească și a minții. Zgârcit, nu se Îndurase să cumpere halbe - Îl durea sufletul când vreun bețivan scăpa câte una din mână ori chiar o azvârlea de pereți sau de podeaua de scândură frecată cu motorină spre a Înștiința și pe alții de prea marea lui bucurie ori tristețe sau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frecată cu motorină spre a Înștiința și pe alții de prea marea lui bucurie ori tristețe sau spre a ținti tărtăcuțele adversarilor pe care nu izbutea să-i convingă altfel În Înfruntarea de cugetări despre ale vieții. Tatapopii păstrase câteva halbe În care le servea bere oamenilor mai Însemnați. Ceilalți Își sorbeau licoarea Îndoită cu apă din borcanele de conserve pe care cârciumarul le luase pe mai nimic de la câțiva bețivi ce se bucuraseră la câte o litruță de țuică făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
despre Încă multe altele, nea Mitu Păcătosul vorbea la cârciuma ținută de Tatapopii În chiar mijlocul satului, Încăpere cu podeaua de scânduri frecate cu motorină unde oamenii beau bere tulbure și Îndoită cu apă din niște borcane de sticlă În loc de halbe. Bătrânul Îl prinsese de multe ori pe Ectoraș pe acolo și-l Învăluise de fiecare dată În vorbe meșteșugite, În amânări ce păreau a nu avea sfârșit, În povești care nu se terminau, căci dădeau mereu dintr-una Într-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]