1,021 matches
-
kefir (nu mă lăsau ienicerii și spahiii să mai respir) cacealma, salcîm, sacîz, cerdac (voiam să-i vin neapărat de hac) sarma, ceauș, caldarîm (dovedeam a mă trage din Rîm) sipet, sarailie, chilipir (mă trezeam recitînd din Shakespeare) haihui, haimana, hamal (ludic valah în port oriental) salamalec, sictir, hatîr - era bairam poetic, nu cîr-mîr... FIUL NOSTRU Sper ca fiul nostru să înmulțească talanții pe care i-am risipit în tranșee, în subterane, în poduri de case boierești, într-un Iași de
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
o temelie a duratei: "Îți sărut/ plămînii carpato-danubiano-pontici./ Prin ei crește iarbă,/ se primenește iubirea veche// Se prăbușesc catargele genovezilor,/ cînd îți sărut plămînii,/ cînd trag clopotele Europei în schimbare// Ești temelia gropii/ ești indiferență pumnului de țarina/ ești/ speranța -/ hamal în porturile orientale" (Ritual). Generațiile se succed holografic: În toate, doarme fiecare./ Se nasc, în somn,/ fiice, mame, alte fiice./ Nu mai grăim nici noi, nici Nietzsche -/ doar așteptăm, în ascultare,/ să vină Îngerul, să ne ridice" (Așteptare). Așadar viziunea
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și le băgau într-o traistă. Era un hoț de icoane și probabil se ducea apoi la iarmaroc să le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
amintirile, a căror forță este direct proporțională cu greutatea pacientului. La dl Pleșu au putere mare: "Omul se pune pe treabă. Scoate dintr-o geantă un brâu de piele, o chingă, o cingătoare din cele pe care și le pun hamalii de mobile și piane, ca să ridice greutatea mai ușor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mișcări experte și, până să perorez compătimitor, mă ia în brațe ca pe un prunc hipertrofic, lovit de dambla. Mă pomenesc cu nasul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
că are un aliat, dar ea trecea pe coridor ca o lebedă pe ape. Chiar Munro părea un servitor care-i făcea loc, iar Lanark avea impresia că ar fi nepoliticos dacă nu și-ar fi tîrșit picioarele ca un hamal. După alte douăzeci de minute, au ajuns într-un alt hol octogonal, unde se întîlneau alte coridoare. Domul albastru avea modele stelare și o lampă care arunca de la înălțime o rază albă pe un monument de granit aflat în mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sau pilind, în jurul unuia care mai aducea o poveste despre Știutori, membrii sectei celei noi care începea să se-ntindă, urmând nodurile rețelei de restaurante, bordeluri și magazine obscene ale Albinosului, în tot orașul. Știutorii puteau fi orice, curve sau hamali din port, profesori de high-school sau mecanici de locomotivă, așa încît puteai să sodomizezi fundul gras al unei prostituate și să nu știi ce cumplit sacrilegiu comiți, sau să asculți pălăvrăgeala vreunui Figaro mic și chel, ce-ți plimbă briciul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
intrarea depozitului de mobilă. Așa că gura ei căscată, mai neagră decât toate celelalte, era mai mereu ascunsă de sufragerii, garnituri de hol, fotolii, cofraje cu geamuri și carton de împachetat, așezate direct pe asfalt și ridicate uneori, cu efort, de hamalii înarmați cu chingi de cânepă și cârlige, care le suiau în camioane trase de cai. Jean apuca uneori un cal de dârlogi și-i spunea în ureche: "țuric", la care calul dădea înapoi, răsturnând scaune și mese. Pe marele rezervor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sfert de planetă, ocultat de nori și vitrificat de cerurile albastre. De multe ori, în după-amiezele lungi de vară, în orele pustii când copiii trebuiau să doarmă și în spatele blocului nu mai vedeai decât mobila pe jumătate despachetată și câțiva hamali mâncând brânză cu roșii pe o masă de bucătărie nou-nouță, așezată la umbră pe asfalt, mă duceam la bucătărie, mă așezam pe scaunul înnegrit de jeg și de fum și vorbeam cu mama, pe când ea robotea la veșnicele ei mâncăruri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unul dintre cele mai mari din București, din cauza căruia nenumărate camioane trase de cai intrau prin gang în spatele blocului, unde era depozitul. De la ambalajele împrăștiate acolo peste tot făceam și noi rost de cartoane gofrate pentru măștile de Vrăjitroaca, iar hamalii ce-și făceau toată ziua siesta pe cîte-o canapea înflorată scoasă pe asfalt ne dădeau bani să le luăm țigări, fără să ne mai ceară apoi restul. Pentru ochii mei de copil, care nu văzuseră încă nimic pe lume, splendoarea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
armat, fusese-mpins ceva mai în spate, cu tot cu poarta de metal plină mereu de desene cu cretă colorată. Camioanele trase de cai care-ncărcau mobila erau acum mai rare, înlocuite de transportoare auto cu mari remorci acoperite în spatele cabinei. Numai hamalii rămăseseră aceiași, trântiți pe cîte-o sofa înflorată, la umbră, sau desfăcând ziare jegoase pe mesele nou-nouțe puse pe asfalt și mâncând, sub balcoane, roșii cu brânză și ouă fierte pe ele. De deasupra tablei le zâmbea tovarășul Gheorghe Gheor-ghiu-Dej, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lună, și i se părea că luna se mișcă în ritmul pașilor lui. Acum era a treia vară de-atunci, mersese-ntre timp la școală, îi știa pe toți copiii de la bloc, pe toți vecinii de pe scară, până și pe hamalii de la mobilă. Făcea cumpărături singur destul de des și să ajungă până la lac nu i se mai părea o aventură. Îl făcuseră, iată, în fine și pionier, chiar dacă-n seria a doua, oricum, nu printre ultimii. Era băiat mare. Tot netezită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cretă colorată căci, deși acum era pustiu, fiind ora de somn, de obicei se jucau acolo puzderie de copii, ieșiți din toate cele opt scări și separîndu-se, fetele cu fetele și băieții cu băieții, apoi după vârstă și prietenii. Doi-trei hamali în halate cenușii moțăiau ca de obicei pe fotolii, printre mobilele scoase pe asfalt. De zidul blocului erau sprijinite mari geamuri împachetate-n carton gofrat și întărit cu șipci grosolane. Vreo două mașini, un Wartburg străvechi și o Skodiță galbenă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca laptele, ciudățenie aproape unică în lume, după cum se zicea. De fapt, toată discuția despre Dumnezeu de-acolo pornise. Pe la nouă dimineața se adunaseră cu toții în spatele blocului, la depozitul de mobilă și se trântiseră comod pe sofalele înflorate scoase afară. Hamalii îi cunoșteau deja și nu-i mai goneau, ca la-nceput, ba chiar intrau în vorbă cu ei și le povesteau vrute și nevrute, mai ales porcării cu femei dezbrăcate și multe altele. Așa aflase Mircea că femeile aveau jos un triunghi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jos un triunghi de păr creț. Dacă le plăcea să se culce cu bărbații, erau curve, dar dacă erau măritate, nu erau. Pe piept aveau "lăptarii", și cu cât erau mai mari lăptăriile astea, cu atât le plăceau mai mult hamalilor. Bărbații n-o aveau ca copiii, moale și mică, ci uneori li se scula, adică se făcea dreaptă și țeapănă, așa că atunci puteau să le-o bage femeilor. Dar chiar și la unii copii li se scula. Băiatul văzuse asta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i puteam vedea fața, acoperită cu un fular mare. M-am apropiat încet de el. Înainte să-i fi adresat vreun cuvânt, începu să râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în cap. Spuse: - Dacă vrei un hamal, l-ai găsit! Ha! Am și un dric. Car morți în fiecare zi și-i îngrop în Șah Abd-ol-Azim, ha! Fac sicrie, am sicrie pe măsura fiecărui om, la fix. Sunt gata oricând, ha! Râse în hohote, de i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în ciuda zăpezii, rece ca o bucată de fier. Un bufet - asta fusese ceea ce azi izbise neîndoielnic mobilele, oricât de bine ar fi fost apărate cu prilejul mutărilor. În casa scărilor, la trecerea printr-o ușă prea îngustă sau când un hamal a vrut să se dea mare: fără îndoială, există acest zgomot produs probabil prin izbire, un sunet ezitant, înfundat - și cred că mama a preluat cuvântul de la zgomotul ăsta surd și sec, parcă l-a inventat: bufnetul, bufniturile - prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fost nici o problemă, Părințelul și Milițică, de parcă ar fi fost înțeleși dinainte s-au pus pe treabă, au dat telefoane peste telefoane la o mulțime de furnizori ca să procure doar marfă de cea mai bună calitate, au tocmit transportatorii și hamalii, și au băgat mîna în buzunar de cîte ori a fost nevoie. Cine s-ar fi gîndit că e posibil ca cineva să arunce într-un asemenea fel cu banii în stînga și-n dreapta o face doar de frică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pălării și costume, eu nu mă puteam compara cu ei, păream o rudă săracă. Femeile purtau pălării și pantofi cu tocuri înalte. De jur împrejur forfotea o mulțime de oameni, bone și vlăjgani tineri în uniformă de marinar, cerșetori și hamali, muncitori cu șepci și haine obosite de atâta purtat, țigani și lume distinsă. Ieșind din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă, și am privit. Tramvaiele se opreau și porneau în toate direcțiile, automobilele claxonau, frânau ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ceva) Actorul (Îi dă roată, Îl ia În seamă) : Ei, ce n-aș da să știu ce gîndești! Ce gîndești? Spectatorul (va răspunde ceva) Actorul : Vii des la teatru? Spectatorul ( va răspunde ceva) ș.a.m.d.” ...Și se sfîrșesc, identic : „Hamalul : Nici o nebunie nu e mai firească decît alta! (iese, Împingînd roaba sau bucățile de scenă, de munte, de piramidă, de tablou)”. De ce zic „riscant”? Fiindcă, la un moment dat, spectatorul/cititorul real, nu cel de pe scenă, Începe să pre vadă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai mult nici mai puțin decât într-un hotel din acelea elegante, goișe (laolaltă cu toți ceilalți agenți de asigurări de pe coasta Atlanticului care depășiseră PAV-ul, planul anual al vânzărilor), pentru ca acolo să se simtă intimidat de recepționer, chelner, hamal, ca să nu mai zic de clienții plătitori, de-a dreptul nedumeriți. Și-apoi, el credea sincer în ceea ce oferea spre vânzare, or asta reprezenta pentru el un nou izvor de suferință, secătuindu-i energia. Când, după cină, își punea pardesiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
absolut neplauzibil: mă aflu într-o țară de evrei. În această țară toți sunt evrei. Visul meu începe de îndată ce cobor din avion. Sunt pe un aeroport unde n-am mai fost niciodată și toți oamenii din jur - pasageri, stewardese, casierițe, hamali, piloți - sunt evrei. Să fie chiar atât de diferit de visele pe care ți le povestesc pacienții tăi? Să fie chiar atât de diferit de experiența din timpul somnului? Dar, în stare de veghe, cine-a mai auzit una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la București. Era ca și cum s-ar fi eliberat dintr-un coșmar permanent, unde chipurile celor din jurul său sfârșeau prin a deveni respingătoare fantome. Cu o ultimă smucitură, trenul lung și supraaglomerat cu permisionari oprește în Gara de Nord, furnicar uman pestriț de hamali, vânzători de semințe, ceferiști, precupeți, cerșetori, călători înfrigurați cu cearcăne adânci săpate de nesomnul nopții. Ușile vagoanelor se deschid cu zgomot și o adevărată maree de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu “brandolină” ca să “stărlucească”, și le arcuia frumușel cu codițele tari înspre sus, își lua nevasta și mergea la Hanul lui Topor, care era nu departe de casa lor, pe Sărărie, un loc celebru de popas pentru toată lumea: cărăuși, căruțași, hamali, funcționari, scriitori etc. Aici, la han, comanda niște fleici în sânge și-i striga țiganului cu scripca:Cântă, cioară, pe aceea: “Izvoraș de apă rece” și altele, unele chiar măscărăcioase, la adresa unor femei puturoase sau a unor adversari vecini, mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
totuși ideea. Zice el ce zice la refuzor și pe urmă iar o dă pe colectiv. Câteodată mai grăiește și câte unul cu durere pentru noi. Nu mult, că se teme. Zicea odată cum c-a murit în port un hamal și i-a rămas acasă femeia cu copiii mâțâțăi. Iară muncitorii au vrut să-i facă după obicei. Dar armata nu i-a lăsat. Ș-atuncea au trecut ei așa cu săcriul, cu forța. - Or face-o și asta, intervine
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
afacerea prin care familia Își câștiga traiul. Nu putea să deosebească gogoșile de mătase mirosindu-le sau pipăindu-le, așa cum făcea sora lui. Singurul motiv pentru care aducea gogoșile la piață era că femeile nu aveau voie acolo. Înghionteala, ciocnirile hamalilor, pășitul printre saci, toate Îi sporeau Încordarea. Se gândea cât de frumos ar fi dacă toată lumea s-ar opri pur și simplu În loc pentru o clipă, dacă ar sta nemișcați pentru a admira luminozitatea gogoșilor În lumina amiezii. Dar, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]